Cele trei Polonii – după turul II

Palatul Regal din Varşovia a găzduit marţi, 21 iulie, ceremonia prin care Comisia Electorală Naţională a înmânat preşedintelui Andrzej Duda certificarea oficială a realegerii sale pentru un nou mandat de cinci ani. Îndată după soluţionarea tuturor contestaţiilor depuse la Curtea Supremă a ţării în legătură cu procesul votării, va avea loc publicarea rezultatelor în gazeta oficială. Într-un răstimp de şapte zile, ar trebui programată depunerea jurământului în faţa Adunării Naţionale. Doamna Elżbieta Witek, mareşal al Sejmului a făcut, deja, invitaţiile pentru dimineaţa zilei de 6 august.

Cuplul prezidenţial a fost aclamat cu entuziasm la reşedinţa regilor Poloniei din Varşovia de un auditoriu afiliat politic dreptei naţionalist-conservatoare. Măştile au fost lăsate la o parte. Premierul Tadeusz Morawiecki, abia revenit de la summit-ul UE, s-a aflat în centrul atenţiei, fiind lăudat de preşedinte pentru perspectivele (pe hârtie) enunţate de înalţii oficiali ai Uniunii Europene. Rememorând campania electorală dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, nu pot fi trecute cu vederea contribuţiile esenţiale în victoria lui Andrzej Duda pe care le-au avut executivul, Partidul Lege şi Dreptate [PiS] şi, nu în ultimul rând, prima doamnă [Pierwsza Dama] a Poloniei şi şeful cancelariei, având rang de ministru, Krzysztof Szczerski. Artizanul victoriei, preşedintele PiS Jarosław Kaczyński (cel ce a pierdut în turul II alegerile prezidenţiale din 2010, organizate după dispariţia tragică a fratelui său geamăn, preşedintele în exerciţiu al ţării, Lech Kaczyński, în accidentul de aviaţie din apropiere de Smolensk) s-a făcut remarcat prin faptul că a întârziat la festivitate, intrând în salon în timpul discursului lui Duda.
Preşedintele reales a profitat de ocazie pentru a-l omagia şi pe contracandidatul său înfrânt, Rafał Trzaskowski, primarul Varşoviei, citând diferenţa de voturi dintre ei, echivalentul populaţiei unui mare oraş al ţării (Gdańsk, după expresia sa). Intr-adevăr, pentru Duda au votat 10.440.648 de cetăţeni (51.03%), în timp ce lui Trzaskowski i-au fost oferite 10.018.263 de voturi (48,97%) – o diferenţă de 422.385 de voturi. Au mai fost luate în calcul 177.724 de buletine invalidate, ceea ce a făcut ca rata participării la vot să fie de 68,18% (faţă de 64,51% în turul I; ambele s-au situat în jurul cotelor maxime istorice atinse la cele două tururi de scrutin din anul 1995). Şi numărul de electori înregistraţi a crescut la turul II în comparaţie cu primul tur, fiind de 30.268.543 (la o populaţie estimată de 38 de milioane).

Bazându-se pe prezenţa la vot, preşedintele Duda a concluzionat: „Suntem o democraţie matură şi am înregistrat o rată de participare semnificativă“. In cel de-al doilea tur, au votat, în plus faţă de turul I, 1.033.452 de persoane. Referitor la sporul fiecărui candidat, Duda a crescut cu 1.990.135 de voturi. Dacă toţi cei care l-au preferat în primul tur pe candidatul extremei drepte, K.Bosak (1.317.380 de voturi), l-au votat pe Duda în turul II, reiese că preşedintele în exerciţiu şi-a apropiat peste 650.000 de noi votanţi (presupunând, oarecum forţat, că voturile tuturor celorlalţi candidaţi cu sub 500.000 de opţiuni în primul tur s-au dirijat spre candidatul opoziţiei din turul II).
La rândul său, Trzaskowski a avut un spor semnificativ, de 4.100.923 de voturi. Dacă a luat toate voturile celui ieşit pe locul 3 în primul tur (Hołownia – 2.693.397, un scor de unul din şase, excepţional pentru un star TV, nefiind, totuşi, vorba de Ucraina) şi ale celor de la locul 5 în jos (1.046.829), ambele sume fiind forţate la maximum, reiese că doar circa 350.000 de votanţi s-au prezentat special în turul II pentru el. Marile oraşe ale Poloniei şi cei din străinătate s-au mobilizat pentru a-l impune pe Trzaskowski în fotoliul de preşedinte al ţării, dar a fost insuficient pentru ca acesta să câştige.

Iată cum au votat cele trei Polonii: de-o parte – învingătorii, adică micile comunităţi şi cvasi-totalitatea secţiilor din estul ţării; de cealaltă – marile oraşe şi majoritatea comunelor din vest, plus «Polonia», cele câteva milioane de polonezi de origine din străinătate. [Numai în Canada, la recensământul din 2016, s-au declarat 1.106.585 de cetăţeni cu rădăcini poloneze.] Dintre aceştia, doar 311.124 au votat la primul tur (48,13% pentru Trzaskowski, respectiv 20,86% pentru preşedintele Duda), iar la turul II s-au înscris mult mai mulţi, circa 515.000, dintre care 479.000 au optat pentru votul prin corespondenţă. S-a constatat cu surprindere că în total – personal la SVS şi prin poştă – au fost doar 415.951 de voturi exprimate în afara ţării la 11-12 iulie (oricum, cu o treime mai mult decât la primul tur), ceea ce înseamnă că foarte multe pachete-retur cu buletinele de vot şi declaraţiile aferente incluse nu au ajuns la secţii, sau au ajuns prea târziu pentru a fi luate în considerare, deşi oficiali ai Externelor de la Varşovia au susţinut anterior că toate trimiterile poştale adresate alegătorilor au fost expediate la timp.

In diaspora, Trzaskowski a câştigat în 78 de ţări, cele 7 în care preşedintele Duda s-a impus fiind SUA, Canada, Rep.Belarus, Ucraina şi Kazahstan, alături de Nigeria şi Etiopia. Scorul său a fost 25,88% (107.647 de voturi), faţă de zdrobitorul 74,12% (308.304 voturi) al lui Trzaskowski. In schimb, în ţară, opoziţia nu s-a impus decât în 624 de comune, în timp ce preşedintele Duda a obţinut majoritatea în 1872 de comune. La nivelul oraşelor, Trzaskowski a căştigat în 176 dintre acestea, faţă de numai 122 care au votat în favoarea lui Duda. Dintre cele 16 voievodate ale Poloniei, 10 au fost adjudecate de opoziţie şi numai 6 de candidatul susţinut de guvern. O observaţie se impune: voievodatul Mazovia, ce include Varşovia, a avut o majoritate pro-Trzaskowski numai pe baza voturilor precumpănitoare din capitală şi din suburbiile acesteia. La 50 de kilometri distanţă, în comuna Parysów, de exemplu, 86% dintre voturi au fost în favoarea lui Duda, iar la Rusinów, la o depărtare de 100 km de centrul politic al ţării, 88% au fost pro-Duda.

Deşi poate părea un peisaj deprimant pentru preşedintele reales, Andrzej Duda se va fi obişnuit cu această realitate de la ultimele alegeri legislative: toate marile oraşe ale ţării sunt cu opoziţia. Cum să ieşi să te plimbi natural pe stradă prin Varşovia, unde doi din trei alegători au votat cu primarul Trzaskowski? La Gdańsk, 70,18% dintre voturile valabil exprimate i-au fost acordate opoziţiei, iar alături, la Sopot – 72,16%. Cu excepţia oraşului Rzeszów, reşedinţa voievodatului Subcarpatia (unde Andrzej Duda a câştigat cu cel mai mare scor – 70,92%), în care preşedintele s-a impus doar la limită (50,32% vs.49,68%), în toate celelalte 17 capitale de voievodat, dat fiind că în două voievodate sunt două reşedinţe, candidatul opoziţiei a câştigat detaşat, atingând chiar aproape 72% la Poznań.

La fel, la nivelul districtelor (unităţi administrativ-teritoriale între comune şi cele 16 voievodate), s-a evidenţiat aceeaşi fractură între vest (în Pomerania Occidentală, centrată în jurul oraşului Szczecin, a fost un singur district pro-Duda) şi est (în Subcarpatia – nici unul, în Lublin – unul singur, oraşul de reşedinţă, respectiv în Polesia – două districte pro-Trzaskowski). Cele mai mari oraşe ale ţării au avut şi cele mai ridicate cote de participare la vot – în general, peste 70%. Capitala, cu 77,4%, a înregistrat 67,65% din voturi în favoarea lui Trzaskowski. Şi, totuşi, nu a fost îndeajuns.

Wyborcza.pl a publicat o analiză foarte interesantă referitoare la modul în care s-a votat în cele 54 de comunităţi auto-declarate „libere de [ideologia] LGBT“, subiect ce a ocupat un loc distinct în campania electorală, odată ce un sondaj din 2019 a reliefat că doar 9% dintre respondenţi susţin adopţia unor copii de către cuplurile de acelaşi sex, respectiv 29% ar fi de acord cu eventuala căsătorie a acestora oficiată în Polonia. Acolo s-a înregistrat un scor favorabil preşedintelui Duda: 282,6 mii vs.133,3 mii de voturi, dar dacă s-au avut în vedere rezultatele la nivelul celor 39 de districte din care fac parte cele 54 de comune menţionate, atunci decalajul dintre cei doi candidaţi acoperă diferenţa finală. In aceste districte, Andrzej Duda a obţinut 1,4 milioane de voturi, iar Rafał Trzaskowski – numai 624 de mii.

Ca peste tot în lume, noul mandat al preşedintelui Duda se va inaugura sub semnul unor promisiuni electorale foarte greu de îndeplinit. Cea mai atractivă dintre ele, deşi nu prea are de-a face cu atributele prezidenţiale, se referă la un salariu minim garantat de aproape 1.000 Euro (4.000 de zloţi) la nivelul anului 2023, în condiţiile în care Ministerul Finanţelor a înaintat oficial o proiecţie de numai 2.800 de zloţi. Pe plan politic, cum stânga poloneză e ca şi inexistentă (2,22% din voturi în primul tur în favoarea candidatului social-democrat), pentru a face faţă avansului inerent al forţelor de centru, PiS, Kaczyński şi preşedintele Duda vor fi tot mai ademeniţi de extrema-dreaptă. Acest fapt va lăsa loc idiosincraziilor Bruxelles-ului şi ale altor instituţii europene. Deja, în urma desfăşurării primului tur al alegerilor, raportul ODIHR al OSCE [Biroul pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului] a evidenţiat anumite aspecte discutabile, în special în legătură cu timpii de antenă şi cu distorsiunile de informare din campanie, de notorietate fiind litigiul dintre Rafał Trzaskowski şi televiziunea naţională TVP.

Deşi nu a câştigat, primarul Varşoviei, fost europarlamentar şi candidat de ultim moment al curentului de centru-dreapta, a reuşit o campanie decentă şi un rezultat consistent. Cu toate că a afirmat, la un moment dat, că totul se reduce la „Duminică sau niciodată!“, lui Trzaskowski i s-ar putea atrage atenţia că e mai pragmatic, mai ales în politică, să te situezi pe poziţia “Never say never!” Vor mai fi şi alte alegeri…
In legătură cu ceremonia de la Palatul Regal din 21 iulie, aceasta s-a desfăşurat în edificiul reconstruit cu migală după război. In septembrie 1939, fusese grav avariat în urma bombardamentelor aeriene germane, iar după câteva luni, când Hitler şi-a manifestat clar intenţia de a dinamita resturile clădirii, Mussolini i-a adresat un apel disperat de a o conserva, astfel încât distrugerea totală avea să aibă loc abia în 1944, după înfrângerea insurecţiei varşoviene. Cum şi ghetto-ul fusese ras de pe faţa pământului cu un an înainte, în 1945-46, capitala Poloniei nu era decât un imens morman de moloz. Liderii comuniştilor polonezi, instalaţi de sovietici la guvernare, s-au prezentat la Moscova cu opţiunea de a muta capitala la Poznań, dar Stalin le-a retezat-o scurt. Mai mult, în câţiva ani, i-a oferit Varşoviei construcţia rămasă emblematică până în zilele noastre – Palatul Culturii, înălţată pe locul unei foste catedrale ortodoxe din vremea ţarismului (pe care polonezii s-au grăbit să o demoleze după restabilirea independenţei ţării lor). După atâtea decenii, deşi între Polonia şi Rusia se desfăşoară o aprigă dezbatere pe temele istorice comune, în campania electorală din iulie a.c. s-au făcut auzite şi tirade anti-occidentale din partea propagandiştilor preşedintelui reales. Chiar şi cel felicitat în Palatul Regal din Varşovia, distrus odinioară de nazişti, a putut să le adreseze susţinătorilor săi o astfel de întrebare: „Ce vreţi, să vă aleagă nemţii preşedintele?“

Nu înainte de a semnala site-ul excepţional al Comisiei Electorale Naţionale [Państwowa Komisja Wyborcza], din care au fost colectate multe dintre datele incluse în acest material (disponibile pe wybory.gov.pl) se impun câteva comentarii ce pot avea oarecare rezonanţă în contextul eletoral din România. La o populaţie prezentă de aproape două ori mai mare decât cea a României şi cu o emigraţie ceva mai mare, odată ce polonezii au avut un start devansat de aderarea la UE în 2004, sare în ochi raportul dintre electoratele celor două ţări: 30,2 milioane în Polonia, faţă de aproape 19 milioane (înaintea prezidenţialelor din noiembrie 2019) în România. Cu un recensământ ce bate la uşă şi cu experienţa celui din 2011 finalizat doar prin mijlocirea evidenţelor populaţiei din instituţiile abilitate, simpla invocare a numărului CRDS (715.064 de persoane, acum opt luni) nu are relevanţă pentru viitoarele alegeri din România.

Aşa cum a dovedit-o participarea excepţională la turul II din 24 noiembrei 2019, însumând 944.077 de voturi, apetenţa românilor pentru chestiunile politice de interes naţional pare a o depăşi pe cea a polonezilor. Câţi dintre aceştia s-ar regăsi pe liste în cazul pre-înregistrării, ori al impunerii punctuale a votului poştal? În cazul Poloniei, la primul tur, s-au înscris pentru a vota în străinătate 373.068 de cetăţeni (dintre care 343.279 – prin corespondenţă), dar au votat efectiv doar 83,4%. La turul II, rata votului efectiv a scăzut spre 80%. In ţară, pentru votul poştal s-au înscris 194.075 de alegători. În cazul României, în noiembrie 2019, numărul celor înregistraţi pentru a vota prin corespondenţă ori în persoană la o SVS nu a depăşit 70 de mii de cetăţeni, la fiecare tur de scrutin, dar cu cei înscrişi ad-hoc pe listele suplimentare prin utilizarea SIMPV, rata participării la vot în străinătate a fost de circa 1350%. Asupra acestor aspecte şi în legătură cu iniţiativele în domeniu, dezbaterile din România nu oferă, deocamdată, acea viziune care să împace şi recensământul general al populaţiei şi alegerile parlamentare din curând.