Centenarul fumurilor patriotice

Madam Pandele, primăriţa Capitalei, la fel de cultă ca şi marinerul ei iubit, este specialistă în serbări populare. Dacă este de strîns artişti prin ARCUB şi de transmis ceva la TV, de îndată se rezolvă, reţeta aceasta fiind extrem de rentabilă din punct de vedere financiar şi electoral. Singura lucrare dedicată Marii Uniri de la 1918 a fost dărîmată înainte de a vedea lumina zilei. Ca din senin, cîteva site-uri, gestionate de mari gînditori ai presei partizane, au atacat monumentul proiectat să fie ridicat în Piaţa Alba Iulia (Bucureşti). Ba că-i prea scump, ba că-i prea mare, ba că rondul din Piaţa Alba Iulia ar fi bun pentru altceva, ba că Ioan Bolborea are prea multe statui şi că ar trebui pus la respect. Monumentul,validat de două ori de comisia de specialitate a Ministerului Culturii (mi se pare inutil să mai adaug şi gogoriţa cu identitatea naţională), a fost astfel îngropat de o primăriţă gureşă, pricepută la traseele de autobuz şi tramvai, dar destul de săracă într-ale culturii, ca şi jurnaliştii care au scris şi au declanşat tărăboiul cu statuia din Piaţa Alba Iulia.

A dispărut astfel unul dintre proiectele cele mai mari dedicate Unirii românilor (valabil şi înainte de Centenar, şi după). Am încercat să aflu ce îşi propune Ministerul Culturii cu acest prilej. Ministerul anticulturii din România a lansat cîteva acţiuni. Ba cu cîteva luni înainte de Centenar, a deschis şi un site, pe care tot poporul să propună idei, proiecte şi iniţiative. Aştept cu nerăbdare rezultatul acestui loc de dat democratic cu capul. Cu siguranţă că între propunerile cele mai valoroase ar putea fi şi turnarea unei lucrări în bronz, înaltă de 150 de metri, reprezentînd celebrul refren „Noi suntem români“. Nu m-ar mira ca o asemenea idee (mai sus, o simplă ironie!) să vină chiar de la primăriţă sau de la prim-ministru, dacă nu de la şeful lor, zis domnul Liviu Dragnea (observaţi că nu l-am adăugat şi pe Klaus Iohannis). Ei sunt marii noştri specialişti în aniversări şi explicaţii festive.

Ce facem, totuşi, cu prilejul acestui Centenar? Tipărim cărţi şi facem dezbateri. Mă tem că de aceste lucruri ar fi trebuit să ne ocupăm şi fără Centenar. Istoriografia maghiară şi propaganda Budapestei sunt de 10 ori mai active. Să facem o autostradă culturală (propunere Ionuţ Vulpescu, PSD), deşi nu le putem finaliza nici pe cele ne-aniversare, dar extrem de utile pentru a ne conecta cu Europa? Deocamdată sună ca un proiect de drum pînă la Lună!?

Expoziţii de anvergură în capitalele Europei nu se anunţă. Nu ştiu dacă suntem capabili să organizăm o expoziţie dedicată lui Brâncuşi, românilor, în Primul Război Mondial, sau suprarealismului românesc. Nici acasă şi nici prin Europa! Circul de la Bucureşti, cel care ocupă minţile politicienilor noştri de atîta vreme, nu a permis ca o asemenea preocupare să se instaleze cu doi-trei ani înainte. Acum este prea tîrziu. Marile săli şi spaţiile de referinţă din capitalele europene sunt ocupate. Nu mai putem încerca decît prin locuri mici şi mai puţin importante sau marginale din punct de vedere expoziţional. Şi cine să se ocupe de asta? Primăriţa, Tudose, ministrul Culturii sau Liviu Dragnea? Ministerul de Externe, care doarme? Ministerul pentru Românii de pretutindeni, care ce? Ar fi probabil cea mai ridicolă aniversare a României.

Şi totuşi, cu prilejul acestui Centenar, Klaus Iohannis este dator nu cu cine ştie ce proiect, idee sau festivitate. Ar fi de ajuns să aducă în faţa populaţiei proiectul de ţară cu care ne-a scos ochii în debutul mandatului său, chiar dacă acesta s-ar reduce la plantări de puieţi în pădurile chelite de austrieci.

Să nu uităm un lucru. Că aniversările cu fanfară, cu drapele şi sobor de preoţi nu pot fi duse la Londra, la Paris şi la Roma, în capitalele ţărilor care au sprijinit Unirea în 1918. Măcar faţă de locuitorii lor şi pentru trecutul relaţiilor noastre le suntem datori cu o prezenţă la cel mai înalt nivel, care să reprezinte partea frumoasă a ţării noastre.

Putem încerca şi un Panteon al României? S-ar întinde pe două-trei decenii. Unde să fie, cine să-l construiască, ce personalităţi să fie reprezentate? Şi cînd ar fi gata, aproape sigur ar fi dărîmat de următoarea putere politică, pentru a îndrepta greşelile de construcţie şi proiectare pentru condamnarea celor care au semnat proiectul şi pentru o mai dreaptă reprezentare a succeselor poporului român.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.