Viitorul lider mondial

Statele puternice ale lumii își manifestă dominația în diverse moduri. Puterea militară a dictat sute de ani. Însă bogăția țărilor respective a avut ultimul cuvânt. Pentru că dezvoltarea economică a contribuit la susținerea armatei, dar și a culturii, științei, sportului. Lucrurile nu s-au schimbat nici astăzi.

O țară este considerată puternică acum tot în funcție de economie și dotarea armatei, la care se adaugă și alți factori. „Soft presence“ înseamnă dezvoltarea științei, a culturii, a sportului și a turismului, potrivit raportului pe 2018 efectuat de Elcano Institute din Spania. Studiul a cuprins 110 state din întreaga lume.

China ia locul Marii Britanii

Așa cum era de așteptat, Statele Unite ale Americii conduc detașat în topul țărilor puternice ale lumii, cu un total de 2494,1 puncte, la mare distanță față de următorul clasat, China, cu un scor puțin peste jumătate din cel al SUA, de 840,7 puncte. Situarea însă a Chinei pe locul 2 este o noutate, aceasta depășind Marea Britanie, care a acumulat doar 636,7 puncte, fapt ce a clasat-o pe poziția a treia.

Însă decalajul dintre SUA și China este mare, ceea ce liniștește deocamdată temerile cu privire la posibilitatea ca acest stat să urce pe locul întâi în lume pe termen scurt și mediu. Însă diferențele față de următoarele clasate, respectiv Regatul Unit și Germania, s-au mărit față de anul trecut, China consolidându-și a doua poziție. Următoarele state aflate în top 10, sunt: Germania – 618,5; Franța – 531,6; Japonia – 518,1; Rusia – 380,1; Canada – 337,4; Olanda – 297,3 și Italia – 271,1. Din punct de vedere strict economic, Germania este acum înaintea Marii Britanii, iar Franța a depășit Japonia.

China cunoaște un avânt fără precedent în ultimii ani. Analiștii preconizează că în jurul anilor 2030 va deveni lider mondial. Marea Britanie a pierdut mult ca urmare a Brexit-ului. Este pe locul 7 la cheltuielile alocate sectorului militar. Germania a investit în tehnologie și cercetare. Este unul dintre marii exportatori mondiali, după China. Are, totodată, și o puternică prezență militară. Franța și-a dezvoltat politica externă în timpul actualului președinte Emmanuel Macron. Rusia reprezintă o puternică forță armată și dispune de resurse mari de energie. Japonia s-a remarcat îndeosebi în industria auto și în tehnologie, însă alocă fonduri considerabile și sectorului militar. Olanda, deși o țară mică, este al doilea exportator mondial de produse alimentare și agricole, după SUA, și are o politică avansată de respectare a drepturilor și libertăților cetățeanului. Canada nu investește prea mult în sectorul militar, fiind un stat neutru, însă are resurse naturale și un PIB ridicat pe cap de locuitor.

În primele 20 de state puternice ale lumii se află și țări emergente, acestea fiind situate pe continentul asiatic, și aflate între pozițiile 10 și 20 ale clasamentului. Este vorba despre Coreea de Sud (12), cu 225,8 puncte, India (13), cu 202,4 puncte, și Singapore (17), cu 127,7 puncte.

Singura țară din America de Sud aflată în primele 20 de state dezvoltate este Brazilia, pe locul 19, cu 118,9 puncte, care este, de altfel, și cea mai mare din zonă, dacă se iau în considerare localizarea geografică, dezvoltarea economică și expansiunea demografică.

O singură țară arabă, aflată în zona Golfului Persic, Arabia Saudită, este pe locul 20, cu 113 puncte.

România este departe de cele mai puternice state ale lumii, aceasta situându-se pe locul 49 la nivel mondial și pe poziția a 18-a în Europa, după cum arată studiul. Are echilibrate toate cele trei categorii luate în calcul de raportul institutului spaniol. Ca dezvoltare economică se află pe poziția 47, prezența sa militară o indică pe locul 39, iar la categoria „soft presences“ este pe locul 45.

Armata are un cuvânt greu de spus

Rusia a devenit a șaptea țară puternică din lume, deși din punct de vedere economic se află pe locul 17, însă acum se află în primele 10 țări puternice ale lumii mai ales datorită investițiilor în armată. Prezența militară ia în calcul atât trupele desfășurate la nivel internațional, cât și capacitățile logistice, printre care și capacitățile navale, fregate sau aeronave transportoare.

Și în privința cheltuielilor militare, SUA se află pe primul loc, urmată de Rusia și China, ultima având însă doar 505 puncte, adică jumătate din cea a Rusiei și a cincea parte din Statele Unite.

Topul militar arată destul de diferit față de celelalte, pe locuri fruntașe aflându-se mai multe țări emergente și în curs de dezvoltare. India este pe locul 7, Pakistan este pe 10, Turcia pe 12, Arabia Saudită pe 14, Uganda pe 16 și Bangladesh pe 19. Toate aceste țări au strategii specifice de modernizare militară și expansiune și sunt legate de poziția geostrategică. Un exemplu este Bangladesh, aflată acum în raza a trei state care dispun de echipament nuclear: China, India și Pakistan, care a început să-și înnoiască capacitățile militare prin programul „Forțele obiectivului 2030“ al UE.

Globalizarea pierde teren

Procesul de globalizare este aproape în stagnare începând cu anul 2012. Cele 110 țări care au fost incluse în acest raport au înregistrat 11.065 de puncte în 2017, față de 11.239 de puncte în 2016. Acest lucru arată o creștere medie de doar 0,65% în perioada 2016-2017. După ce globalizarea a fost lentă în perioada 1990-1995, a urmat o perioadă de accelerare, care a coincis cu reconfigurarea țărilor din Europa, în anii 1995-2011, în care s-a înregistrat o creștere de 42% a acestui proces.

Globalizarea are loc astăzi, în proporție de 88,4%, între Statele Unite, Europa, Asia și Pacific. Procentajul este în scădere, de la 90,9% în anul 1990, ceea ce indică o creștere a fenomenului de regionalizare.

Continentul defavorizat rămâne Africa, în procesul globalizării acesta situându-se pe ultimul loc, după Europa, America de Nord, Asia și Pacific, America Latină și Orientul Mijlociu. Patru țări, respectiv Africa de Sud, Egipt, Etiopia și Nigeria, reprezintă 53% din prezența acestei regiuni la nivel global. Dacă se adaugă Uganda și Kenya, procentajul ajunge la 67%. Africa de Sud reprezintă 35% din dezvoltarea economică a regiunii. Însă acest fapt se află în opoziție cu dotarea militară a țării. Nigeria a pierdut teren în ultimul deceniu din cauza situației politice din țară Poate și din cauza prețului ridicat la petrol, Nigeria a scăzut 6 poziții în clasament, ajungând pe locul 45. Deși economia țării a fost în scădere, a compensat prin performanțele în domeniul software.

Egiptul, deși este al doilea stat din regiune, se situează pe poziția a treia printre statele din zonă din cauza prezenței militare și a categoriei „soft presence“.

Cea mai puternică țară din regiune în ceea ce privește armata este Etiopia, în timp ce Nigeria excelează în sectorul cultural.