Istoria ne spune că rețeta cea mai sigură a ieșirii din crizele sistemice este războiul. Tot ea ne arată că atunci când o nouă putere regională sau globală se ridică și își reclamă locul la masa protagoniștilor ordinii mondiale, prima reacție a mesenilor este să se coalizeze împotriva ei, chiar și cu riscul epuizării rolului lor istoric, iar nu să revizuiască distribuția bucatelor. Astăzi este pandemia Covid 19, care ascunde vederii, de fapt, o veche criză a democrației și una mai recentă a economiei consumeriste, și avem China.
CHINA ÎMPOTRIVA TUTUROR?
Cu puțin timp în urmă armata chineză a atacat, din senin, pe un front aflat de decenii în dispută la granița cu India, ceea ce a dus și la moartea câtorva militari indieni. De ce a făcut-o (căci nu au fost ocupate teritorii)? De ce tocmai acum, când nervii sunt întinși pretutindeni și asta riscă să genereze reacții extreme? De ce împotriva Indiei (pe când avea dispute berechet cu Taiwanul, în Hong Kong și în Marea Chinei de Sud), a doua cea mai populată țară a lumii, aflată azi sub conducerea lui Narendra Modi, premier deloc timid, de un naționalism radical?
La o primă analiză aceste gesturi nu au sens, mai ales venind din partea unei națiuni care dispune de o geografie aptă a-i oferi frontiere sigure, este cunoscută pentru tradițiile sale neexpansioniste și are o cultură caracterizată de respectul cumpătării și armoniei.
Este o tendință omenească aceea de a-l evalua pe altul transpunând asupra lui modul tău de a gândi; ghicești ce este în mintea lui punând acolo ceea ce este în mintea ta. În acest sens, analiștii occidentali, crescuți în societăți cu instincte expansioniste și mentalități imperiale, nu pot concepe puterea, în speță puterea Chinei, decât ca alimentând agresivitatea în relațiile externe și ca socotind dreptul forței a fi, nu numai legitim, ci și obligatoriu de afirmat cu orice prilej pentru a descuraja concurența. Prin urmare, creșterea formidabilă în putere a națiunii chineze ar transforma-o inconturnabil dintr-o entitate pașnică într-una războinică. Aceasta întrucât încrederea în sine ar înseamna agresivitate și nu s-ar putea exprima decât prin agresivitate. Imperii pașnice nu există.
Dintr-o asemenea perspectivă, de îndată ce a depășit un anumit plafon al puterii – economică, militară, culturală, politică etc. – China ar fi obligată să își extindă influența prin forță și să își confirme prin agresivitate statutul, ceea ce o face un pericol la adresa securității mondiale și legitimează acțiunile de îngrădire a expansiunii ei și de diminuare a puterii ei.
Asemenea abordări teoretice, de îndată ce fundamentează politicile concurenților Chinei, riscă tocmai să provoace atitudinea pe care pretind a o fi descoperit. Într-adevăr, atunci când o putere cu valențe imperiale este obligată să evolueze într-un mediu ostil, ea devine naționalistă; iar o mare putere naționalistă devine expansionistă, sub cuvânt că expansiunea are dublul merit de a-i consolida securitatea (inclusiv asigurându-i renta imperială) și a civiliza lumea (prin universalism cultural). De aceea trebuie să avertizăm mereu că dacă va fi obligată să se ridice împotriva Occidentului euro-atlantic, în loc să o facă alături de el și în sinergie cu el, China își va schimba comportamentul geopolitic și modelul cultural tradiționale, devenind naționalistă și expansionistă, după chipul și asemănarea oponenților săi.
Nu poți presupune la infinit că Beijingul gândește ca Washingtonul sau Berlinul, și să te comporți față de el luând aceste ipoteze drept dovedite, fără a risca să te confrunți, în cele din urmă, cu chinezii promovând politica brevetată de americani. Pe termen lung aceasta ar fi, probabil, în detrimentul Chinei, dar „pe termen lung toți vom fi morți” (vorba lui J.M. Keynes).
SUA ÎMPOTRIVA CHINEI?
Dacă atacând India, China a vrut să provoace (sau să testeze) America după logica atlanticistă, momentul este bine ales. SUA este în plină revoluție, divizată cum nu a mai fost de la războiul de secesiune, terorizată cum nu a mai fost de la maccarthism, traumatizată cum nu a mai fost de la războiul din Vietnam, incoerentă cum nu a mai fost de la afacerea Watergate și însingurată cum nu a mai fost de la criza rachetelor cubaneze. Chiar dacă mai avea nevoie de vreun deceniu de creștere liniștită, Beijingul nu poate rata ocazia unei „lovituri preventive” care să demonstreze lumii că „jandarmul mondial” s-a pensionat și că o altă ordine mondială trebuie luată în considerare.
Puterile euro-atlantice au, însă, două specialități: exportă crizele interne, transformându-le în războaie externe; își poartă luptele cu rivalii prin interpuși. Iată de ce Casa Albă poate răspunde atât loviturii chineze cât și contestării globalisto-fasciste interne scoțând la înaintare, sub steag american, aliații mai vechi sau mai noi, mai mari sau mai mici din regiunea indo-pacifică: Japonia, Coreea de Sud, India, Taiwanul, poate și Filipinele, dar și Vietnamul și Hong-Kong, și chiar îndepărtata Australie.
Fitilul indian este ușor de aprins. De asemenea, cel taiwanez. Aparent nici în Hong Kong nu ar fi greu de operat, iar acolo casa deja arde (ceea ce ar putea împinge, însă, din prea marele elan și prea marea încredere în sine a „piromanilor globali”, pe „pompierii” Beijingului să intervină atât de energic încât să stingă nu doar focul local, ci și orice posibilitate de „sprijin” extern pentru formula „statului unic cu două sisteme”.)
Ulii geopoliticii americane deja jubilează. Președintele Xi, susțin ei, prin contaminarea comportamentului său extern cu virusul autoritarismului său intern, a reușit ceea ce Președintele Trump nu obținut prin campania de tragere la răspundere a Chinei pentru presupusa declanșare a pandemiei Covid 19: să unească toată lumea împotriva Chinei. Așa să fie oare?
Ceea ce America riscă să nu observe este împrejurarea că statele din vecinătatea Chinei nu își doresc să intre sau să rămână sub comandă americană, ci să își poată negocia liber de presiunile americane raporturile cu superputerea asiatică, ghidate de interesele lor și doar beneficiind de sprijin moral-politic și o eventuală plasă de siguranță economică americană. Poate cu excepția Japoniei, toți ceilalți știu că abandonarea patronajului american și o prezență americană mai discretă în Pacificul de vest ar permite, ca urmare a relaxării pe plan securitar a Chinei, o relaxare generală a raporturilor lor cu China și realizarea unei ordini asiatice în care și aspirațiile lor să își găsească șanse de realizare.
Din păcate, SUA nu știe să facă o asemenea politică. Ea știe doar să pună interesele aliaților la remorca intereselor sale, dar nu și să își lase aliații liberi în a-și promova interesele, dându-le o mână de ajutor atunci când este cazul. Iată de ce, presupusa coaliție antichineză coagulată de sfidarea Beijingului, se va risipi de îndată ce degetul unchiului Sam le va ordona membrilor ei calea de urmat. Și așa superputerea decadentă americană se va regăsi singură față în față cu superputerea emergentă chineză, într-o partidă decisivă care va inaugura secolul Asiei.
TOȚI ÎMPOTRIVA CHINEI?
Ca răspuns la atacul chinez de la frontiera indiană, mai multe puteri s-au grăbit să ajute guvernul Modi, cum altfel decât vânzându-i armament de ultimă generație. Franța și Germania, Israelul și SUA, dar și Rusia au oferit tot ceea ce aveau mai bun în cămară. O altă coaliție împotriva Chinei, de astă dată, la scară globală, s-a conturat la orizont. Încurajată de această splendidă solidaritate internațională, India a mobilizat trupe în număr semnificativ pe frontul chinezesc. Lupte nu se mai dau, dar experții occidentali anticipează că, în cazul în care conflictul s-ar reîncălzi, armata indiană ar fi mai bine înarmată decât cea chineză. Rămâne de văzut dacă și mai disciplinată, mai hotărâtă în luptă, și mai ales, mai bine pregătită spre a folosi tehnica super-sofisticată din dotare.
Trebuie admis că în condițiile opririi economiei din cauza pandemiei Covid 19 și în așteptarea crizei economice grave care îi va urma, vânzările masive de arme sunt pentru fabricanții acestora și statele exportatoare o adevărată pomană cerească. O pomană atât de mare încât te întrebi dacă nu cumva China a acționat în înțelegere cu furnizorii respectivi sau clienții lor (căci protectori sunt mai greu de numit) politici. Ori poate că, restartându-și economia la nivel național, s-a gândit că nu poate realiza o creștere rezonabilă fără ca și piețele euro-atlantice să redevină active. Și ce le-ar putea ajuta mai bine să își regăsească suflul decât vânzarea de arme unei țări dispunând de resurse de plată impresionante, precum cea care acoperă subcontinentul indian, vânzare garantată de disciplina de fier a premierului Modi?!
O asemenea conivență, cel puțin parțială, ne este sugerată de prezența Rusiei, oficial aliata Chinei, printre „prietenii păcii” prin înarmarea Indiei; și Beijingul nu a dat nici un semn de nervozitate legat de aceasta. Fără îndoială, în afara excelentei oportunități (oferită de atacul chinez de la granița indiană) de a face o afacere bănoasă, Moscova a văzut în această tranzacție și șansa de a nu lăsa SUA să i substituie în relația cu India, omorând parteneriatul strategic ruso-indian. Prezența ei în zonă, nu face decât să sporească independența guvernului de la New Delhi în raport cu administrația Trump și să modereze influența acesteia în Oceanul Indian. Astfel, există perspectiva ca la nunta indiană, Donald Trump să plătească orchestra, dar Vladimir Putin să comande muzica; iar înăsprirea concurenței ruso-americane pe piața Indiei nu poate decât să bucure China.
Orice ar fi, creșterea puterii militare a Indiei indispune în cel mai înalt grad și alertează Pakistanul. Acesta, va avea, deci, toate motivele să facă pârtie pentru noul „drum al mătăsii” prin care strategii chinezi intenționează să creeze o nouă ordine globală, păzită nu de rachete, tancuri și portavioane, ci de interesele economice ale statelor interconectate printr-o uriașă rețea de comunicații. Pe acest drum se va putea deplasa și armamentul chinez necesar reechilibrării raporturilor de forță între Pakistan și India. Or, pierderea influenței asupra Pakistanului, odată cu crearea unui bloc islamic pakistanezo-afgano-iranian în inima Asiei (cu Iranul China a încheiat un parteneriat strategic încă în 2016 și pe baza acestuia, în chiar ultimele zile, s-a semnat un acord privind dezvoltarea unor uriașe proiecte de investiții în energie și infrastructură), ar fi un dezastru geopolitic pentru America. Cu atât mai mult cu cât aceasta coincide și cu defecțiunea tot mai evidentă a Turciei și compromiterea flancului sud-estic al NATO.
Până una alta, Liga Arabă, printre membrii căreia se găsesc unii dintre cei mai mari exportatori de petrol din lume, a declarat că nu acceptă să respecte interdicțiile impuse de SUA cu privire la comerțul cu China. Așteptându-se la o asemenea sfidare din partea aliaților europeni, dar nu și din partea partenerilor arabi, Washingtonul a anunțat (spre indignarea Germaniei & Co.) că va aplica sancțiuni companiilor europene care vor încălca embargoul american, fără a spune nimic despre ce se va întâmpla în cazuri similare cu companiile arabe.
Potrivit logicii americane, în cazul de față, fie SUA extinde aria geografică a sancțiunilor, dar atunci ea, iar nu China, ajunge sub embargou, fiind susceptibilă să piardă războiul comercial pe care l-a început, fie face mutră bună la întâmplare rea și ignoră sfidarea arabă, dar asta cu riscul de a încuraja rebeliunea antiamericană a aliaților vest-europeni.
Motivele pentru care Liga arabă a trecut de partea Chinei în disputa cu SUA sunt pilduitoare pentru alți parteneri strategici ai SUA. Acestea sunt în principal două: China oferă cooperare economică fără condiții politice; China susține status-quo-ul geopolitic în Orientul Mijlociu, ceea ce pentru arabi înseamnă securitate, în timp ce capriciile americane, cu intervenții militare spectaculoase, adesea realizate sub fâlfâirea ipocrită a drapelului drepturilor omului, pictat în culori străine culturii locale, urmate de retrageri oportuniste care lasă în urmă haosul, le pun viața sub semnul impredictibilității. Neoconservatorismului îi face locul tot mai mult realismul.
ȘI ÎN TIMPUL ĂSTA ROMÂNIA… ÎMPACHETEAZĂ CIOCOLATĂ
Toate evoluțiile arătate pun în discuție sistemul de securitate al României. Ea are relații parteneriale strategice cu SUA și Turcia, relații reci cu Rusia și interese strategice tradiționale într-o relație de cooperare stabilă și multidimensională cu China. Desigur, este și membru de rang inferior (sic!) al unei federații europene (UE) în degringoladă, care își caută identitatea pierdută.
O asemenea ecuație devine tot mai greu de rezolvat. Bucureștiul, însă, s-a decis să o simplifice prin eliminarea voluntaristă a variabilelor pe care nu este în stare să le evalueze și ignorarea vectorilor de interese și putere ce se intersectează pe malurile Dâmboviței, cu păstrarea unuia singur – cel euro-atlantic; și acela fracturat. România a împietrit în neoconservatorism și neoliberalism exact atunci când părintele acestora, America, este pe cale a le abandona sau, cel puțin, a început să se îndoiască de ele. Aflăm în această politică externă și în această defazare istorică ceva din fatalismul mioritic, combinat cu șmecheria păguboasă a lui Păcală.
Izolată într-o bulă covidistă și gata să lucreze, în folosul proprie-i salvări, pentru transformarea României dintr-o simplă colonie euro-atlantică într-o colonie penitenciară globalistă, clasa politică românească nu a găsit nimic mai bun de făcut decât să adopte o strategice de apărare în care Rusia este identificată ca principală amenințare la adresa securității sale. Aceasta fără a se fi oferit vreun argument care să demonstreze pericolul rusesc pentru România.
Se poate răspunde că Rusia este cea care „a început”, anunțând că include România ca țintă în caz de conflict, dar asta nu era în considerarea rolului geopolitic propriu acesteia, ci pe baza constatării că devenise teren de confruntare cu SUA sau un fel de „săgeată americană”.
Într-adevăr, Rusia este un rival al SUA și reciproc, dar România nu este SUA. Ea face doar eroarea de a crede că a fi fidel alianței cu America înseamnă să fii mai american decât americanii și să te îndrepți împotriva Rusiei ori de câte ori se ivește ocazia să stai tăcut în banca ta.
Și chiar de ar fi așa, și Rusia ar amenința România, neutralizarea pericolului nu se obține doar chemând trupe americane să staționeze în spațiul carpato-pontic, ci impune, ca și pe timpul URSS, o relație de cooperare strategică cu China, indiferent dacă între Beijing și Moscova sau între Beijing și Washington sau între Beijing și Berlin/Paris relațiile sunt cordiale sau tensionate. Asta nu are de a face nimic cu ideologia, ci cu geografia și cu raporturile de putere. Adică, până la urmă, cu instinctul de conservare și cu bunul simț.
China este prea mare pentru a putea fi încercuită; prea puternică pentru a fi ignorată; prea diferită pentru a fi aliniată. Ca și Rusia. Istoria consemnează că toate încercările de a impune blocade internaționale pentru a opri ascensiunea unor asemenea actori regionali sau globali au eșuat.
România trebuie să țină cont de lecțiile istoriei atunci când își concepe politica de alianțe și comportamentul în cadrul acestora. Alianțele sunt clădite pentru a spori securitatea tuturor aliaților, iar nu pentru a le permite unora dintre ei să își exporte crizele interne implicându-i pe ceilalți în confruntări externe animate de cauze care nu sunt ale lor.
Nu inteleg de ce se tot vorbeste despre Europa ca despre ceva unitar, o confederatie, uniune de state, etc., cand ea este doar un CONTINENT cu peste 50 state cu cele mai divergente stari si aspiratii, continent de pe care s-au declansat cele mai violente razboaie din istorie, incepand cu Imperiul Roman si pana azi.
Asadar, de unde atata ‘uniune europeana’?
Franta si mai ales Anglia – NU!, dar China abia asteapta.
Si fac asta de peste 100 an! Ce jaf al natiunilor obligate sa preia inflatia asta colosala (poate mii de trilioane $), doar pt. o bunastare nemeritata a colonistilor planetari.
Ar fi un mare chin sa-i pui sa citeasca aceasta analiza pe alde fatu/chifu/dungaciu/grumaz/radutudor s.a. pupinkooristi jalnici si caraghiosi.
„Nicu Olahus”, intradevar, comentariile tale sunt „malaietze” si imi vine sa urlu ca de fiecare data cand insir scarbele bolsevice, indiferent de legendarea pe „dreapta/stanga”, te uit. Ca ai gandire de closca stiam, dar ca esti o closca din rasa pasareasca a CUCILOR care-si legendeaza ouale in mai multe cuibaruri e o surpriza pentru mine, „Tica”-los de „stanga”
si mare adulator al camarazilor bolsevici mult mai croncanitori ca tine, fiind scoliti de comunisti in plina epoca de aur
in strainatate!!! Autorul pe care-l pretuisem si chiar l-am aparat cand a fost sacrificat de camarazii din Comintern, ma refer la Filiala Bruexelles pentru ca miscat in front, aparare care nu a tinut cont de calitatea de gine rica asasinului din 1989, arata in analizele sale altfel „armonios” insailate ca a ramas acelasi, ca nu s-a produs schimbarea radicala in care sperasem!!! Prin tot ce scrie de parca nu ar fi fost parte din gruparea Ilici Genocid-Pedro Romanovici si deci stie cel mai bine ce a fost in 1989, o CACEALMA COMINTERNISTA, incearca sa ignore IDEOLOGICUL din relatiile dintre state, iar atitudinea fata de China bolsevica e demascatoare! China bolsevica a carei „modernizare” are la baza spionajul tehnologic,
pseudocapitalismul identic cu acela practicat in tarile fostului Lagar de Concentrare Comunist si EXPLOATAREA crunta a propriului popor! Spunem alaltaieri cum China bolsevica importa din intreaga Lume DESEELE DIN PLASTIC transformand intregi regiuni si populatii in zone apocaliptice cu munti de plastic, respectiv chinezii traitori acolo in sclavi ce prelucreaza
aceste deseuri toxice pentru reciclare si fabricarea de JUCARII, exportate in Occident pt imbolnavirea copiilor!!!Sute de milioane de tone anual…
GuWernărul va face oricum după cum îi dictează stăpânirea, nu după cum o va cere interesul național.
O sinteza foarte interesanta. Ce se poate face in conditiile cand marile corporatii globaliste produc totul in China,de la telefoane la virusi, poate cu exceptia unor armamente! Iar chinezii sunt capabili sa copieze orice noua tehnologie dezvoltata in vestul perdant!Vestul se schimba într-un context demografic , cultural-european defavorabil și având o orientare politică dezastruoasa. La nivel simbolic Europa e divizata, societatea se transforma dezastruos sub influenta provocată de mișcările de populație non-europene, de evoluția diferită a sporului natural al diverselor popoare autohtone. Infuzia de sânge afro-asiatic este însoțită de o infuzie de „noi valori”.Europa occidentala, bogata si aroganta cu Europa de Est exploatata parsiv si saracita, își uita vechile valori traco-greco-latine. Noile valuri migratorii non-europene își impun propriile valori. Europa dominatoare in cultura si stiinta, asociată cetățeanului alb, Europa creștinismului, a familiei monogame, se confrunta cu „valorile noilor imigranți” musulmani, negri, asiatici, inmatriculati ca „cetățenii noii Europe”.
În timp ce vechea Europă si America globalista platesc greșelile trecutului, o nouă ordine politica este pe cale să se impuna Europei. La nivelul micii noastre Patrii, asistăm naivi si opaci la jocurile de putere dintre SUA si China, dintre Rusia si China , dintre Rusia si Turcia, dintre Germania& Franta si Rusia /Turcia. Dirijati haotic de elita tradatorilor de Tara, privim cum in culise minoritățile etnice si sexuale submineaza majoritățile…Discriminatii discrimineaza, negrii, musulmanii, asiaticii, zigeunerii, femeile cu barba, femeile fara copiii, lgtbistii fac cariera si propaganda in institutiile statului. Au fonduri si ideologi multimiliardari de partea lor.
In acest cadru se ascut si escaladează dorințele de revansa istorica, de răzbunare ale unor state & populatii, precum ungurii, austro- germanii, asupra altor state si populatii…
Colector, felicitari! Tratatmentul oftalmologic da roade! Ai inceput sa vezi !
Numai pentru externe, deocamdata, caci la Interne ai legitimatie cu dunga galbena!
China produce orice ! Parca asa zice unul de aici ! Total de acord ! Toti astia care le tremura chilotii de dragul Chinei , au renuntat la pungile cu aurolac romanesti si folosesc pungile cu rasini chinezesti ! Dupa ce si cum scriu , se pare ca senzatiile sunt sublime !
Americanii și vestul luptă cu așazisul rasism sau alte tămpenii, e normal ca să câștige China terenul pierdut de vest și americani
Vorbind despre fondul articolului( abstractie de comentariile malaietilor), acesta pune o problema mare pentru Romania : „ce ne facem ca ne-am pus ouale intr-un singur cos”? Daca „cosul” pica …ne sparge ouale si nu mai avem altele in alte „cosuri” !
Problema este ca Europa incepe sa se indrepte inspre jocurile dintre cele doua razboaie (anii ’30) iar Romania intra automat in „clestele” germano-rus (daca America se retrage din Europa de Est asa cum a facut in Siria, Irak etc.), „cleste” cu simpatii evidente pentru Ungaria, Bulgaria, gruparea filo rusa din Rep. Moldova. In asemenea situatie Romania ar gasi sprijin unde ? Poate Franta si Anglia dar sigur China !
Mai Gar.cea esti stupid soro ! Analiza este de mare clasa.
Autorul nu numai ca e specialist, dar are si o slabiciune deosebita fata de „revolutii”! „Revolutiile” in viziunea sa sunt
fenomene spontane care izbucnesc de la sine, fiind comise intotdeauna de „mase largi populare”, mase care dupa ce au dat jos
regimul legitim se retrag lasand loc specialistilor in „revolutii” care asteapta in subsolurile CC ca sa intre in scena si sunt simultan specialisti in guvernarea cu mana forte! Nici dupa 30 de ani de „capitalism securist” autorul nu a uitat ce
a consfintit teoria marxista si practica bolsevica, crizele capitalismului se rezolva prin razboaie marxist-bolsevice si cum Planeta se afla in plin capitalism-Comintern e inevitabil sa izbucneasca un nou macel bolsevic mondial!? Furat de aburii analitici i-a scapat cursul istoriei, al treilea macel bolsevic mondial fiind deja declansat cu arma biologica fabricata de Armata Rosie chineza in laboratoarele de la Wuhan, virusul bolsevic chinez!Ca sa nu ne plictisim ne-a servit
un surogat, provocarea marsava de la granita cu India….Autorul a uitat in schimb ca pentru a constata care au fost intentiile cuiva TREBUIE SA TE „INFILTREZI” in modul lui de gandire…
@Un articol excelent:a omis sa mentioneze ca s-au batut ca la carciuma,pentru ca e comod si nu se documenteaza !Armele de focx sunt interzise cativa km deo parte si alta afrontierei!Englezii si americanii au presat India”sa faca ceva’sa scoata China vinovata de incalcari ale granitelor,sa poata sa oracaie SUA & UK!
Sunt disperati ca in Hong Kong ,cu noua lege a sigurantei publice, tineretul cu ochii oblici baptist si catolic,cu pasapoarte americane,britanice,australiene,taiwaneze si canadiene nu mai pot pune foc si devasta,daca sunt arestati ajung in China continentala,si sunt lesinati de frica
Tarile musulmane extrem de nervoase cand e vorba de cultul lor,nu spun nimic cum ca in China musulmanii sufera,noroc cu SUA care e macinata de grija,asa cum nu o phoute grija si de musulmanii din Iran,Irak si Afganistan!
DAR CE ZICETI DACA CINEVA S-A ASIGURAT VA SUA NU INTERVINE SI ISI DORESTE PTR SINE , CA INDIA SA NU MAI FACA CONCURENTA PE PIATA FILMELOR, DIAMANTELOR SI A FINANTELOR MONDIALE FIIND BLOCATA „LA MANTINELA”???? SI PROBABIL PENTRU INDIA AR INTRA RUSIA NU SUA!!! SI PENTRU CHINA????…….DECI UN FUKE NEW GROBIAN
O analiza interesanta, bine construita si argumentata satisfacator. Nu conteaza ca unii tembelizati de propaganda johannisto-liberala, de propria obtuzitate ori de atrofierea senzoriala ce alimeneteaza cu stimului sistemul bunului simt si-au manifestat, ca intotdeauna golaneste, desigur, nemultumiri cu privire la aparitia acestui material. Pentru cine incearca sa priveasca cat de cat obiectiv situatia lucrurile sunt destul de clare si nu foarte mult departate de modul cum le-a prezentat A.S. Si mie mi-a placut prezentarea si m-a amuzat teribil imaginea unei confruntari kung-fu intre chinezi si indieni. „Contraargumentele” sunt doar strigaturi si vorbe de claca.
China produce orice pentru restul lumii. UE și SUA fabrică vorbărie, propagandă și MCV-uri. N-au ei cum să înlocuiască China nici dacă vor.
Orice ar zice „moroneii” pe acest forum, Adrian Severin intelege cum se invarte Lumea azi. Si e de’abia inceputul. Ieri , guvernul din Beijing a anuntat lansarea Yuan’ului Digital , pentru test de piata ; vom vedea. Se cauta solutii la $. Americanii tiparesc dolarii , cumpara mai ce vor pe planeta, exporta inflatie si fura deci venit national. Asa nu se mai poate.
Pe care l-am citit cu placere. Vreau sa adaug faptul ca :in zona respectiva, la granita dintre China si India, sunt interzise ARMELE. Motiv pt. care, acolo patruleaza specialisti in arte martiale(chinezi). Adica, cele 2 tari s-au batut in Kung-fu. Nu inteleg de ce a omis autorul. Dar, ma rog.
nea Severin nu se desminte ca purtator de interese ale rusilor in lume. Romania saraca la momentul actual este doar o colonie germana – americana.
@ Al Gar:
Bai zabaucule ia vezi ce zice aici The Guardian:
Autoritățile indiene acuză din nou China în ce privește conflictul violent de luni de la granița dintre cele două țări, în urma căruia au murit 20 de soldați indieni. Indienii spun că atacul a fost „premeditat și planificat”, relatează The Guardian.
Lasa bautura baiatule…
Păi cum să vadă , dacă apa are două treimi de hidrogen..!!!…boul ăsta nici măcar nu știa formula apei…!!..să făcut de căcat , jigodia…
Adrian Severin ptactica delirul jurnalistic. Dar de mult interpretarile lui sunt departe de realitate. Se crede si acum foarte important, dar ar trebui sa stea acasa si sa isi vada de pensie.
Very good!
Indienii i-au atacat pe chinezi,bai ciumpi mincinos!Bla,bla,bla!Nu intelegi nimic din ce se intampla pe lumea asta. Tot rationamentul tau se bazeaza pe o premiza falsa.Chiar nu verifica nimeni ce posteaza nenea asta dupa intamplarile din parlamentul european?