O formă stranie se ridică în estul Londrei. Înalt de 115 metri, cu o greutate de 1.400 de tone, turnul de oţel „Orbit” al sculptorului Anish Kapoor este emblema artistică, destul de contestată, a Jocurilor Olimpice de la Londra. El domină peisajul noului sit olimpic, ce se întinde pe 2,5 kilometri pătraţi.
La a XXX-a ediţie a Jocurilor Olimpice vor participa aproximativ 10.500 de sportivi, veniţi din 146 de ţări. Vor fi în total 302 probe sportive la 26 de sporturi. Ceremonia de deschidere va avea loc la 27 iulie 2012, iar ceremonia de închidere va avea loc la 12 august 2012.
Turnuri incredibile, edificii îndrăzneţe, cartiere modernizate au întinerit capitala engleză în aşteptarea acestui eveniment.
Stadionul Olimpic conceput de arhitecții de la Populous
În Parcul Olimpic, piesa dominantă este, desigur, „Stadionul”, cu cele 80.000 de locuri, care a costat peste 1,2 miliarde de euro. Conceput de cabinetul internaţional de arhitectură „Populous”, este situat în inima Parcului. El va găzdui ceremoniile de deschidere şi de închidere a Olimpiadei de Vară din acest an şi probele de atletism. De formă elipsoidală. cu axa lungă de 315 metri şi cu cea scurtă de 256 de metri şi cu o înălţime de 60 de metri, stadionul are un aspect distinct graţie apareiajului exterior, din materiale uşoare, şi acoperişului. Pe zidul lui vor apărea istorici campioni olimpici, drapelele ţărilor participante şi logo-urile sponsorilor, personalizarea faţadei fiind opera artistei Sophie Smallhorn. Acoperişul este susţinut de o structură asemănătoare celei a roţii de bicicletă, ceea ce îi conferă şi o estetică specială. Elementul revoluţionar este unul structural, constând în două aripi temporare ce vor fi demontate după Olimpiadă, reducând numărul locurilor la 25.000. Cluburile de fotbal „Tottenham” şi „West Ham”, dar şi cele de rugby, „London Wasps” şi „Saracens”, candidează la preluarea lui după jocurile olimpice. Construirea stadionului a înregistrat câteva recorduri. Cu 10.000 de tone de oţel folosite, din care o parte reciclate, este cel mai uşor stadion olimpic construit până acum, iar amplasarea pe o insulă a impus una dintre cele mai mici amprente la sol. Are 56 de intrări care duc direct la nivelul superior al structurii, fiind astfel unul dintre cele mai accesibile din lume şi a fost construit în doar 1.000 de zile, cu 90 mai puţin decât era prevăzut.
Sculptura Orbit a lui Anish Kapoor
Arhitecţii de la „Populous” au pornit în conceperea construcţiei de la datele terenului. Pe insula din estul Londrei, accesul spectactorilor se realizează prin intermediul a cinci noi poduri direct în spaţiul destinat publicului. Panta terenului a fost utilizată pentru a realiza un bazin îngropat, cu cele 25.000 de locuri permanente, peste care este aşeazată structura temporară, mult mai uşoară.
Centrul acvatic
Tot în Parcul Olimpic se află „Centrul acvatic”, cu un acoperiş spectaculos, în formă de val, lung de 160 de metri şi lat în partea cea mai largă de 80 de metri, semnat de celebra arhitectă Zaha Hadid. Acoperişul este susţinut de trei coloane de beton, iar luminarea se face în cea mai mare parte natural, prin decupări ale plafonului. Este prevăzut cu un bazin de competiţie de 50 de metri, un altul pentru sărituri de 25 de metri, un bazin „de încălzire” de 50 de metri şi o zonă de încălzire „pe uscat” a săritorilor. Pentru probele de polo, este prevăzut un spaţiu temporar, cu două bazine de competiţie şi de încălzire. Cele două zone se află aproape une de cealaltă. După Olimpiadă, „Centrul acvatic” va fi folosit de cluburi, de şcoli, dar şi de înotătorii profesionişti. Cele două aripi temporare vor fi demontate, rămânând însă posibilitatea de a mări spaţiul oricând este nevoie. Construcţia, începută în 2008, a fost terminată în luna iulie a anului trecut. Zaha Hadid, prima femeie care a câştigat „Premiul Pritzker” şi al cărei nume se află pe lista celor mai influente 100 de femei din lume, a revistei „Forbes”, nu este la primul proiect sportiv, dar acesta se dovedeşte cel mai impresionant. Majoritatea spectatorilor vor ocupa cele două aripi temporare.
Velodromul, proiectat de Hopkins Architects
Plasat în partea de sud a Parcului olimpic, „Centrul acvatic” va fi principala „poartă de intrare” la Jocurile Olimpice.
O altă construcţie sesizantă este „Velodromul”, cu 6.000 de locuri şi pereţi eleganţi din lemn, semnat de studioul scoţian „Hopkins Architects”. Cu sisteme naturale de ventilaţie integrate în design, de captare a apei şi a energiei solare, construcţia devine un exemplu al designului ecologic.
Interiorul Velodromului
Proiectul a implicat un ansamblu din materiale de construcţie uşoare. Acoperişul alb este format dintr-o reţea de cabluri susţinute de structura înconjurătoare din oţel. Principalul său rol este de a refracta razele solare pe durata evenimentelor din timpul zilei, reducând eforturile de păstrare a temperaturilor la un nivel confortabil. Plăcile de finisaj exterior, din cedru, sunt perforate pentru a permite circulaţia aerului. Pista de biciclete va fi cea mai rapidă din lume şi a fost proiectată în aşa fel încât zgomotulul suporterilor să nu ajungă la concurenţi.
Podurile Olimpice asigură accesul la stadion
Terminat cu un an înainte de data prevăzută, terenul de baschet al Jocurilor Olimpice este o construcţie temporară. El va fi demontat şi reciclat la sfârşitul evenimentului. Conceput de arhitecţii Sinclair Knight Merz şi Wikinson Eyre, în parteneriat cu agenţia americană KSS, el ar putea inaugura o nouă eră de construcţii durabile pentru viitoarele Jocuri Olimpice, costând semnificativ mai puţin decât o structură perenă.
În capitala Marii Britanii vor fi inaugurate, în afara construcţiilor destinate strict întrecerilor sportive, mai multe proiecte semnate de arhitecţi de renume mondial, unul dintre cele mai spectaculoase fiind „London Bridge Tower”, un zgârie-nori transparent, cu 72 de etaje, proiectat de Renzo Piano. Numit „The Shard of Glass”, va fi, cu cei 308 metri ai săi, cel mai înalt turn locuit din Europa şi va găzdui birouri, apartamente, un hotel-restaurant şi o terasă belvedere, deschisă publicului.
