Complicitatea lui Vučić cu Putin și procentul îngrijorător pentru România

După invazia brutală a Ucrainei suverane, Rusia nu poate fi o alegere pentru Serbia, pentru că sprijinul pentru crime nu poate fi o alegere pentru nicio națiune și conducerea acesteia, a declarat pentru Euractiv Orhan Dragaš, fondatorul și directorul Institutului Internațional de Securitate cu sediul la Belgrad.

Dragaš continuă: Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat recent că nu există sancțiuni sârbe împotriva Rusiei, deoarece 85% dintre cetățenii sârbi susțin și iubesc Rusia.

Este această politică a celei mai mari țări din Balcanii de Vest sustenabilă, în lumina excluderii Rusiei din restul Europei, Occidentului și civilizației? Răspunsul este nu și o singură întrebare merită luată în considerare: Când, nu dacă, va avea loc o schimbare semnificativă?

Vučić nu exagerează când vorbește despre procentul uriaș de cetățeni sârbi care au sentimente calde față de Rusia, iar pentru România acesta este mai mult decât îngrijorător din cauze evidente: Ostilitate la Est dispre Rusia, sentimente ”gri” dinspre Sud și Nord (Bulgaria și Ucraina), ostilitate la granițele de Vest (Ungaria și Serbia).

Dar acesta nu este un parametru conform căruia un om de stat ar trebui să ia decizia corectă pentru cetățenii săi. Uneori, meseria lui și obligația statului sunt să lase deoparte sentimentele majorității și să facă alegeri bazate pe rațiune și fapte.
Contrar acestui sentiment, există motive raționale convingătoare pentru care această decizie ar trebui să fie inversată. Partenerii occidentali își pierd răbdarea cu Serbia din cauza reticenței acesteia de a se alinia cu răspunsul puternic european la brutalitatea Moscovei și la cele mai grave crime văzute după al Doilea Război Mondial.

Viața de zi cu zi nu numai a celor 85%, ci a 100% dintre cetățenii Serbiei este strâns legată de Europa, nu de Rusia. Două treimi, adică aproximativ 61% din comerțul Serbiei este cu economiile UE, iar cu Rusia doar aproximativ 5%.
Dintre toate investițiile străine din Serbia, aproape 70% provin din UE și mai puțin de 10% din Rusia. Alături de companiile autohtone, investitorii occidentali sunt de departe cei mai mari angajatori din Serbia, cu sute de mii de oameni lucrând în companiile lor, precizează Orhan Dragaš.

La ce va renunța economia sârbă când (și nu dacă), va impune sancțiuni economice Rusiei? Mai puțin de un miliard de dolari în exporturi, în mare parte produse alimentare și industriale, adică mai puțin decât exportă Serbia către Bosnia și Herțegovina vecină (1,35 miliarde de dolari) sau aproape la fel de mult decât exportă în Kosovo, pe care nici măcar nu îl recunoaște ca stat.

În așteptarea unei schimbări a politicii sârbe față de Rusia, este potrivită o analogie cu 1948, când liderul Iugoslaviei de atunci, Tito, a rupt legăturile cu URSS și Stalin. I-a fost incomparabil mai greu pentru liderul Iugoslaviei comuniste să ia această decizie decât pentru Aleksandar Vučić astăzi, deoarece Stalin avea sute de mii de soldați în regiune gata să invadeze Iugoslavia în orice moment.
În același timp, sentimentul față de Stalin era atât de puternic încât mii de staliniști din Iugoslavia erau pregătiți să susțină invazia din interior, chiar și cu prețul închisorii pe termen lung. Mulți generali și oficiali de securitate iugoslavi i-au considerat pe Moscova și Stalin șefii lor, nu Belgradul și Tito. Erau gata să moară pentru URSS și Stalin.

Astăzi, nu există o astfel de amenințare în Serbia. Mai semnificativ, Serbia este înconjurată de țări membre NATO și, indiferent de sentimentele cuiva față de Rusia, nimeni din Serbia nu ar fi dispus să meargă la închisoare, cu atât mai puțin să moară, pentru Putin.
Cert este că Rusia se comportă distructiv față de Serbia de ani de zile, tratând-o ca pe o gubernie proprie, convinsă că totul este permis. Serviciile de informații rusești sunt principalul exponent al acestei atitudini agresive, nu numai față de Serbia, ci și față de întregul Balcani de Vest.

În sfârșit, în ceea ce privește ”cordonul ombilical” care leagă Serbia și Rusia, care este alianța cu privire la Kosovo, Orhan Dragaš opinează că a fost rupt la 24 februarie 2022, când Putin a atacat Ucraina. Izolată de cele mai importante foruri internaționale, Rusia este acum respinsă de comunitatea mondială.

Moscova va continua să spună că protejează Serbia și Kosovo, atât în cadrul ONU, cât și în alte organizații, dar asta spun cei neputincioși și izolați, a căror voce este lipsită de valoare în relațiile internaționale. Serbia nu are nevoie de un astfel de prieten și trebuie să se distanțeze și să se îndrepte către propriile interese.
Susținătorii ruși din Serbia spun frecvent că Moscova nu a impus niciodată sancțiuni Serbiei, ceea ce pur și simplu nu este adevărat. Din aproximativ 150 de rezoluții adoptate de Consiliul de Securitate la începutul anilor 1990 privind dezintegrarea Iugoslaviei, o duzină prevedeau penalități și sancțiuni împotriva Iugoslaviei de atunci, adică sancțiuni împotriva Serbiei, și niciuna nu avea drept de veto rus, reamintește Dragaš.
Întrucât Rusia s-a angajat în impunerea de sancțiuni Serbiei, acum, când ar trebui să riposteze cu o măsură similară, Belgradul nu ar trebui să aibă nicio considerație pentru Moscova. Serbia ar trebui să răspundă Rusiei în același sens.

După invazia brutală a Ucrainei suverane, Rusia nu poate fi o alegere, deoarece sprijinul pentru crime nu poate fi o alegere pentru nicio națiune și conducerea sa. Astăzi, a fi prieten și asociat cu Rusia lui Putin înseamnă a fi complice. Și nu mai este o chestiune de afecțiune geopolitică pentru o anumită parte, ci o chestiune de civilizație, susține pe bună dreptate Orhan Dragaš.
Vučić are o șansă istorică de a asigura un loc permanent pentru țara sa în familia celor mai avansate națiuni. Este un om care vrea să fie amintit pentru ceva grozav, să lase o moștenire. Acum are o șansă. Nu ar trebui să se gândească la sondaje de opinie publică pentru că un adevărat om de stat își conduce poporul, nu îi urmează.

În plus, Serbia nu poate rămâne neutră pentru că ar fi dezastruos pentru ea. Nu ar putea rezista nici măcar unor sancțiuni parțiale, care sunt bine amintite de generații de cetățeni ai săi, cu atât mai puțin izolarea completă de Europa și lume.
Decizia trebuie să fie rapidă. Singura opțiune este Serbia în UE. De aceea este semnificativ ca UE să înceapă integrarea Serbiei și a tuturor celorlalți din Balcani cât mai curând posibil, pentru că tragedia ucraineană a arătat ce pericol pândește dacă UE este lentă, indecisă și confuză față de cei care vor să adere la ea.

Dacă acest lucru va continua, nimic nu-l va opri pe Putin și Rusia să încerce să-și mute agresiunea din Ucraina în Balcani, pe care nici ei nu vor să-l vadă într-o mare familie europeană. Și nu vor exista bărbați și femei ucrainene curajoși în Balcani care să se opună agresorului rus. Posibil unii îi vor saluta ca eliberatori.

Pentru a evita acest lucru, trebuie luate decizii cruciale la Belgrad, Bruxelles și alte orașe europene, dar primul pas trebuie făcut de Serbia, concluzionează Orhan Dragaš.
La rându-ne, concluzionăm că, așa cum trebuie să fim concentrați asupra pericolului rus asupra României, trebuie să fim vigilenți în continuare pe tot ce se întâmplă în politica vecinilor din vest, fie că e vorba de Ungaria, fie de Serbia.