Cum am trăit taina trecerii prin altar în Catedrala Mântuirii Neamului

Știind că un lucru deosebit se săvârșește astăzi, o slujbă aparte, o orânduială care se întâmplă 

Cum am trăit taina trecerii prin altar în Catedrala Mântuirii Neamului

Știind că un lucru deosebit se săvârșește astăzi, o slujbă aparte, o orânduială care se întâmplă 

Idei principale

„Noi nu ne împărtășim ca să atingem ca Toma Necredinciosul”

”Cu cât mai puțină materie cu atât mai mult duh”


Știind că un lucru deosebit se săvârșește astăzi, o slujbă aparte, o orânduială care se întâmplă  o singură dată în viața unei biserici sau foarte rar, oameni din toate colțurile țării au venit în Capitală ca să fie de față la sfințirea Catedralei Neamului.

Și-au anunțat prezența peste 200.000 de credincioși și care, începând de duminică și zilele următoare, timp de o săptămână, trec prin sfântul altar și fac rugăciune.

Alți 3.000 de invitați, plus încă 10.000 de oameni de pe esplanada din fața Catedralei au întregit imaginea unui moment de referință, unic în viața Bisericii.

Toți ierarhii sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe române au slujit duminică, în frunte cu Patriarhul Daniel.

Dar noi ne rugăm în biserică și atunci când e goală și facem rugăciuni, ne rugăm când avem un necaz sau la Sfânta Liturghie, însă  fie că  participăm la mari sărbători, fie la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului,  timpul pe care credincioșii l-au petrecut astăzi și în zilele de după nu este în sine nici bun nu e nici rău. O să conteze doar ce va marca prin el fiecare credincios în parte.

Și nu au fost mulțumiți să privească de la distanță. Ei doresc să ajungă în altar! Vin se închină, sărută masa pe care a sfințit-o episcopul, sărută Evanghelia, apoi Crucea și colțul Sfintei  Mese.

„Noi nu ne împărtășim ca să atingem ca Toma Necredinciosul”

Părintelui Vlad Mîndru, de la Biserica Șerban Vodă, ne îndeamnă să ne uităm la Noul Testament și spune că acolo vom vedea cum toate minunile săvârșite de Hristos au avut ca punct de contact ceva material.

Fie că vorbim de tina de pe ochii orbului, pe care l-a trimis să se spele, sau că a fost sicriul fiului văduvei de care s-a atins, ”este un mic contact material, cât de puțin, un mod în care lucrează Dumnezeu”.

”Dumnezeu sfintește și biologicul din noi„

”Sfințirea lui Dumnezeu nu se raportează doar la suflet, doar la minte, doar la sentiment, doar la dragoste, lucrează inclusiv cu partea noastră biologică, Dumnezeu sfințește și biologicul din noi. Sfințește apele, care sunt începutul, și noi prin ea, trupul și sângele Lui în Sfînta Împărtășanie și noi ne împărtășim  nu ca să îl atingem ca Toma, ci  ca să primim sfințenia în însuși trupul  nostru”, explică pr. Mîndru.

Vrem să trăim deplin credința, nu doar la nivel intelectual„ 

”La fel cu trecerea prin sfântul altar. Oamenii vin se închină, sărută, masa pe care a sfințit-o episcopul. Aici, gestul fundamental că se închină în fața Sfintei mese, sărută Evanghelia, Crucea și colțul sfintei mese ca să ne împărtășim trupește din ea. Dacă e o caracteristică a  poporului român aceasta este că vrem să trăim deplin credința, nu doar la nivel intelectual,  de aceea suntem prezenți fizic în biserică, e o asumare deplină, vrem să fim  acolo cu totul. De aceea stăm la slujbă, înfruntăm frigul…”, arată părintele.

”Chiar mică, fărâma aceea de speranță e importantă pentru tine„

”Dar cu siguranță fiecare om care vine la biserică ajunge să aibă el un discurs, un dialog cu Dumnezeu. Are cel puțin o fărâmă de speranță. Este puternică acea fărâmă de speranță, pentru că nimic în jur nu îți oferă ceva duhovnicesc, ci doar materia golită de sens de cele mai multe ori. Chiar mică, fărâma aceea de speranță e importantă pentru tine, e puternică, pentru că e singura, e ultima…”, mai spune pr. Vlad Mândru.

”Cu cât mai puțină materie cu atât mai mult duh”

Evocând teribilul accident, dar și întoarcerea la credință a fostului fotbalist Mihai Neșu, părintele Vlad Mîndru amintește cuvintele rostite de acesta într-un moment de izbândă: ”Acum trăiesc viața adevărată”.

”Cum anume un fotbalist în floarea vârstei, în plenitudinea capacităților ajunge paralizat și paralizat fiind, deci biologic având mult mai puțin… pentru că în biserică lucrăm cu acest paradox <cu cât mai puțină materie cu atât mai mult duh>. Cu cât crește materia, pericolul este că duhul se poate împuțina. Încărcătura duhovnicească poate să fie mai puțină când este prea multă materie. De aceea ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos… o fărâmitură, cu puțin. Luăm anafură din lucrurile sfinte, sfințitoare  la rândul lor, te împărtășești cu puțin… Tocmai această atingere, cât de mică (din altar – n.r.), este esențială. Cea mai mare minune a fost Învierea Mântuitorului Hristos și pentru asta nu avut nevoie decât decât de un trup mort. Adică cel mai puțin în ordinea materiei”.

”Momentul deosebit al sfințirii Catedralei nu se face pentru preot, nici pentru slujitori, ci pentru întreaga comunitate”

”Toată comunitatea este chemată să se bucure pe deplin intrând și în sfântul altar. Este o împărtășire a harului sfințitor, al Duhului sfânt prin slujbele bisericii, într-un mod cu totul special, la sfințirea bisericii. Noi, în același timp, avem această nădejde că Dumnezeu lucrează și poate unora Dumnezeu le mișcă inimile prin niște biserici mici din lemn, poate altora printr-o catedrală măreață, dar întotdeauna harul lui Dumnezeu se împărtășește prin slujbele bisericii. Cel mai mult prin sfînta Liturghie. De acea avem slujbe în Biserică, pentru ca noi să ne sfințim”.

”Când Patriarhul Constantinopolului a venit la Catedrala Patriarhală a spus că sărbătorile bisericești întotdeauna sunt legate de evenimente din trecut, dar care privesc spre viitor… legate doar de trecut s-ar pierde, ar fi niște rememorări goale, dar ele sunt pentru viitor„

”Când eram student la Facultatea de Teologie au venit niște profesori de la o Facultate de Sociologie din Franța. Laurențiu Tănase, profesor  de Sociologie la Teologie, i-a adus și ei au văzut la 4 dimineața coadă de tineri stând la Sfântul Dumitru. S-a uitat și a zis”: ”Așa ceva nu există. Așa ceva nu este posibil…”

”Credința noastră în biserică asta este. Pe oameni la biserică nu îi aducem noi, ci Dumnezeu. Fiecare om când vine către Hristos are el o întâlnire cu Hristos. Hristos îi vorbește fiecăruia în parte„

”Sfântul Apostol Pavel ne învață lucrul ăsta… că Dumnezeu ne lucrează în slăbiciunea  noastră, când noi nu mai putem și ajungem la capătul puterilor, când nu mai găsim speranță, atunci vine Dumnezeu și lucrează”

”Am constatat încă o mișcare care e foarte pregnantă. Cu cât inima nu este împietrită cu atât se apropie de Biserică. O inimă împietrită nu se manifestă doar față de biserică, ci și față de cei de acasă, față de colegi… O inimă care iubește suferă, care trăiește alături de aproapele e o inimă deschisă care îl poate primi și pe Dumnezeu„

Slujba de sfințire la Catedrală s-a făcut și în 2018, moment ales ca simbol prilejuit de împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire. Atunci au fost puse în piciorul sfintei mese numele tuturor soldaților căzuți în luptă în toate timpurile, aduse de structurile armatei române.

Atunci, ca și acum, lucrările nu sunt gata încă, însă acum, după momentul sfințirii picturii Catedralei, care a avut loc duminică, biserica va rămâne deschisă și se va sluji în ea, devenind funcțională.

Distribuie articolul pe:

9 comentarii

  1. Mare păcat că această sfințire a fost spurcată de „Farisei și Saducheii” din cond. Ro.in interiorul Catedralei! Indivizi care nu au nici o legătură cu Dumnezeu !Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.