Nu ştiu dacă aşa-zisa dezbatere de la distanţă dintre Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă va avea sau nu vreo influenţă privind votul de duminică. Ne-o vor spune, poate, sondajele de opinie în următoarele zile şi, în în mod cert, alegătorii în ziua votului. Cu totul altfel aş fi spus dacă cei doi candidaţi ar fi fost faţă în faţă, adică dacă s-ar fi confruntat cu adevărat, aşa cum se întîmplă în toate ţările democratice din lume. Aşa...
Cîteva concluzii, totuşi, se pot trage după acest dialog de la distanţă dintre Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă.
În opinia mea, în mod surprinzător, Viorica Dăncilă l-a surclasat pe Klaus Iohannis, conferinţa sa de presă (căci asta a fost) avînd un caracter mult mai deschis decît şueta de la BCU. Chiar înainte de începerea „dezbaterii”, staff-ul Vioricăi Dăncilă a permis tuturor jurnaliştilor care au dorit să participe să aibă acces la microfon, fără nici o selecţie prealabilă, spre deosebire de staff-ul lui Klaus Iohannis, care a trimis invitaţii pentru anumiţi jurnalişti ai unor posturi TV, plantîndu-l alături de ei şi pe un analist de casă!
Nu lipsită de importanţă este arhitectura celor două evenimente: în timp ce Viorica Dăncilă a stat două ore în picioare, fără pauză şi fără să bea măcar un pahar de apă, Klaus Iohannis era trîntit în fotoliu, avîndu-i alături pe cei cîţiva jurnalişti invitaţi, care păreau că fac parte din echipa sa de campanie:
Cu alte cuvinte, dacă evenimentul Vioricăi Dăncilă nu a fost o „dezbatere”, măcar s-a încadrat în ceea ce se numeşte o „conferinţă de presă” deschisă, în timp ce evenimentul lui Klaus Iohannis a avut caracterul unei „şuete-spectacol” sau al unei brigăzi artistice, cu un prim solist care a şi primit aplauze de la prietenii veniţi să-l vadă.
Cine a urmărit cele două evenimente a sesizat, desigur, că la PSD dinamismul discuţiei şi varietatea întrebărilor i-au permis Vioricăi Dăncilă să fie mult peste ceea ce se ştia că poate să facă într-o întîlnire publică, pe cînd la adversarul său, monotonia şi lentoarea dialogurilor n-au făcut altceva decît să confirme ceea ce ştiam la Klaus Iohannis, adică felul său molcom, tărăgănat, de a vorbi şi de a reacţiona.
Marea surpriză în ceea ce o priveşte pe Viorica Dăncilă este apetitul polemic pe care l-a descoperit abia acum, poate prea tîrziu, dar care ne-a arătat că s-a eliberat de povara acelui steag al păcii pe care l-a fluturat cît timp a fost Prim-ministru! Asta a făcut-o pe Dăncilă mai puternică, în calitate de om politic, avînd curajul de a-l pune în dificultate chiar şi pe Preşedintele României, în faţa căruia nu a făcut pînă acum altceva decît să încaseze lovitură după lovitură, jignire după jignire. Dacă ar fi făcut referire şi la felul în care Iohannis s-a implicat în trecerea uriaşului patrimoniu din proprietatea inexistentă a organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German”, în proprietatea FDGR-ului, adică de a lua de la toţi românii pentru a da numai saşilor, am fi putut spune că nu a ratat nimic din întrebările la care Iohannis ar trebui să fie obligat să răspundă!
O surpriză am înregistrat şi în comportamentul lui Klaus Iohannis. Dacă pînă acum, la întîlnirile sale publice cu PNL-iştii, Iohannis era extrem de agresiv la adresa PSD, pe care tuna şi fulgera că vrea să-l desfiinţeze, acum, temîndu-se de reacţiile pe care le-a generat, a lăsat tonul mai moale, fără acele celebre silabisiri care subliniau imaginea unui robot programat să distrugă obiectivul. Chiar şi faţă de Viorica Dăncilă, pe care a umilit-o în numeroase ocazii, a preferat să-şi tempereze expresiile cu care ne obişnuise, ca şi cum aceasta ar fi fost în sală şi i-ar fi putut arăta obrazul.
Dar, ceea ce ar putea fi adevărata concluzie în urma acestei „dezbateri” paralele este altceva: deşi am scris de mai multe ori despre teama lui Klaus Ioahnnis de a se confrunta direct cu Viorica Dăncilă, abia acum am înţeles că, în realitate, lui Klaus Iohannis chiar îi este frică de moarte ca nu cumva să-l întrebe cineva despre oricare dintre acele puncte negre din biografia sa, pe care le-am şi contabilizat într-un articol din „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/subiectele-de-care-se-teme-iohannis-intr-o-confruntare-cu-dancila/).
Acum pot spune cu certitudine că Iohannis a refuzat confruntarea reală cu Viorica Dăncilă, ştiind că aceasta nu se mai teme să-i pună acele întrebări care l-ar fi blocat şi l-ar fi făcut să plîngă! Chestia cu „nu intru în dialog cu partenerul lui Dragnea” sau cu „reprezentanta PSD-ului toxic şi antidemocratic” sînt argumente pe care doar Ludovic Orban le crede. Cu adevărat, Iohannis se temea doar de schimbarea la faţă a Vioricăi Dăncilă, de disponibilitatea acesteia de a-l întreba despre casele şi actele false cu care le-a dobîndit, despre drumurile săptămînale făcute la Sibiu ca să-şi îmbrăţişeze soţia sau despre felul în care a susţinut abuzurile din Justiţie şi încălcarea drepturilor omului de către procurorii Codruţei Kovesi.
După „şueta” de la BCU, impresia că Iohannis se teme de oricine i-ar adresa aceste întrebări dificile a căpăt certitudine. În schimb, am văzut-o pe Viorica Dăncilă eliberată de spaima de gramatică, dispusă să devină un alt fel de politician.
Şi, dacă vreţi o concluzie, aş spune, în urma „dezbaterilor” de marţi, că dacă ACEASTĂ Viorica Dăncilă va rămîne în continuare preşedintele PSD (lucru foarte greu de crezut, căci săbiile sînt gata pregătite), nu-i prevăd prea multe zile Guvernului Orban la Palatul Victoria, iar lui Klaus Iohannis i-aş sugera să-şi găsească de pe acum un garaj de unde să comunice după ce va fi suspendat!
Este o vorbă populară care spune: „a-nţărcat bălaia”, care este definită ca schimbare de comportament a cuiva sau, mai exact, că „s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea cuiva”!
Mai Ioane, Ioane…care „10 clase”, cum se poarta, cum vorbeste si cata „matematica” stie, si sa nu mai vorbim de „Geografie”, pe care nici a tarii nu o stie, nu arata ca ar fi terminat 8 clase; totusi sasu a terminat o facultate ca „Sef de promotie”, cu un doctorat pe bune, nu ca vestitul Dottore, ala mare „roman si ortodix”, dar nepotul Col. NKVD Naumovici!