Congresul PSD 2018: Tata-mare, multe soacre şi ceva cuscri

Cine a avut răbdare să urmărească până în ultimele momente imaginile televizate ale congresului PSD va fi bântuit multă vreme de această obsesivă imagine a noii conduceri a partidului, înşirată şi aranjată pe marea scenă a Sălii Palatului din Bucureşti de către chiar ”Big Daddy”, în traducere liberă, tata-mare al PSD. O mare întrebare persistă fără răspuns. A mai rămas ceva din pesedeul de altădată? Un partid în care erau mai mulţi lideri puternici, mai multe curente, o aprigă luptă de idei, practic un organism politic viu. Am asistat la reinventarea unei forţe politice puternice şi credibile sau la parastasul unui fost mare partid?

Observatorii independenţi au remarcat că liderul suprem, ”Big Daddy” Dragnea, a obţinut controlul total asupra partidului. Practic, liderul maxim a ajuns la maximul de putere pe care putea să o obţină. De aici încolo nu mai are decât două posibilităţi: să se menţină o perioadă mai lungă sau mai scurtă sau să se prăbuşească rapid chiar din vârf. Privind mai sus, Dragnea nu poate decât să ameţească. Premier nu poate fi decât prin telecomandă, iar preşedinţia României este din ce în ce mai departe. Programul de guvernare, adică ce a mai rămas din el, pare din ce în ce mai greu de realizat şi, oricum, nu reprezintă nici pe departe un proiect de ţară viabil.

În creştere de putere, dar în scădere de încredere, Dragnea pare din ce în ce mai lipsit de inspiraţie. Un boost de imagine putea fi realizat cu ocazia acestui congres, dar PR-iştii pesedişti au dat greş în stil mare. Jalnica imagine a ”învingătorilor”, stingheri pe uriaşa scenă, arătând ca bătrânii de la masa mare, soacre şi cuscri, în mijloc cu tata-mare, a sugerat imaginea tristă a unei nunţi fără miri, cavaleri şi domnişoare de onoare, tineri şi entuziaşti. Şi chiar dacă tata-mare şi-a luat iubită tinerică, imaginea unui lider puternic nu s-a impus nici măcar prin imaginile mobilizatoare proiectate cu dărnicie pe ecranele uriaşe de pe scenă.

Pe vremurile în care PSD dădea puternice semne de viaţă şi mulţi fiori adversarilor politici, un lider puternic îşi critica partidul numind anumite comportamente ”politică de cumetrie”. Din păcate, aşa a arătat întregul congres pesedist de sâmbătă. Candidaţi împiedicaţi să-şi susţină discursurile, rezultate cunoscute dinainte, centralizarea excesivă a puterii. Unii vor spune că aşa este bine, trebuie o ”mână de fier”, alţii că un partid ar trebui să fie totuşi o organizaţie democratică. Fără o strategie viabilă de imagine şi comunicare, Dragnea va pica în curând în dizgraţia celor care acum încă îi mai acordă credit politic. Şi pesedeul odată cu el.

Şi, ce să vezi, tocmai a mătrăşit câţiva dintre cei mai îndrăgiţi comunicatori ai partidului, în frunte cu Ecaterina Andronescu. Sper că are cu cine să-i înlocuiască. Urgent. Altfel prăbuşirea imaginii PSD va continua într-un mod accelerat. Cele două guverne dărâmate, ineficiente şi urechiste, numirea Vioricăi Dăncilă, o ilustră necunoscută pentru electorat, şi dezastul revoluţiei fiscale ce va urma în mod sigur deoarece nu este susţinută de un fisc reformat, informatizat şi eficient, nu vor aduce decât nemulţumire şi dezastru electoral. Iar tata-mare s-ar putea să fie pensionat în pas alergător şi trimis la băi. Pe durată nedeterminată…