Fermierii și camionagii polonezi blochează punctele de trecere a frontierei cu Ucraina începând din luna noiembrie 2023, iar protestele lor au început din iulie 2022, la cinci luni de la invazia rusă în Ucraina. Subiectul a fost abordat în presa europeană în notă economică și cu accente critice împotriva guvernului eurosceptic de atunci al Poloniei. Acum, când protestele la frontieră s-au extins și în România, aceeași presă lasă economia la o parte și strigă: Conspirație! De șase ori ”conspirație” într-un articol publicat de The Guardian, în urmă cu două zile. Conspirație, extremă dreapta, manipulare, infiltrare.
Este oare fostul Mister Europa, Donald Tusk, acum premier al Poloniei un anti-european, anti-ucrainean și pro-rus care își dorește victoria lui Vladimir Putin? Opoziția sa față de prelungirea regimului de taxe zero pentru produsele din Ucraina (în special cereale) este una dintre puținele politici similare cu cele ale rivalilor eurosceptici din partidul lui Jaroslaw Kaczynski. După preluarea guvernului, Tusk a tăiat în carne vie la vârful instituțiilor media de stat, a arestat politicieni, a nesocotit amnistierea lor de către președinte, a lansat o reformă a justiției care risca să ducă la o criza constituțională și care e socotita prea ambițioasă chiar și de ONG-urile vestice, însă Tusk a rămas la aceeași poziție dură față de Ucraina, arătând înțelegere și pentru camionagii polonezi care se plâng de concurența neloiala a celor ucraineni, care au început să execute curse în interiorul UE. Nu a folosit poliția pentru a debloca punctele de frontieră și a cerut Kievului să înceteze ”jocul intereselor murdare” în comerțul transfrontalier, repetând ceea ce spunea fostul guvern eurosceptic – ajutorul UE pentru agricultura ucraineană este un ajutor pentru oligarhii care controlează sectorul, nu pentru micii fermieri afectați cel mai mult de război.
Nicio publicație europeană nu spune că Donald Tusk este un ”conspiraționist” sau ”naționalist” obtuz.
Fermierii din Germania au blocat Berlinul pentru că guvernul federal a anulat o reducere veche de 70 de ani taxelor pentru combustibilul folosit în agricultură. A fost o măsură menită să echilibreze bugetul pentru anul 2024. Sub presiunea protestelor, guvernul condus de Olaf Scholz a făcut un mic pas înapoi și a promis reducerea taxelor pentru vehiculele agricole noi achiziționate de fermieri. Furia protestatarilor din Germania a crescut atunci când ministrul de Finanțe Christian Lindner le-a spus că banii guvernului trebuie să ia alte căi: ”Războiul din Ucraina amenință pacea și securitatea în Europa și trebuie să investim din nou în securitatea noastră, așa cum făceam înainte”.
Când o politiciană populistă din Olanda (o țară marcată de proteste ale fermierilor amenințați cu falimentul de o lege împotriva amoniacului, proteste care au dus la apariția unui partid care a câștigat alegerile locale din 2022) a comentat protestele din Germania spunând că fermierii sunt una din puținele categorii sociale care mai pot pune presiune asupra globaliștilor și când ea a fost susținută și de mogulul Elon Musk, presa europeană a strigat: Conspirație! Eva Vlaardingerbroek nu a făcut decât să observe un lucru evident: într-o lume a serviciilor, atomizată, cei care muncesc pământul ”sunt printre puținele grupuri din societate cu suficientă putere”.
Situația este la fel de grea în industrie. ”Relatările presei trec deseori cu vederea amploarea unei catastrofe, însă ramificațiile politice încep să se vadă la urne. Protestele din agricultură împotriva reducerii drastice a emisiilor în Olanda l-au ajutat pe populistul Geert Wilders să obțină o victorie surprinzătoare, iar demonstrațiile similare din Germania împiedică adoptarea unui «budget verde»”, se arată într-un articol publicat de The Wall Street Journal.
Catastrofa amintită este văzută de ecologiștii radicali ca o mare binefacere – reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în Germania cu 20% în 2023 și ajungerea lor la cel mai mic nivel din ultimii 70 de ani. Însă în termeni economici aceasta înseamnă o prăbușire a activității industriale. Un raport despre tranziția energetică din Germania întocmit de Agora Energiewende arată cum și de ce au scăzut emisiile cu efect de sera în Germania. În primul rând, țara produce mai puțină energie și importă mai multă energie din surse regenerabile – aceasta nefiind tocmai o veste buna din perspectiva independenței energetice. În al doilea rând, consumul industrial a scăzut, ceea ce înseamnă criză și erodarea bazei industriale. Apoi, ”dacă emisiile nu fac decât să se mute în alte state, nu există niciun beneficiu din punct de vedere climatic”, mai arată raportul.
La Forumul Economic Mondial de la Davos, ce are loc în această săptămână, Klaus Schwab vorbește despre reconstruirea încrederii” între guvernanți și guvernați, însă se acordă puțină atenție modului în care presiunea guvernelor pentru atinge țintele de emisii distruge industria pe care s-a bazat prosperitatea europeană.
În cei doi ani de război in Ucraina, zeci de companii europene mari consumatoare de energie și-au încetat sau și-au redus activitatea. Închiderea unei asemenea companii înseamnă pierdere de locuri de muncă bine plătite și reducerea clasei de mijloc. ”Dacă Europa nu va mai produce bunurile de care lumea are nevoie, producția se va muta în altă parte”, scrie The Wall Street Journal. ”Este iresponsabil ca Europa să permită mutarea industriei energofage în țări cu legi de protecție a mediului mult mai slabe și cu o protecție a forței de muncă mult mai slabă. Să vedem lucrurile altfel ar fi dăunător pentru mediu. Oamenii serioși înțeleg această realitate și trebuie să se facă auziți. Alegătorii o fac deja”, scrie WSJ.
Dar poate ar trebui să încetăm cu ”dezinformările” din comentariile publicate de The Wall Street Journal și cu mofturile fermierilor și șoferilor de tir din Europa și să o ascultăm pe Ursula von der Leyen, cea despre care Politico.eu spune că este aproape de neoprit în cursa pentru un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene. Von der Leyen a spus, la Davos, că dezinformarea și polarizarea societăților sunt amenințări mai mari pentru afacerile globale decât războiul sau schimbările climatice. Von der Leyen atrage atenția că guvernele nu trebuie să se gândească prea mult la libertatea de exprimare: ”Răspândirea insidioasă a dezinformării și informațiilor false amenință coeziunea socială și există riscul ca unele guverne să acționeze prea lent, încercând să ajungă la un compromis între combaterea dezinformării și protejarea libertății de exprimare, in timp ce guvernele represive pot folosi controlul informațiilor pentru a eroda drepturile omului”. Von der Leyen are soluția: ”Soluțiile nu țin doar de cooperarea între guverne, ci de cooperarea dintre guverne și afaceri, afacerile și democrațiile lucrând împreună”. Și este puțin probabil ca pentru von der Leyen business să însemne câteva tiruri și gospodăriile din Polonia sau de la Vicovul de Sus. Deci, ne sugerează ea, să lăsăm businessul și guvernele să decidă ce este adevărat și ce nu, pentru că guvernele și afacerile nu mint niciodată, deoarece nu au nicio motivație politică sau financiară să facă asta.
Cateodata ma intelegi ;) ! -> E OK … pentru ca … cand nu ma intelegi gandesti independent ! :|