Copilele care au copii

Ultimele date Eurostat arată că în anul 2015 România era campioană la numărul de mame minore din Uniunea Europeană. Adică 1 din 10 copii născuți în România avea mamă cu vârsta sub 20 de ani. Autoritățile nu au o strategie pentru a frâna fenomenul. Și nici nu par să se gândească la vreuna.

Una dintre aceste mame este Amalia, un copil de 16 ani care a devenit mamă. Amalia avea 14 ani, iar prietenul ei, Sorin, avea 17, atunci când ea a rămas gravidă cu băiețelul ei, Tudor, care are acum aproape 2 ani. Trăiește împreună cu mama ei, care a înțeles situația și acum o ajută enorm. Pentru că a ajuns la medic în al doilea trimestru de sarcină, varianta unui avort a fost exclusă. Tatăl copilului a fugit de acasă două luni pentru a trăi cu Amalia și copilul lor, dar apoi s-a făcut nevăzut și Amalia nu mai știe nimic de el.

„Nimeni nu te pregătește pentru asta“

Să fie părinte a maturizat-o foarte mult, iar acum privește și evaluează situația ca un om matur. „Să fiu părinte a însemnat cea mai mare singurătate de până acum. Îţi pierzi o grămadă de prieteni. Ei nu vor să aibă de-a face cu copilul tău care plânge, vrea să sugă, vrea aia, vrea aia. Iar ei au alte preocupări, alte priorități. Prioritatea mea este Tudor, a lor o reprezintă cluburile și mallurile. Probabil că așa ar fi fost și pentru mine.“

Își șterge cu un șervețel colțul ochiului unde i s-a strecurat o lacrimă pe care nu ar vrea ca eu să o observ. „Mă simt atât de singură și partea cea mai proastă este că nimeni nu te pregătește pentru asta, nu te pregătește să treci prin asta.“ Nu vrea ca oamenii să vadă că duce o luptă,  că se zbate, dar practic asta face. „Ar putea crede că nu sunt o mamă bună. Este unul din acele lucruri pe care nu le spun nimănui, pe care nu vrei să le știe nimeni, și le păstrez pentru mine.“

Amalia spune că atunci când i-a venit sorocul și a mers la spital, medicii și asistentele nu dădeau doi bani pe ce zicea ea, din cauza vârstei. „Era o asistentă care era foarte obraznică cu mine. Îmi vorbea foarte urât. Îmi aduc aminte că m-am dus la spital și i-am zis că mă doare, că am contracții și mi-a răspuns: «N-ai de unde să știi ce sunt alea contracții pentru că ești prea tânără. Așa că du-te acasă». Și m-a trimis acasă. Dar s-a dovedit apoi că aveam dreptate pentru că mi s-a rupt apa. Nu prea știam eu ce și cum urma să se întâmple și m-am speriat.“

Amalia a renunțat la școală pentru a avea grijă de băiețelul ei. O va relua probabil după ce acesta nu va mai fi dependent de ea. „Ar trebui să reiau școala, dar acum nu am cum. Sau poate o să mă angajez pe undeva, pentru că nici mama nu are un salariu prea bun, iar alocația mea este foarte, foarte mică. Nu vreau să mă gândesc la asta acum. O să văd ce o să fac. Acum trebuie să merg pe direcția asta pe care sunt.“ Nu mai are nici lacrimi. Or fi secat de mult, în nopțile de singurătate și de deznădejde.

Ce ar trebui să facă autoritățile?

În tot acest timp, educaţia pentru sănătate rămâne opţională în şcoli, iar contracepţia şi educaţia sexuală sunt subiecte tabu. Din cauza asta, mii de fete trăiesc toată viața cu traume fizice și emoționale și doar rareori primesc ajutor. Psihologul Marta Simion spune că o sarcină neplanificată, la o vârstă fragedă, sperie și creează multă confuzie. „Nașterea copilului modifică întreaga viață a persoanei și, totodată, opțiunile pe care le are și modul în care își desfășoară activitățile zilnice. Multe dintre adolescentele care rămân însărcinate nu mai pot continua dezvoltarea personală. Mai ales dacă nu beneficiază de ajutorul celor apropiați. Odată ce sarcina a fost păstrată, adolescenții au nevoie de multă susținere din partea lor.“ Psihologul spune că singura modalitate de a împiedica sarcinile la minore este educația sexuală corectă, începută la vârste foarte mici, 2-3 ani, atunci când se învață numele organelor sexuale. „Pe măsură ce înaintează în vârstă, copilul trebuie să primească informații în plus, să fie încurajat să pună întrebări despre sexualitate și să i se răspundă. Unii părinți cred că discuțiile despre sexualitate duc la începerea precoce a vieții sexuale. Dimpotrivă, este principala modalitate de a asigura o sexualitate sănătoasă.“

Psihologul spune că trebuie îmbunătățită educația sexuală și a relațiilor de cuplu în școli, inclusiv în ciclul primar, pentru ca toţi copiii din toate zonele să știe ce înseamnă relație și ce presupune aceasta. „Trebuie să știe când și cum pot avea încredere într-o relație, ce înseamnă consimțământul, când e nevoie de contracepție și de ce e nevoie de ea când vorbim despre relații sexuale. Și asta nu este numai datoria părinților, este datoria noastră, a societății.“ Amalia este de aceeași părere. „Trebuie să se vorbească mai mult. La noi este încă un subiect tabu. Pentru că un copil, un nou-născut, nu înseamnă numai gângureli, ținut în brațe și alte lucruri frumoase. Nu e numai așa și nu e deloc ușor. Și trebuie vorbit despre contracepție mult mai mult.“

„Practic, o să creștem împreună“

Florian Petre, medic obstetrică-ginecologie, spune că esențială este și îmbunătățirea accesului la contraceptive, dar mai ales informarea. „Trebuie campanii de informare despre toate metodele de contracepție, mai ales la sate. Sunt fete tinere de 16-17 ani care habar n-au ce e și cum se folosește un prezervativ. Trebuie să-i învățăm. Să lăsăm tabuurile și pudibonderiile pentru epoca de piatră, pentru că acum suntem în secolul XXI.“ El spune că insistarea pe unele aspecte precum educația sexuală în școli, axată pe informații despre contracepție, dezvoltarea în cadrul comunități a unor forme educative, dar și a programelor de planificare familială, ar putea reduce efectele negative ale sarcinilor în rândul tinerelor.

Tot el este cel care atrage atenția asupra riscurilor unui avort. „Un avort la vârste fragede poate lăsa urme adânci, atât în plan fizic, cât și psihic. De regulă, prima sarcină ar trebui păstrată. Un avort poate cauza infertilitate secundară sau o perforație uterină care poate necesita scoaterea uterului. Cu cât vârsta este mai mică, cu atât riscul este mai mare“, conchide medicul.

În ciuda tuturor dificultăților, Amalia se bucură să fie mamă. „Înainte să-l am pe Tudor, nu știam ce să fac în viață, n-aveam un scop, o direcție. Și simt că el m-a ajutat foarte mult, că mi-a dat o direcție în care vreau să merg și unde vreau să fiu. Și, practic, o să creștem împreună.“

La alții se poate

Problema sarcinilor la adolescente şi a mamelor minore nu este însă o noutate în România, acest fenomen fiind înregistrat în ţara noastră de mai bine de un deceniu.

Organizaţiile nonguvernamentale au atras deseori atenţia asupra procentajului ridicat de mame minore din ţara noastră şi spun că multe provin din rândul minorităţii rome, în cadrul căreia sunt răspândite căsătoriile între minori.

Raportul „Copilării furate“, lansat anul trecut de organizaţia internaţională „Salvaţi Copiii“, arată că în România, anual, circa 700 de fete devin mame înaintea vârstei de 15 ani, însă rata naşterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 şi 19 ani este cea mai îngrijorătoare, ţara noastră înregistrând 34 de naşteri la 1.000 de adolescente. Acest fenomen este un efect al lipsei accesului la îngrijiri şi educaţie pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii, relevă raportul organizaţiei internaţionale. Iar în timp ce autoritățile din țara noastră nu fac nimic pentru a diminua numărul mare de mame adolescente, în Marea Britanie (țară aflată și ea pe podium în ultimii ani) autoritățile au găsit soluția. Educația sexuală a fost introdusă aproape în fiecare școală, iar numărul mamelor adolescente, deși mare, pare să fie în scădere pentru prima dată în ultimii ani.