Supraspecializarea – unica posibilitate de progres în medicină

„Marius Uscatu este DOCTOR. Atât am de zis. Și, din păcate, viața asta m-a pus în situația să văd ceva doctori, așa încât cred că-mi pot da cu părerea. Mulțumesc, DOCTORE!“, scria, nu demult, pe pagina sa de Facebook, un pacient al medicului Marius Uscatu. Despre chirurgul Marius Uscatu, singurul specialist român în chirurgia antepiciorului, se spune că este medicul acela nebun și frumos care are răbdare să răspundă întrebărilor tuturor. Astăzi, este unul dintre cei mai apreciați și mai căutați medici din țară. Însă cu doar 13 ani în urmă, Marius Uscatu era un medic ortoped șomer, care a trimis zeci de solicitări de angajare, care a întocmit un plan de la zero și care, mai ales, a riscat.

A crescut în sala de operații pentru că mama sa a fost medic. Înconjurat de cărți și tratate, medicina a fost marea sa pasiune, deși prima dată a intrat la Politehnică. A renunțat după doi ani și apoi, în 1990, a dat la medicină. A înfrânt alți opt candidați și a devenit student. A ales ortopedia, dar postul sperat în România s-a lăsat așteptat. „Culmea ironiei este că ortopedia mi-a displăcut întotdeauna. În timpul facultății visam la chirurgie generală, chirurgia mare, cea abdominală. Ortopedia a fost aleasă la întâmplare, la rezidențiatul din 1997, pentru că nu erau locuri la chirurgie generală, ci numai la ortopedie, și atunci am ales-o pe aceasta din urmă“, povestește medicul. Însă postul sperat în România nu apărea. Pe 14 februarie 2004 a primit cel mai dur șut în fund: a fost dat afară și a intrat în șomaj. A fost un șoc.

„Când te ocupi de toate nu o poți face la un nivel performant“

După 300 de scrisori și mii de e-mailuri trimise timp de patru luni, în 2004 și-a căutat norocul în Europa și a ajuns în Franța, unde a făcut prima operație ca primă mână, deși se specializase șase ani în țara noastră. Aici și-a dat seama că chirurgia antepiciorului este un domeniu de nișă. În Franța a luat-o de la zero și a șters cu buretele tot ce învățase până atunci în România. Acolo nivelul era diferit de tot ce se întâmpla în țara noastră. Și-a dat seama în timp că tot ce acumulase în România era cu 20-30 de ani în urma cunoștințelor doctorilor francezi. Se simțea la nivelul unui rezident de anul I, deși era deja specialist. „Mi-am dat seama pe parcurs că această zonă a ortopediei este total necunoscută în România. De exemplu, nu există explicație pentru apariția monturilor și m-a preocupat asta. Din acest motiv am trimis scrisori și CV-uri în străinătate, în Franța, mai ales, unde este cel mai înalt nivel de chirurgie, pentru a merge și a învăța acest lucru la fața locului.“ A stat trei ani în această țară, unde a beneficiat de un chirurg supraspecializat în chirurgia antepiciorului la o clinică dintr-un oraș francez. „Chirurgia antepiciorului, a monturilor, cum este ea cunoscută în popor, este o specialitate total necunoscută în România. Am vrut să mă supraspecializez și să mă dedic acestei zone. Ortopedul din România nu obișnuiește să se specializeze pe o anumită regiune. El se pricepe la toate zonele. Când te ocupi de toate zonele nu o poți face la un nivel performant. De zece ani încerc să impun în România această supraspecializare, în primul rând prin puterea exemplului personal.“ Medicul Marius Uscatu a învățat că medicina se poate perfecționa numai restrângând aria de competență a fiecărui coleg. În spitalul în care a lucrat în Franța timp de trei ani erau opt chirurgi seniori, din care fiecare se ocupa de o patologie aparte: era chirurgul de umăr, cel de șold, de genunchi, de gleznă, antepicior și niciunul nu interfera cu ceilalți. Dacă un pacient de șold ajungea la medicul Uscatu, acesta se vedea nevoit să-l trimită la doctorul care se ocupa de chirurgia șoldului.

Medicul şi pasiunea sa pentru motor

Readaptarea după experiența franceză

Medicul Marius Uscatu a revenit în țară cu o diplomă franceză, emisă de o asociație a chirurgilor care aparține de 12 universități. Aceștia au organizat un curs de specializare, bazat pe patru seminare, de câte patru zile. Au fost cursuri intensive, iar supraspecializarea a cuprins cel puțin 20 de zile de stagiu lângă unul dintre monitorii de stagiu, un examen final extrem de dur și un memoriu cuprinzând un procedeu chirurgical nemaiîntâlnit până atunci. Doctorul Uscatu a studiat și a prezentat o nouă cale anatomică de acces către o zonă chirurgicală nedescrisă până la acel moment. Toate acestea s-au finalizat într-o diplomă.
Apoi, a revenit în România, pentru că îi era foarte greu fără familie. A fost singurul dintre medicii români plecați în Franța, din generația sa, care s-a întors. Alte sute de medici, colegii lui, și-au găsit acolo posturi de specialiști. „Despărțirea de familie a fost dureroasă și dificilă. Soția și copilul rămăseseră aici. Nu știau franceza, nu le-a plăcut niciodată Franța și s-ar fi adaptat foarte greu.“ A fost o reacție firească să se întoarcă în țară, pentru că plecase numai ca să învețe. Colegii francezi i-au spus că, dacă într-un an nu începe să opereze, îl așteaptă înapoi. Dar „întoarcerea în România nu a fost nimic spectaculos, pentru că am încercat să mă reintegrez. Nu am reușit să găsesc destul de repede o clinică dispusă să accepte business plan-ul meu. Am bătut la ușa tuturor clinicilor private cu un business plan făcut în Powerpoint, de 20 de pagini. Cred că niciun doctor nu s-a dus cu un astfel de plan la patron să îi explice investiția inițială, potențialul de creștere a investiției, numărul de pacienți posibil, câștigul posibil, materiale necesare, furnizori. Totul era pe hârtie. Din șapte clinici la care am aplicat, una singură, cea la care activez și acum, la care patronul era și director medical, și-a manifestat interesul. Directorul a fost cucerit de ceea ce îi propuneam. Mi-a spus că îmi va cumpăra tot ceea ce am nevoie și că vom demara această activitate“. A mai durat două luni până când medicul Marius Uscatu să vadă cum visul său devine realitate. „Nu aveam anestezist la standardul pe care îl impusesem în România. Această chirurgie a antepiciorului este extrem de dureroasă și necesită o anestezie specială. Este singurul spital din România unde se practică o astfel de anestezie, care permite blocarea totală a durerii.“

Dispozitive dăunătoare, decontate de stat

În ultimii ani, Internetul a devenit o piață deschisă pentru promovarea a tot felul de orteze care, susțin vânzătorii, ar face inutilă orice intervenție chirurgicală, fiindcă ar vindeca miraculos monturile. Medicul Marius Uscatu a intrat într-un adevărat război nu numai cu producătorii și distribuitorii acestor produse, ci și cu autoritățile medicale din țara noastră, care până nu demult compensau aceste produse. „Pacientele ar vrea o soluție prin care să nu-și modifice încălțămintea și să nu se opereze. Din păcate, această soluție nu există. În ultimii doi ani, am reușit să scot de pe lista medicamentelor compensate produsele care promit corectarea monturilor. A fost o luptă de lămurire și cu ministerul și cu Colegiul Medicilor Ortopezi, care recomanda aceste dispozitive. Le-am demonstrat că aceste dispozitive sunt de fapt dăunătoare sănătății. La ora actuală, războiul continuă pentru a le interzice comercializarea, pentru că am multe paciente care și-au distrus piciorul folosindu-le. În afară de durerea pe care o provoacă aceste dispozitive lipsite de orice logică, este vorba și despre viitorul articulațiilor lor.“

Varianta americană

În Statele Unite ale Americii sunt frecvente cabinetele numite „podiatry“, unde se tratează tocmai afecțiunile labei piciorului. La noi nu există astfel de cabinete de podologie. Medicul Marius Uscatu spune că în America există o categorie de personal medical care studiază medicina cinci ani, după care primește din partea autorităților medicale dreptul să efectueze nu numai ceea ce se numește mici intervenții de tip pedichiurist în România, la nivelul unghiilor și al unor bătături, ci și dreptul de a efectua corecția deformațiilor osoase ale antepiciorului. În America, din păcate, există acest conflict între „podiatrists“ și „foot surgeons“, adică între podologi și ortopezi. Ceea ce duce la o întârziere mare față de Europa a acestei ramuri chirurgicale, „podiatry“, în America, după cum consideră și medicul Marius Uscatu.

„Supraspecializările nu sunt recunoscute la noi“

Marius Uscatu este unul dintre acei medici care ar vrea să schimbe sistemul. De mai mulți ani încearcă să imprime ideea de supraspecializare în România, pentru că „este singura posibilitate de progres în medicină“. Relația cu autoritățile este provocarea vieții sale. „Supraspecializările nu sunt recunoscute la noi în țară. Este o luptă pe care o duc cu ministerul de ani de zile, pe toate canalele. Mi s-a spus să nu mă gândesc la așa ceva pentru că nu se acceptă ca cineva în această specialitate să fie cel mai bun sau singurul din România. Asta, pentru că nu vor mai putea opera, pentru că nu vor mai veni pacienții la ei. Am încercat să conving oameni să se specializeze în chirurgia mâinii, a umărului, dar a existat reticență. Este foarte greu să-i convingi să se dedice unei anume specializări.“

Despre Andreea Tudorica Articolele 177
Author