COVID-19: Conflictul chino-american și serviciile secrete din SUA

În lunile ianuarie și februarie, președintele Donald Trump a minimalizat amenințarea coronavirusului, deși rapoartele serviciilor americane de informații avertizau clar asupra pericolului mondial al unei posibile pandemii. Potrivit ziarului „Washington Post”, citat de Yahoo Actualyte, la 21 martie a.c., este foarte posibil ca președintele să fi tratat cu ușurință rapoartele pe care serviciile secrete le-au prezentat Administrației Trump conținând informații provenind din China, care erau foarte clare: Imperiul Mătăsii ascundea adevărata amploare a virusului și exista un pericol real pentru SUA de a vedea o creștere mare a epidemiei.

Șeful Casei Albe a minimalizat pericolul virusului

Deși nu au prezis când va ajunge virusul pe pământ american și nici nu au recomandat măsuri speciale, aceste rapoarte ar fi trebuit să alerteze pe șeful Casei Albe și pe colaboratorii lui, aprecia un funcționar care a avut acces la aceste documente transmise membrilor Congresului și staffurilor lor, cât și membrilor Administrației Trump.

Totuși, președintele a preferat să minimalizeze amenințarea, atât în public, cât și în particular, mai curând decât să ia măsuri preventive. La rândul lor, legislatorii au dat dovadă de laxism în fața virusului.

În timp ce boala se răspândea dincolo de frontierele Chinei, serviciile americane de spionaj au urmărit cu atenție epidemiile din Iran, Coreea de Sud, Taiwan, Italia și Europa. După cum scrie influentul cotidian american „Washington Post” pe măsură ce apăreau noi cazuri, volumul rapoartelor creștea, ajungând ca, în final, să reprezinte majoritatea documentelor cotidiene ale serviciilor de informații. Cum era de așteptat, purtătorii de cuvânt ai CIA și biroului directorului Informațiilor Naționale au refuzat orice comentariu pe această temă atât de sensibilă

De remarcat, în context, că foarte bogata senatoare republicană Kelly Loeffler, care posedă un important portofoliu de acțiuni, și-a lichidat o mare parte dintre ele, încasând mai multe milioane de dolari. Aceeași strategie a avut-o senatorul republican Richard Burr, care a vândut zeci de acțiuni- îndeosebi în domeniul hotelier- cu o valoare între 628 033 dolari și 1,72 milioane dolari – după ce a avut acces la cvasitotalitatea rapoartelor ultraconfidențiale ale serviciilor de informații asupra coronavirusului.

În legătură cu toate cele de mai sus, temutul Comitet Senatorial de Etică va face o anchetă dat fiind că este limpede că ceva a răsuflat din acele rapoarte ale serviciilor secrete, efectele lor fiind colaterale, dar importante.

„Virusul chinez” și noul război Washington-Beijing

Pe de altă parte notăm că, dacă, după ce s-a lămurit asupra pericolului uriaș al epidemiei de coronavirus, Trump a oscilat între denunțarea lipsei de transparență de la început a Chinei și afișarea „încrederii ” în președintele Xi Jinping. Desigur că nu putea avea o asemenea opinie decât în urma unor rapoarte ale acelorași servicii secrete. Când lucrurile s-au agravat în SUA, același Trump a ieșit la rampă cu o serie de măsuri dure, între care și aceea de a interzice întrarea în SUA a persoanelor ce provin din China, gest care a stârnit furia Beijingului.

Mai întâi a fost replica unui purtător de cuvânt al MAE chinez la faptul că șeful Departamentului american de Stat, Mike Pompeo, a vorbit despre „virusul de la Wuhan” sau „virusul chinez”, în condițiile în care, oficial, Organizația Mondială a Sănătății recomanda să se vorbească despre Covid-19. Asfel, amintitul oficial chinez a susținut că virusul a fost adus în Wuhan, în octombrie 2019, de delegația americană participantă la jocurile mondiale militare.

Atât i-a trebuit Washingtonului, de unde Pompeo a reacționat la reacție, ajungându-se la o nouă criză americano-chineză. El i-a telefonat, la 16 martie, lui Yang Jiechi, cel mai înalt responsabil chinez care se ocupă de politica externă, căruia i-a transmis „foarte marile obiecții americane” față de „eforturile” Beijingului de a „da vina pe SUA pentru Covid-19”. Pompeo a amintit că, cu doar câteva zile înainte, îl convocase pe ambasadorul Chinei în SUA spre a-i spune că „propagarea teoriilor complotului este un fapt periculos și ridicol”. În noua sa luare de poziție, el i-a spus lui Yang Jiechi că „a fost prost ales momentul pentru pentru a dezinforma și a lansa zvonuri abracadabrante”.

Trump iese la rampă

Lucrurile nu s-au oprit aici, pentru că, o zi mai târziu, pe 17 martie, chiar din Biroul Oval al Casei Albe, Trump a revendicat formula coronavirusul – „un virus chinez”. El a precizat în mod expres: „Nu am apreciat faptul că China spune că armata noastră le-a transmis lor virusul. Armata noastră nu a transmis nimic, nimănui”, a spus el.Cu câteva ore mai înainte, un mesaj pe Twitter pe contul președintelui folosea aceeași formulă, ceea ce a stârnit furia Beijingului.„Suntem foarte indignați”, a reacționat Geng Shuang, purtător de cuvânt al ministerului chinez de Externe, care vedea în acest gest o „stigmatizare” a țării sale.Apoi agenția oficială de știri „China Nouă” a denunțat, în ce-o privește, folosirea de „expresii rasiste și xenofobe, pentru a atribui responsabilitatea epidemiei asupra altor țări”.

De fapt, Administrația Trump are tensiuni vechi și mari cu acest gigant asiatic, pe care-l consideră principalul său rival strategic pe termen lung. Deși, recent, între cele două părți s-a ajuns la un acord de armistițiu în războiul drepturilor vamale, acesta nu a blocat noile tensiuni legate de coronavirus. De la războiul declarațiilor și acuzațiilor reciproce s-a ajuns la gesturi concrete. Tot pe 17 martie, China a decis să expulzeze ziariștii americani de la „New York Times”, „Wall Street Journal” și „Washington Post” acreditați la Beijing.

Referitor la această decizie, cotidianul american „The Hill” scria că este „ultima etapă a escaladei tensiunii dintre Washington și Beijing”. Un purtător de cuvând al MAE chinez a declarat că expulzările deveniseră „necesare” și le-a calificat „legitimă apărare” a Chinei, după ce, la 2 martie, președintele Trump hotărâse „să reducă efectivele ziariștilor chinezi (este vorba de reprezentanți ai presei oficiale de la Beijing autorizați să lucreze pe teritoriul american) la 100 de persoane de la 160 înainte”, după cum anunța „Wall Street Journal”. Beijingul a expulzat cei trei ziariști americani după ce acest ultim ziar cu profil economic publicase, la 3 martie, un editorial în care China era calificată un „adevărat bolnav al Asiei”.

Cum era de așteptat, Trump nu s-a oprit cu reproșurile adresate Chinei, el adoptând o retorică și mai agresivă la adresa modului în care această țară a gestionat epidemia de coronavirus. Astfel, la 19 martie, el declara că Beijingul ar fi putut preveni mai devreme lumea întreagă asupra acestui pericol, respingând criticile potrivit cărora a califica acest virus drept „virus chinez” este un gest rasist.„Nu știu dacă se poate spune că China trebuie blamată. Ceea ce este sigur este că nu am fost preveniți mai devreme. Ar fi fost util ca noi să fim la curent. Dar, el (virusul-n.n.) vine din China, nu este nicio problemă aici, nimeni nu pune acest lucru în cauză”.

Într-o declarație făcută în prealabil, el evocase războiul american împotriva „virusului chinez”. La întrebarea dacă nu greșește calificând astfel epidemia, fapt care ar putea supăra membrii comunității asiatice din SUA, el a răspuns: „Nu, deloc. Cred că ei ar fi de acord 100%. Ei vin din China și nu e nimic de zis”. Apoi a reluat problema incidentului creat de acel oficial din MAE chinez, care atribuia armatei americane responsabilitatea apariției virusului. „Așa ceva nu se poate întâmpla. Așa ceva nu se poate întâmpla”, repeta el obsesiv, ceea arată că după informațiile strânse de serviciile de informații americane amintitul incident a avut un uriaș impact mondial.

Pentru politologi, ca și pentru analiști, sau jurnaliști e clar că tonul și cuvintele folosite de președintele Trump se distanțează bine de tot de laudele formulate în prima decadă a lunii martie la adresa președintelui chinez pe seama gestionării crizei coronavirusului. Pe scurt, conflictul dintre Administrația Trump și primul său rival strategic din Asia a căpătat noi dimensiuni, cu sau fără voia serviciilor secrete, cărora Trump nu le acordă un interes deosebit.