Funadaţia culturală Cacoyannis a anunţat dispariţia, astăzi, la spitalul Evangélismos, din Atena, a cineastului grec Mihalis Cacoyannis, în vârstă de 89 de ani.
Reputaţia internaţională a regizorului grec a fost consolidată de filmul care a încântat întreaga lume, şi nu numai o generaţie, „Zorba Grecul”, distins în 1964 cu trei premii Oscar. Adaptare a romanului semnat de Nikos Kazantzakis, pelicula a avut o distribuţie de primă mână: Anthony Quinn, în rolul titular, Alan Bates, Irène Papas, Lila Kedrova, coloana sonoră originală aparţinându-i unui compozitor celebru al Greciei, Mikis Theodorakis.
Cu doi ani înainte de „Zorba”, regizorul fusese distins la Cannes cu Premiul pentru cea mai bună transpunere cinematografică şi Marele Premiu al Comisiei Superioare Tehnice a cinematografului francez pentru „Electra”, după tragedia lui Euripide.
Erudit, cosmopolit, Cacoyannis s-a implicat şi în regia de teatru, punând în scenă la New York „The Devils”, de John Whiting, „Romeo şi Julieta” montat la Paris (1968), un musical american bazat pe „Zorba Grecul”. A regizat de asemenea spectacole de operă: „Boema”, la New York, „La Clemenza di Tito”, la Aix-en-Provence, şi „Medeea”, la Atena (1995).
A fost scenarist, autor de versuri. În primii patru ani ai carierei de regizor de film a trecut de la comedie la dramă şi la tragedia antică.
Cu studii de actor a debutat în 1947, în rolul Herod din „Salome”, de Oscar Wilde, continuând cu „The Fig Tree”, „Two Dozen Red Roses”, Convertirea Căpitanului Brassbound” şi „Caligula” de Camus.
Anthony Quinn şi Alan Bates în Zorba Grecul
Primul scenariu a fost semnat în 1951, pentru „Our Last Spring”, bazat pe un roman de Kosmas Politis, care a fost selectat în 1954 la Festivalul de Film de la Edinburgh.
El i-a dat primul rol pe ecran Melinei Mercouri, în „Stella”, femeia cântăreaţă de bouzouki care ruinează un bărbat după altul şi sfârşeşte omorâtă de unul dintre admiratorii săi, o vizibilă paralelă la „Carmen”, şi a făcut din Irene Papas, cu „Electra”, un star internaţional. În distribuţiile sale au figurat Katharine Hepburn, Vanessa Redgrave şi Geneviève Bujold.
A fost un regizor cu un stil remarcabil, cu un simţ al imaginii foarte puternic.
Prezentarea tragediilor antice în peisajul grecesc a fost considerată cea mai importantă realizare a sa. Trimis de familie la Londra să studieze Dreptul, a produs, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, programe în limba greacă pentru BBC, care i-au trezit interesul pentru film. Întors în Grecia în 1953, a făcut primul său film, „Windfall in Athens”.
După „Zorba Grecul”, cineastul a realizat mai multe adaptări, cum ar fi „Ziua în care vin peştii” (1967), „Troienele” (1971), „Ifigenia” (1977), „Sweet Country” (1987), „Livada cu vişini” (1999), ultimul film semnat de el în care a jucat Alan Bates.
În 2005, actriţa de talie internaţională, cum o prezintă presa străină, Maia Morgenstern a evoluat la Concert Hall din Atena, în adaptarea „Lysistratei” de Aristofan, realizată de Cacoyannis, în versiunea cabaret, interpretând toate rolurile feminine, Vladimir Ivanov jucând rolurile masculine.
Interesul lui Cacoyannis pentru această capodoperă a început în 1972, când a pus-o în scenă, pe Broadway, cu Melina Mercouri. Muzica acelei producţii, ca şi a celei de la Atena, a fost compusă de Peter Link, versurile cântecelor fiind scrise de Cacoyannis însuşi. „Am 83 de ani. Este o adevărată sărbătoare pentru mine. Nu pentru că a fost uşr, ci pentru că am am doi actori excelenţi – Maia Morgenstern şi Vladimir Ivanov – iar execuţia este o feerie.”
Artă şi politică
Trilogia troiană, cum i s-ar putea spune, bazată pe textele lui Euripide „Electra”, „Troienele” şi „Ifigenia”, depăşeşte circumstanţele specifice ale textului antic, concentrându-se pe suferinţa umană implicată de schimbările politice sau cosmice.
„Ifigenia”, de exemplu, este povestea unui tată care vrea să-şi sacrifice fiica de dragul puterii. Mesajele „Electrei” se pot aplica sângerosului război civil din Grecia de după al Doilea Război Mondial. Iar „Troienele” a fost produs în timpul dictaturii din 1967-1974 şi se apleacă asupra abuzurilor celor puternici. Niciodată Cacoyannis nu pierde din vedere dimensiunea universală a operelor, dar îi adaugă reflecţii asupra experienţelor contemporane lui.
Irene Papas în Zorba Grecul
Forţa emoţională a filmelor lui Cacoyannis rezidă în modul de a rezista al victimelor şi în descoperirea laturii barbare a oamenilor consideraţi „civilizaţi”. Când a început „Troienele”, afirma că Euripide „a creat un act de acuzare a ororii şi al futilităţii tuturor războaielor, în afara timpului”. Şi afirma în concluzie: „Noi, cei care am creat acest film, îl dedicăm tuturor celor care, fără frică, se opun opresiunii exercitate de om asupra omului”.
Cacoyannis a fost întotdeauna interesat de forţa femeilor de a suferi şi de a se schimba.
„Ifigenia” este un studiu al victimelor. Regizorul încearcă să capteze teroarea vitimei inocente, magistral realizată prin paralela, de exemplu, între cerbul vânat şi personaj. Cacoyannis umanizează pelicula prin introducerea unei poveşti de dragoste şi a unui Achile fascinant, diferit de personajul lui Homer, tânăr, curajos, dar dispus să lupte până la moarte pentru dragostea sa.
În „Troienele”, cu Vanessa Redgrave în rolul Andromaca, începe o nouă serie de răzbunări. Cacoyannis prezintă un Agamemnon cu toate trăsăturile unui om politic modern, iar corul din filmul lui vorbeşte despre sângele barbar care trebuie să curgă. Există o mare diferenţă între interepretarea rolului Clitemnestrei de către Irene Papas şi cea a Andromacăi de către Vanesa Redgrave. Când Papas-Clitemnestra află că fiica sa este pe punctul de a muri, plânge într-un fel pe care nimeni dintre cei care au văzut filmul nu-l poate uita. Vanessa Redgrave introduce în rol o sobrietate britanică aproape în antiteză cu actriţa greacă.
În 2007, regizorul Demetres Anagnostopoulos a realizat documentarul TV „Michel Cacoyannis” din seria „Modern Greeks”, care i-a avut în distribuţie, printre alţii, pe Jean-Pierre Cassel, Maia Morgenstern, Charlotte Rampling jucând propriile lor roluri în întâlnirile cu celebrul regizor.
