Criza din Crimeea consemnează o escaladare accelerată, iar evoluţia evenimentelor nu pare să conducă nici măcar la un statu quo al situaţiei actuale, mai mult, raporturile ruso-americane au atins paroxismul, niciodată consemnat după sfârşitul Războiului Rece. Astfel, vineri, până la ora la care scriu acest comentariu, s-au anunţat câteva lucruri deosebit de grave, ele atestând că în doar câteva zile tensiunile ruso-americane au crescut accelerat. Astfel, după ce, joi, preşedintele american Barack Obama a semnat un act ce instituie primele sancţiuni împotriva Rusiei, el l-a sunat pe omologul său Vladimir Putin, fiind a doua convorbire telefonică între cei doi în decurs de şase zile, cea anterioară durând 90 de minute, un record în dialogul de acest fel dintre cei doi. Din ce s-a aflat, de data aceasta, cei doi au vorbit o oră, iar tonul Washingtonului s-a înăsprit, noi ameninţări cu sancţiuni nu au lipsit. Obama a insistat asupra fatului că actuala criză ar putea avea o soluţie diplomatică prin care s-ar prezerva interesele ruseşti, cele ale Ucrainei şi cele ale comunităţii internaţionale. Potrivit Casei Albe, proiectul ar consta pentru Rusia în retragerea trupelor sale în cazărmile din Crimeea, desfăşurarea observatorilor internaţionali, spre a garanta respectarea drepturilor ucrainenilor rusofoni şi acceptarea de convorbiri directe cu noile autorităţi din Kiev. Putin a ignorat toate acestea în cursul discuţiei şi a şi contraatacat, el spunând că Moscova nu poate rămâne surdă în faţa apelurilor de ajutor pe care i le-au adresat rusofonii din Crimeea, în special, şi din Ucraina, în general, şi că va reacţiona în consecinţă, respectând dreptul internaţional. După părerea lui, SUA şi Rusia au abordări total diferite în evaluările lor privind criza, şi a opinat că relaţiile bilaterale nu trebuie „sacrificate de divergenţe particulare, chiar dacă sunt foarte importante”. El a repetat şi de data asta că noile autorităţi din Kiev au ajuns la putere în urma unei lovituri de stat şi au impus „decizii absolut ilegitime în regiunile de Est şi Sud-Est ale Crimeii”.
Lucrurile nu s-au orit aici, imediat după convorbirea telefonică Obama-Putin, Rusia a anunţat la ONU că rupe relaţiile diplomatice cu Ucraina, ceea ce duce automat la curmarea oricărui fel de contact între părţi şi va avea implicaţii deosebite în contextul actual al crizei. Joi la amiază, criza s-a amplificase după ce Consiliul Federaţiei Ruse, camera superioară a Parlamentului de la Moscova, anunţase că va susţine decizia luată în ajun de Parlamentul rusofon din Crimeea, de a se alipi Rusiei, şi că în acest sens va organiza un referendum pe 16 martie. Preşedintele Dumei de Stat a declarat: „Vom rspecta opţiunea istorică a populaţiei din Crimeea, care trebuie să se pronunţe la 16 martie asupra realipirii acesteia la Rusia”. Decizia Parlamentului din Crimeea a fost declarată nulă şi neavenită de mari lideri occidentali, în frunte cu amintitul Obama, şi de numeroase state vestice, dar reacţia respectivă nu pare să-i impresioneze deloc nici pe guvernanţii de la Kremlin şi nici pe liderii rusofoni din Crimeea. În acelaşi context, firma rusească Gazprom a lăsat să se înţeleagă că ar putea suspenda furnizarea de gaz Ucrainei, întrucât această ţară nu şi-a onorat factura pentru ce a primit şi consumat în februarie. Ar fi vorba de 440 milioane dolari. Precizarea intervine după ce preşedintele Vladimir Putin şi Gazprom afirmaseră că, începând din aprilie, Rusia va suspenda reducerea de 30% pe care o făcuseră Ucrainei în cazul gazului rus. Să notăm că Gazprom trimite gaze în Uniunea Europeană şi Turcia, anul trecut fiind vorba de 162 miliarde metri cubi de gaz, un adevărat record istoric. Din totalul de mai sus, 86 de miliarde au tranzitat Ucraina, anul trecut, în decembrie, Rusia acceptase o reducere a preţului gazului furnizat Kievului, fixându-l la 268,5 doalari mia de metri cubi, faţă de 400 de dolari înainte.
După cum se constată, criza din Crimeea se agravează pe zi ce trece, iar întrebarea capitală pe care şi-o pun analiştii este până unde va merge fiecare parte? Prin „fiecare parte”, ei înţeleg Rusia şi, respectiv, SUA, ceilalţi jucători ai partidei de şah de care vorbeam în comentariul de ieri având un rol secundar, fie că este vorba despre Uniunea Europeană, Ucraina, Parlamentul din Crimeea sau alte ţări ale lumii, cum ar fi China ori Japonia, care s-au poziţionat deschis fie pro-Rusia, fie pro-Ucraina. Este aproape cert că evoluţiile ulterioare vor duce la încordarea accentuată a crizei, vine 16 martie, ziua referendumului din Crimeea, şi s-ar putea să fie confruntări armate, urmează demonstraţii în alte zone importante din Estul ucrainean etc. Pe urmă, personal, cred că la degradarea masivă a situaţiei a contribuit decizia anunţată de noile autorităţi din Kiev imediat după vizita secretarului de Stat american John Kerry, decizie prin care ele cereau ca Ucraina să intre în NATO. Nu această opţiune o pun aici în discuţie, ci momentul în care a fost anunţată public, ştiindu-se cât de ultrasensibili sunt Putin şi Rusia când vine vorba despre acest subiect delicat care este extinderea Alianţei Nord-Atlantice. Aş încheia citând începutul unui articol apărut în revista franceză „Le Point” fr: „Preşedintele rus a decis să arate că nu are teamă de Occident şi nici de sancţiuni, aşa cum spunea chiar el, şi că înţelege s-o dovedească prin trimitere de trupe în Crimeea”.
