PNL a mai pierdut doi parlamentari. Ca şi în cazul celorlalte plecări din partid, reacţia conducerii PNL este una de minimalizare a efectelor pierderilor. Continuând pe această linie, PNL riscă să nu mai prindă pragul viitorului parlament. Nu ştiu dacă liderii liberali sunt conştienţi de acest lucru.În a treia zi de Paşte, PNL a mai pierdut doi parlamentari: senatorul Gabriel Berca şi deputatul Mihai Banu. Ambii aleşi în colegii din judeţul Bacău. “Să fie sănătoşi!” Acesta a fost singurul comentariu al şefului filialei băcăuane, vicepreşedintele PNL, Romeo Stavarache.
Reacţia lui Stavarache după plecarea celor doi nu este una atipică. Aproape la fel s-au pronunţat lideri proeminenţi ai PNL şi în cazul altor plecări din partid. “Decât să ai păduchi în blană, mai bine ducă-se” (Andrei Chiliman) şi „Partidul are alte priorităţi în aceste momente” (Crin Antonescu) sunt printre ultimele declaraţii date în situaţii similare.
De la începutul actualei legislaturi, adică din decembrie 2008, PNL a pierdut 12 deputaţi şi 6 senatori. Este foarte mult pentru un partid aflat pe poziţia a treia în Parlament după numărul de mandate. Şi în absolut toate cazurile, plecările din partid au fost minimalizate prin declaraţii de genul celor de mai sus. Nu ştiu să se fi făcut până în prezent, la nivelul conducerii PNL, o analiză serioasă pentru a se vedea de ce se pleacă din partid. Explicaţii de genul “au plecat pentru funcţii” şi „aveau anumite datorii” nu reprezintă concluziile unor analize.
Am să încerc în câteva rânduri să schiţez cauzele plecărilor din PNL. Totul a început imediat după congresul din martie 2009, când a fost debarcat Călin Popescu Tăriceanu. Nu pierderea şefiei partidului de către fostul premier a reprezentat cauza „exodului” din PNL, ci evenimentele ce au antecedat şi precedat congresul respectiv. Într-o primă fază, mai multe filiale teritoriale au fost date peste cap de intenţiile lui Ludovic Orban de a-şi planta fideli în posturile de conducere. Atunci s-a înregistrat primul val de plecări.
Şi am să amintesc aici doar numele senatorului Liviu Câmpanu, cel care la alegerile din 2008 a avut cu filiala pe care o conducea al treilea rezultat pe ţară în alegeri. Şi unde asta, într-un judeţ – Botoşani – controlat la sânge de clanul Flutur şi de PSD-iştii care voiau să recâştige poziţiile pierdute în 2004. Al doilea val de plecări s-a înregistrat în partea a doua a anului 2009, când filiale teritoriale au fost zăpăcite pe fundalul cursei contra cronometru dintre Crin Antonescu şi Ludovic Orban pentru a-şi spori influenţa în plan local.
În sfârşit, al treilea val de plecări se datorează ambiţiilor lui Crin Antonescu de a nu avea oponenţi în conducerea centrală, iar pentru realizarea acestui deziderat el a “operat” începând de jos, deci tot de la nivelul filialelor. Pentru cei din teritoriu, calitatea de membru PNL a devenit sinonimă cu instabilitatea. De aici până la a trece la partidul de guvernământ, cu toate avantajele rezultate din acest transfer, nu este decât un pas.
Ceea ce este însă şi mai grav pentru liberali este faptul că ei nu analizează efectele pe termen lung ale plecărilor din partid. Pentru că nu este vorba doar de parlamentari. Au mai părăsit şi vor mai pleca din PNL şi mai mulţi, chiar foarte mulţi primari. Unii au plecat urmându-i pe parlamentarii din colegiu, alţii din alte raţiuni, pe care nu le amintesc acum. Aici este, sau mai bine zis va fi, marea problemă cu care se va confrunta PNL la alegerile parlamentare din 2012.
Culoarea primarilor contează enorm în cazul alegerilor uninominale parlamentare, indiferent de ce variantă se va aplica. Ai şase sau şapte primari din 10 (sau 12) într-un colegiu, ai şanse să obţii mandatul de parlamentar. Nu ai decât doi sau trei, şansele sunt minime. Fără un număr de primari relativ egal cu cel obţinut în 2008, şansele PNL de a trece pragul electoral sunt foarte mici. Dacă la nivelul conducerii PNL se mizează pe rezultatul electoral al lui Crin Antonescu la prezidenţiale, înseamnă că sunt liberali care se îmbată cu apă rece. Către Antonescu au venit pe lângă voturile liberalilor şi cele „anti-Băsescu”, şi chiar cele ”anti-Geoană”.
La viitoarele parlamentare, în colegii, nu vor mai exista nici un Băsescu şi nici un Geoană. Nu vor exista nici Ponta, nici Boc, nici alţii. Vor exista doar candidaţi care vor avea nevoie de sprijinul propriilor primari. Şi pe care PNL îi pierde pe bandă rulantă.
