Sărbătoarea păgână Saturnalia și legătura cu Crăciunul
Potrivit Urban.ro, înainte ca 25 decembrie să fie cunoscută ca ziua Nașterii Domnului, romanii sărbătoreau Saturnalia, un festival dedicat zeului agriculturii, Saturn. Aceasta avea loc între 17 și 23 decembrie și era o perioadă a bucuriei, a meselor comune și a schimbului de daruri.
În timpul Saturnaliilor, sclavii și stăpânii își schimbau rolurile, mesele erau pline de bunătăți, iar străzile vibrau de veselie. Aceste obiceiuri de libertate temporară și generozitate au fost preluate, într-o formă adaptată, și în tradițiile creștine.
De la Soarele Neînfrânt la „Lumina lumii”
Pe 25 decembrie, romanii sărbătoreau și Dies Natalis Solis Invicti – ziua nașterii Soarelui Neînfrânt, o sărbătoare dedicată zeului Mitra. După adoptarea creștinismului ca religie oficială a Imperiului Roman, Biserica a înlocuit simbolismul păgân al soarelui cu cel al lui Iisus, considerat „Lumina lumii”.
În acest fel, triumful luminii asupra întunericului după solstițiul de iarnă a căpătat o semnificație nouă: venirea lui Hristos pe pământ.
De ce 25 decembrie
Biblia nu menționează data exactă a nașterii lui Iisus, însă teologii primelor secole au formulat mai multe ipoteze. Alegerea zilei de 25 decembrie are două explicații principale:
- Legătura cu solstițiul de iarnă, care marca începutul unei perioade cu mai multă lumină, simbolizând renașterea și speranța.
- Legătura cu Buna Vestire, fixată pe 25 martie. Nove luni mai târziu, pe 25 decembrie, ar fi avut loc nașterea lui Iisus.
Totuși, unii teologi timpurii, precum Clement al Alexandriei, susțineau că Iisus s-ar fi născut primăvara, în lunile aprilie sau mai. Argumentul este întărit de relatările biblice care menționează păstorii aflați la câmp, fapt mai probabil în sezonul cald.
Obiceiurile din Saturnalia – ospățele, darurile și decorarea caselor cu verdeață – s-au transmis în timp și se regăsesc în tradițiile actuale de Crăciun.
