Analiza comparativă a celor mai relevanți indicatori externi de evaluare a percepției corupției reflectă un progres limitat în atingerea țintei propuse de Strategia Națională Anticorupție 2012 – 2015, respectiv media țărilor membre ale UE. Acest obiectiv urmează a fi transferat spre noua SNA, se arată într-o anexă a Strategiei Naționale Anticorupție 2016-2020 realizată de Guvernul Cioloș.
Un studiu referitor la libertatea economică relevă că în Romania este mai dificil de dezvoltat o afacere decât în țările vecine din UE, Bulgaria și Ungaria, dar mai ușor decât în Franța sau Italia. Astfel, Indexul Libertății Economice 2016, realizat de Heritage Foundation, plasează Romania pe locul 61 în lume, dintr-un total de 178 de țări evaluate. Țara noastră pierde astfel 4 locuri în clasamentul mondial al libertății economice față de indexul realizat în anul 2015. Clasamentul pe 2016 acordă României o medie de 65,5 puncte (din 100 posibile).
În ultimul Eurobarometru din 2015 cu privire la atitudinea privind corupția în UE, țara noastră se află peste media europeană, fapt care nu face decât să îngreuneze dezvoltarea acestui sector.
Referitor la modalitățile de manifestare a corupției, unul din patru cetățeni ai UE consideră că este acceptabil să oferi un cadou (23%) sau să faci o favoare (26%), iar aproape unul din șase respondenți (16%) apreciază că este acceptabil să oferi bani pentru a obține ceva de la administrația publică sau de la sistemul public de servicii. Per ansamblu, percepția generală redă ca admisibilă oferirea unui beneficiu pentru a obține ceea ce de fapt se cuvine în mod legal.
Pe toate cele trei dimensiuni evaluate (oferirea de favoruri, cadouri sau bani), românii manifestă o reticență foarte mare de a formula un punct de vedere. Unul din zece români (11%, în timp ce media europeană este 2%) se feresc să spună că ar face o favoare pentru a obține ceva de la administrația publică, mai mult de două treimi (69%, media europeană 72%) dezaprobă o asemenea conduită, iar unul din cinci (20%, media europeană 26%) aprobă acest demers. Cei mai puțin cetățeni care ar recurge la un astfel de gest sunt din Finlanda (8%), iar cei mai mulți (68%) – mai mult de două treimi – sunt din Croația.
Rata abținerilor rămâne mare și în ceea ce privește oferirea unui cadou pentru a obține ceva de la administrația publică sau de la sistemul de servicii publice. Media europeană a non-răspunsurilor este 1%, în timp ce România înregistrează un număr de 8% non-răspunsuri. Mai mult de două treimi dintre lituanieni (67%) sunt dispuși să ofere cadouri, iar cei mai puțin dispuși sunt finlandezii (6%) și danezii (8%).
Trendul non-răspunsurilor rămâne ascendent și în ceea ce privește oferirea de bani, aproape unul din zece români (9%) preferând să nu răspundă la această chestiune, față de media europeană de 2%. Aproape jumătate dintre lituanieni (42%) sunt gata să ofere bani, în timp ce portughezii (6%), spaniolii (7%) și finlandezii (7%) nu ar recurge la un astfel de gest. De remarcat faptul că, în Danemarca, una dintre cele mai integre țări din Europa, un sfert dintre respondenți (25%) ar fi dispuși să ofere bani.
Indexul de Integritate Publică elaborat de European Research Centre for Anti-Corruption and State- Building (ERCAS) şi Hertie School of Governance evidențiază faptul că în 2012, România era pe ultimul loc, pentru ca, în 2014, să se situeze pe locul 27 din 28 în UE în ceea ce priveşte integritatea publică. Date mai recente arată că în 2015 România a continuat să progreseze, având cea mai mare îmbunătăţire a scorului de integritate în ultimul an (0.63 puncte), datorată unor procese de simplificare administrativă şi digitizare a unor servicii publice, devansând Croaţia, Bulgaria, Grecia, Slovacia şi urcând pe locul 24 în UE.
În luna martie a.c., în cadrul conferinţei „Monitorizarea Guvernului: Măsurarea Riscurilor de Corupţie în Datele privind Achiziţiile Publice” organizată de către Societatea Academică din România , împreună cu Institutul pentru Transparență Guvernamentală (Budapesta), Consiliul Concurenței și ANAP a fost prezentată metodologia de elaborare a Indicelui de Risc de Corupţie (IRC) care este aplicat asupra contractelor publicate în Tenders Electronic Daily TED. IRC poate fi folosit pentru a estima riscul de corupţie la nivel de contract în fiecare Stat Membru. Principalele concluzii referitoare la situația corupției în achizițiile publice s-au referit la faptul că România este pe primul loc în UE în ceea ce privește volumul și calitatea informațiilor oferite per contract publicat în TED. Aceste date nu sunt neapărat și corecte în fiecare caz, dar spre deosebire de țările cu cele mai puține date disponibile (Finlanda, Spania și Suedia) care au o rată medie de eroare administrativă între aproximativ 32% și 40%, România are o rată de numai 0.2%. România se află la mijlocul clasamentului în ceea ce privește frecvența atribuirii contractelor de achiziții unui singur ofertant (22% dintre cazuri). Situația este mai bună decât în țări precum Lituania, Grecia și Italia, dar mai rea decât în Slovenia, Bulgaria, Letonia și chiar și media instituțiilor UE (acestea pot atribui contracte la fel ca Statele Membre). România este pe primul loc în UE în ceea ce privește costul corupției în achizițiile publice. Din cauza riscului mărit de corupție, măsurat prin IRC, care, în cazul României înregistrează prezența mai multor indicatori de risc, prețul mediu per contract este mai mare cu aproximativ 33% decât în restul țărilor europene.
Experiența directă cu faptele de corupție
Analiza fenomenului corupției prin instrumente de cercetare științifică reprezintă o activitate care completează în mod necesar orice politică anticorupție națională și ajută la construirea unei înțelegeri mai bune a conceptului larg al integrității în exercitarea unei funcții publice. Constatările Eurobarometrului, precum și ale altor câteva cercetări naționale, se bazează, însă, predominant, pe percepții generale și mai puțin pe experiențe concrete.
Pentru a corecta această deficiență de înțelegere a fenomenului, MJ și Facultățile de Drept ale Universităților din București și Amsterdam, cu sprijinul DNA și PÎCCJ, au derulat un studiu privind corupția, al cărui scop a fost de a înțelege mai bine cauzele acesteia, precum și consecințele de ordin personal și profesional ale condamnărilor pentru fapte de corupție. În consecință, acest studiu s-a adresat persoanelor care au avut experiențe nemijlocite cu sistemul legal românesc în materia combaterii corupției, respectiv celor condamnați pentru fapte de corupție.
Concluziile cercetării susțin nevoia instrumentelor preventive și contribuie în felul acesta la oferirea unui suport științific demersurilor pe care MJ le promovează. Astfel, majoritatea factorilor propuşi ca influenţând comportamentul corupt au avut într-adevăr legătură cu intenţia persoanelor de a se angaja în acte de corupţie, totuşi, cei mai importanţi factori explicativi au fost normele morale personale privitoare la corupţie şi beneficiile aşteptate în urma angajării în acte de corupţie. Dintre aceste beneficii, cele mai importante au fost satisfacţia şi gratificarea personală, şi posibilitatea de a oferi o viaţă mai bună familiilor lor – iar nu câştigul financiar, după cum se presupune adesea. În mod similar, riscul de a fi prins și severitatea pedepsei nu au avut efectul disuasiv scontat. În cadrul studiului, au fost adresate de asemenea întrebări privind intenţiile persoanelor respective de a se angaja în alte forme de comportament ne-etic. Analizele arată că factorii care par să stea la baza corupţiei pot fi comparabili cu factorii care stau la baza lipsei de integritate în general.
În continuare, studiul a arătat că lipsesc în special oportunităţile de a se abţine de la acte de corupţie şi de a respecta standardele de integritate. În timp ce România răspunde în principal la corupţie în mod represiv, prin intermediul unui răspuns puternic al justiţiei penale, interviurile lasă impresia că multe dintre aceste cazuri ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost implementate standarde de integritate, coduri clare de conduită şi sisteme de gestionare a conformităţii în cadrul contextului organizaţional în care aceşti respondenţi s-au angajat în infracţiuni de corupţie.
