Pe data de 21 ianuarie 2008, liberalii declarau public şi în mod direct, fără aluzii deci, că au aflat de la colegul lor, Teodor Meleşcanu, pe atunci ministru al apărării naţionale şi ministru interimar al justiţiei, că preşedintele României, Traian Băsescu, l-a înjurat. Discuţia a pornit de la decizia liberalilor de a-i cere lui Băsescu să respecte justiţia şi să nu o folosească pe post de instrument propriu de răzbunare faţă de advresarii politici. În discuţie era avizul Ministerului Justiţiei pentru încuviinţarea decisă de Băsescu a trimiterii în judecată a mai multor foşti demnitari.
Nimeni nu s-a îndoit de comportamentul de bădăran al şefului statului român, având în vedere desele experienţe de acest ale multora: de la tarabagii din Bucureşti la politicieni sau ziarişti.
Din motive pe care atunci doar le bănuiam dar care acum sunt evidente, Meleşcanu avea să nu mai recunoască, decât într-o extrem de mică măsură, caracterul mitocănesc al felului în care i s-a adresat Băasescu.
E greu de crezut că şi răzgândirea de atunci, pe lângă bagajele grele ale trecutului său în structuri, nu ar reprezenta o explicaţie pentru care Meleşcanu s-a supus ordinului de a prelua şefia de faţadă spionajului românesc, condus de fapt de generalul Silviu Predoiu. Directorii civili ai SIE sunt o cantitate neglijabilă în relaţia serviciului cu Băsescu: generalul Predoiu trece peste aceştia şi îi raportează direct acestui fel de preşedinte.
Ar mai fi de remarcat şi că, prin numirea lui Meleşcanu, Băsescu a dat o lovitură opoziţiei:
a) prin încercarea de a o decredibliza, arătând că există fripturişti şi că oricând el are la dispoziţie trădători care să i se alăture pentru o ciosvârtă, deci o opoziţie mai rea decât partidele care îl deservesc acum;
b) prin reducerea efectivă a numărului de parlamentari şi consolidarea grupurilor sale parlamentare ce erau la limita numpărului necesar trecerii lejere a legilor sale controversate;
c) prin aruncarea pisicii a ceea ce spune că ar fi acoperiţii în curtea opoziţiei. Cu alte cuvinte, zişii acoperiţi nu sunt doar cei care au prestat pe la Antwerpen ci şi alţii, iată !
d) prin destructurarea unui fief liberal. În acest moment, colegiul uninominal Urlaţi din judeţul Prahova, un puternic fief PNL, nu mai este reprezentat în Parlamentul României, după demisia deputatei Adrianei Săftoiu şi incorporarea senatorului Viorel Meleşcanu în SIE.
Mai jos puteţi vedea cum s-a ajuns la înjurătura care a fost şi nu e. Spre final, doar strâns cu uşa întrebărilor de jurnaliştii de la Antena 3, Meleşcanu scapă câteva ceva, care arată că ceva a fost.
Eugen Nicolăescu – PNL: “Ministrul Meleşcanu a fost ameninţat la telefon, ordinar, de preşedintele Traian Băsescu, cu un limbaj care nu poate fi reprodus la un post de radio sau în presă. Nouă ne-a spus acest lucru… în ce hal i-a putut vorbi preşedintele la telefon, pentru că şi-a permis să facă un gest legal.”
Dan Radu Ruşanu – PNL: “Domnul Meleşcanu a povestit câtorva colegi din guvern acest episod, ceea ce eu pot să afirm este că domnul Meleşcanu a fost un om norocos, că domnul preşedinte Băsescu s-a oprit doar la injurii, pentru că în 2004 când era primar al capitalei rezolva problemele numai pe ale sale, cunoaşteţi foarte bine episodul când a spus unui viceprimar general al capitalei într-o discuţie la fel ca cea purtată cu domnul Meleşcanu, dacă-ţi dau un cap în gură o să înţelegi mai bine, aşa că nu mă miră deloc afirmaţiile domnului Meleşcanu… (Realitatea TV- Realitatea Zilei, 21.01.2008)
Antena 3, Sinteza Zilei, 24 ianurie 2008 (fragmente):
Mihai Gâdea: Domnule ministru, v-a înjurat şi v-a ameninţat la telefon domnul preşedinte Traian Băsescu?
Teodor Meleşcanu: Nu. Nu. În primul rând, încă o dată vreau să spun că a fost o discuţie strict privată. Sigur, din păcate eram cu toată delegaţia în jur…
Mihai Gâdea: Dvs. aţi spus că nu? La întrebarea mea: nu v-a înjurat?
Teodor Meleşcanu: Nu. Nu, nu, nu.
Mihai Gâdea: Staţi puţin, şi atunci Nicolăescu minte?
Teodor Meleşcanu: Eu nu ştiu…
Mihai Gâdea: Nicolăescu a dat un interviu – vă spun eu dacă nu ştiţi. Domnul ministru Nicolăescu a dat un interviu în care a spus că dvs. aţi reprodus discuţia pentru colegi…
Teodor Meleşcanu: Deci, dacă a spus aşa ceva, atunci vă spun că nu e adevărat.
Mihai Gâdea: Dvs. nu aţi spus niciodată că aţi fost înjurat şi ameninţat de…?
Teodor Meleşcanu: Absolut.
Mihai Gâdea: Staţi puţin. Adevărul poate să fie următorul. Or, dvs. aţi spus şi Nicolăescu a spus mai departe, în condiţiile în care dvs. eraţi plecat din ţară, ori după ce aţi spus că aţi fost ameninţat, aţi mai fost poate ameninţat încă o dată că aţi spus despre această convorbire telefonică şi aţi retractat. Nici vorbă, nu?
Teodor Meleşcanu: Nu, hai să fim serioşi. Ne jucăm de astea? Deci, lucrurile care sunt adevărate trebuie spuse. Lucrurile care nu sunt adevărate…
Mihai Gâdea: Bun, am rezolvat o problemă. Deci domnul Nicolăescu minte.
Mihai Gâdea: Aţi fost ameninţat ordinar?
Teodor Meleşcanu: Nu, asta îi aparţine domnului Nicolăescu. Nu i-am spus, n-am discutat cu el niciodată această chestiune, pentru simplul motiv că discuţia la telefon cu preşedintele Băsescu a avut loc sâmbătă seara, după dineul oferit, probabil, în Georgia, cu ocazia instalării preşedintelui Saakaşvili, iar eu eram în avion, să plec în Iordania.
Ion Cristoiu: …E un amănunt de istorie. De acolo, din Georgia v-a sunat.
Teodor Meleşcanu: Aşa am înţeles. Iar eu m-am întors azi-dimineaţă la ora 7 în Bucureşti, deci n-am putut să vorbesc…
Mihai Gâdea: Ne puteţi reda, vă rog frumos, discuţia pe care aţi avut-o cu preşedintele Băsescu?
Teodor Meleşcanu: În că o dată spun că a fost o discuţie privată… Dar pot să spun că n-a fost o discuţie prietenoasă, cel puţin eu nu am interpretat-o astfel. De ce? Pentru că nu consider că, în ceea ce mă priveşte, trebuie să insişti pe un lucru care pentru mine este un principiu, şi anume necesitatea de a respecta legea. Că nu întotdeauna interpretăm în acelaşi fel dispoziţia unei legi, aceasta e cu totul altă chestie.
Radu Tudor: Tonul a fost cel care nu era potrivit?
Teodor Meleşcanu: Eu nu aş fi folosit un asemenea ton în raport cu alţii…
Radu Tudor: Au fost şi cuvinte care v-au deranjat?
Teodor Meleşcanu: Nu, nu…
Radu Tudor: Doar tonalitatea a fost cea nepotrivită…
Teodor Meleşcanu: Tonalitatea, da…
Băsescu i-a trimis pe, 21 ianuarie a.c. o scrisoare ministrului interimar al Justiţiei, Teodor Viorel Meleşcanu:
„Stimate Domnule Ministru,
Am luat act cu îngrijorare de refuzul dumneavoastră de a transmite cererile mele pentru începerea urmăririi penale a foştilor şi actualilor miniştri, Adrian Năstase, Miron Mitrea, Victor Babiuc, Szolt Nagy, Tudor Chiuariu, Paul Păcuraru, Codruţ Sereş şi Decebal Traian Remeş, deşi dosarele cauzelor v-au fost remise încă din data de 16.01.2008 de Administraţia Prezidenţială. Fac precizarea că Preşedintele României nu este organ de cercetare penală şi nici nu se substituie procurorului sau judecătorului cauzei.
Ca urmare a adresei dumneavoastră nr. 6231/01/2008 şi înregistrată la Administraţia Prezidenţială cu nr. 239/18.01.2008, în data de 18 ianuarie 2008, v-am transmis sub sigiliu documentele care au stat la baza referatelor procurorilor de caz pe care în data de 19 ianuarie a.c. mi le-aţi restituit. Aceste documente venite din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie au stat la baza solicitării primite şi s-au aflat în copie la Administraţia Prezidenţială, cu inscripţia ,,Conform cu originalul’’ şi ştampila instituţiilor transmiţătoare. Documentele în original s-au aflat întotdeauna la Ministerul Public.
Absolut toate documentele pe care le-am deţinut v-au fost transmise.
Precizez că documentele pe care le-am avut la dispoziţie au stat la baza solicitării de începere a urmăririi penale, dumneavoastră, ca ministru al Justiţiei, neavând dreptul de a cenzura decizia Preşedintelui. În acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr.1133 din 2007 este foarte clară.
Domnule ministru, vă solicit să respectaţi Constituţia României, independenţa justiţiei şi să nu întârziaţi aplicarea legii atunci când este vorba despre oameni politici. De asemenea, vă atrag atenţia că nu aveţi atribuţii privind verificarea legalităţii actelor Preşedintelui, ci doar verificarea legalităţii actelor Guvernului.
Având în vedere că în momentul de faţă împiedicaţi îndeplinirea unei prerogative a Preşedintelui României, vă solicit să vă limitaţi la atribuţiile legale pe care le aveţi, transmiţând solicitările mele de începere a urmăririi penale către Ministerul Public împreună cu referatele procurorilor de caz şi cu cererile formulate de Procurorul General şi procurorul şef DNA, documente ce se află în posesia dumneavoastră. Vă atenţionez că în caz contrar aţi săvârşi un abuz în serviciu şi nu voi ezita să acţionez, în baza prerogativelor legale şi constituţionale pe care le am, în vederea normalizării situaţiei.
Traian Băsescu, Preşedintele României.”
Aici redăm şi un fragment din declaraţia de presă a lui Traian Băsescu, din aceeaşi zi, după reîntoarcerea din vizita oficială în Republica Georgia:
“Cred că în acest moment Guvernul face greşeli fundamentale din punct de vedere al credibilităţii sale şi comportamentul domnului Meleşcanu ne arată că ce s-a întâmplat cu ordonanţa de urgenţă a guvernului, care modifica legea răspunderii ministeriale, nu a fost un lucru întâmplător, ci este un proces, un program de tergiversare a aplicării legii, iar acest Guvern face demonstraţia că acceptă legea atunci când este vorba de români obişnuiţi şi că nu acceptă aplicarea legii atunci când este vorba de clientelă politică.
Aş vrea să limpezesc minciunile pe care le-a spus domnul Meleşcanu în aceste zile, că domnia sa încearcă să-l ferească pe Preşedinte să facă erori de procedură şi de aceea cere dosarul cauzei. Aş vrea ca toţi românii să ştie că Preşedintele nu are dosarul cauzei aflat la procuror şi legal nu are acces în acest dosar. Legea 115, prin art.18, când vorbeşte că Preşedintele trimite dosarul cauzei, se referă la dosarul pe care îl formează Preşedinţia, şi nu la dosarul procurorului.
Dacă pentru a-şi servi clientela politică, domnul ministru Meleşcanu doreşte dosarul cauzei de la procuror, să-l ceară procurorului, şi nu Preşedinţiei.
Cred că domnul ministru Meleşcanu se apropie de situaţia de a fi un ministru care face abuz în serviciu. Este un avertisment pe care i-l dau public. Toate dosarele, toate documentele pe care le-a avut Preşedinţia le-a pus la dispoziţie. Faptul că domnia sa continuă să blocheze acţiunea de începere a urmăririi penale pentru opt miniştri nu este nimic altceva decât abuz în serviciu.
Îl avertizez public pe domnul ministru Meleşcanu să respecte legea. Nu are calitatea să oprească, să blocheze cererea de începere a urmăririi penale a preşedintelui României.“
Să mai spună cineva că împăcarea, peste cătuşe şi arest, dintre Dinu Patriciu şi Traian Băsescu ar fi o poveste: Meleşcanu, ce-i ?
