Cum să-ți cheltui banii mai repede navigând pe Mările Nordului

Cum să-ți cheltui banii mai repede navigând pe Mările Nordului. Mai fusesem pe mare. Mai fusesem cu vaporul. De data aceasta, însă, parcă totul părea altfel de cum fusese pe Mediterana sau pe Marea Mânecii, când am trecut spre Dover dinspre Dunkerque, nu dinspre Calais, așa cum face mai toată lumea. Și apoi, pe Mediterana, la vremea ei, fiind vorba despre o croazieră organizată de o companie turcească, nu-i vorbă, cu tot dichisul, parcă tot în Balcani te simțeai, nu în depărtări.

Pe când acum, ajunși în portul din Tallinn, totul era altcumva, prevestind un tur de șapte zile pe Marea Baltică și pe Marea Norvegiei cum nu ți-ai fi imaginat. Și așa a fost.

Poate, liniștea din cele trei țări baltice vizitate anterior, lipsa de grabă a oamenilor din acele locuri, aerul cu mult mai curat decât cel îmbâcsit din țările Europei Centrale, ca să nu mai pomenesc de cel din România, cu Bucureștiul lui cu tot, oricât de mult l-aș iubi eu, te făceau să fii nerăbdător să te îmbarci mai repede pe vaporul care avea să-ți fie casă pentru câteva zile.

Gara navală din Tallin, cu șase puncte de îmbarcare, așadar, pentru 12 vapoare de pasageri, părea a fi înțesată de oameni. Până la urmă, am aflat că pe vaporul care avea opt punți, dintre care două comerciale, una de serviciu și comandă, iar cinci rezervate pasagerilor, nu se îmbarcaseră decât puțin peste 250 de călători, care estonieni, care finlandezi, care arabi de toate felurile, care români, francezi și de care or mai fi fost.

Iar, dintre aceștia, doar 80 erau turiști, grupul nostru și încă unul, din Franța. Restul, erau călători ocazionali. Crezând că vasul era destinat doar croazierelor turistice, am întrebat pe cineva din personalul gărnii navale cum de era posibil așa ceva. Mi s-a spus că, odată cu criza pandemică, apetitul pentru croaziere strict turistice a scăzut sau, mai bine spus, oamenii au devenit mai atenți cu banii lor.

Și, cum vaporul în cauză urma traseul Tallinn-Helsinki-Shtockholm-Oslo-Goteborg-Copenhaga, cu debarcare în Hamburg, compania de shipping își mai scotea din pagubă vânzând bilete călătorilor ocazionali, care doreau să ajungă pe mare într-unul dintre orașele amintite. Să fie. Oricum, lumea fiind cât se poate de civilizată, nimeni nu ne-a deranjat cu nimic, în cele șase zile petrecute pe mare, nesimțind vânzoleala debarcărilor și îmbarcărilor succesive te pe traseu.

Spre mirarea noastră, îmbarcarea a mers foarte rapid. Urmând instrucțiunile și încurcându-ne totuși în numeroasele lifturi care făceau legătura între punți, ne-am luat în primire cabina.

Având bilet la clasa ”Economic 1”, cabina noastră era prevăzută cu un hublou. Dar cei de la ”Economic 2” nu aveau așa ceva, singura sursă de lumină fiind becurile din tavan. Desigur, în funcție de banii plătiți, puteai avea cabine mai mari, cu ferestre pe măsură, cele de la High Class putând fi asemuite cu camerele din hotelurile de cinci stele. Am aflat aceste lucruri din pliantele care descriau nava și pe care le puteai găsi peste tot, dar îți puteai da seama și singur, după etajul la care stăteai sau după plimbările pe care le puteai face în exterioarele care aveau pasaje de acces.

După ce am lăsat bagajele în cabină așa cum erau, ne-am grăbit să ajungem pe puntea 12, cea superioară, dincolo de cele cu piscine și spa, pentru a nu pierde plecarea din port. În câteva minute, uriașul de oțel s-a pus în mișcare și, după câteva manevre, s-a înscris pe cursul spre larg. Orașul Tallinn rămânea în urma noastră. Având totala deschidere dată de punte, l-am putut admira de pe mare, văzându-i desfășurarea care căpăta astfel alte dimensiuni.

Totul era de o frumusețe ireală, iar sentimentul că această călătorie avea să fie altfel era întărit de lipsa îngrămădirilor de macarale din părțile porturilor de mărfuri pe care le văzusem în trecut. Vaporul prindea viteză, atâta cât avea, pentru a fi în siguranță, iar marea și soarele te îmbiau să rămâi pe punte, în ciuda frigului care începea să te cuprindă. Deși era august, vânturile Nordului se făceau simțite, iar, dacă nu fusesei prevăzător, ca să îți iei o haină mai groasă pe tine, aveai să tremuri serios, așa cum am pățit eu.

Tot călătorind, vezi la ceva distanță de vasul tău alte vapoare și îți e oarecum ciudă. Îți dorești să nu fii decât tu, tu, cu gândurile tale, cu sentimentele tale, cu nevoia ta de necuprins a mării la rându-i de necuprins, a orizontului, cu valurile pe care ți le-ai dori a fi numai ale tale, mirându-te de cât de egoist poți deveni în încercarea de a acapara orice urmă de frumos, exact ca un copil care nu vrea să dea nimic din jucăriile sau bomboanele pe care le are.

Te superi pe gândul ăsta și îți spui că ești un copil rău, dacă gândești așa. Noroc că marea e pentru toți și că nu poți opri frumusețea doar pentru tine. Dar poți, totuși, să îți găsești un loc pe punte numai al tău, departe de ceilalți, acolo de unde poți să admiri de unul singur spectacolul mării care, liniștită peste poate, face ca vaporul să nu se clatine nicicum, rezumându-se doar la mersul său lin, lin, lin, abia perceptibil.

Dar spectacolul cel mare e noaptea, nu ziua. Și, profitând de seninul perfect și de lipsa totală a poluării, dacă ieși pe punte, poți admira nesfârșitul cerului plin, plin, plin de stele, mai plin chiar decât în nopțile copilăriei când, la țară fiind în vacanță, la bunici, te așezai privind Calea Laptelui sau Luna, tot sperând că îl vei ghici pe Făt Frumos răpunându-l pe Zmeu, pe Ileana Cosânzeana ori pe ciobănașul care își mână oile cântând la fluier pe câmpiile Selenei.

Aici, pe mare, noaptea, când nu e niciun nor pe cer, Universul e lângă tine, dacă ai întinde mâna ai putea chiar să-l atingi, să îl mângâi, încercând să ți-l ghemui în sân, în suflet, pentru totdeauna, chemând stelele să îți joace un joc nemaigândit, nemaiștiut, nemaivăzut decât în gândurile tale din acele clipe pe care ți le dorești a nu se sfârși niciodată.

Până la urmă, se termină și ele. Fie zi, fie noapte, nu poți să stai doar pe puntea vaporului. Și, cum timpul trece repede în cabină, pornești a-i explora arhitectura și geografia de metal. Primul drum, desigur, în zona comercială. Magazine de tot felul, fără taxe, te îmbie să cumperi haine, parfumuri, dulciuri, jucării pentru copii, țigări, alcool și ce-o mai fi pe rafturi.

Copiii noștri sunt mari, dar tot le cumpărăm câte ceva, un tricou, o cămașă, ciocolate, bomboane, mărunțișuri. La alcool nu ne-am uitat, însă, ”noroc” că am fost cu soția care, odată ajunsă prin magazinele de cosmetice, m-a ușurat de ceva bani, făcând în acest fel ca pescajul vaporului să suporte o greutate mai mică. De plătit, poți plăti cu bani gheață ori cu cardul, în euro. Oricum, vacanță fiind, nu prea le ții socoteala, cum nici soția mea nu a ținut-o, când mi-a cumpărat, la rându-i, câteva cadouri consistente ca preț.

Iar colindatul ăsta prin magazinele uriașului vapor să știți că obosește, așa că mergi în cabină pentru odihnă, până la ora mesei. Că veni vorba, masa intra în prețul excursiei și trebuie spus că din acest punct de vedere totul a fost perfect, calitatea mâncării fiind excelentă, chiar dacă noi eram cei de la ”economic”. Ca turist român, m-am bucurat să-mi văd conaționalii din grup că nu au dat buluc prin străchini, punând în farfurii cât să mănânce și balenele, nu doar ei. Au fost civilizați. Până la urmă, nu eram la Nisipurile de Aur, unde am auzit că așa se întâmplă. Însă, berea, vinul ori tăriile trebuia să ți le plătești.

Restaurantele la care ai acces în funcție de clasa la care ai luat bilet, sunt puse în așa fel încât să treci iar prin și printre magazine, realizând încă o dată că vaporul ăsta nu e doar vapor, ci și o adevărată mașină făcută pentru a stoarce bani. Însă, nu îți pare rău, ești în vacanță.

De lucrul ăsta îți dai seama spre seară, când, după încă o plimbare pe punțile exterioare, ajungi în zona de baruri. Având deja ceva experiență, te duci spre amfiteatrul de la pupa, acolo unde se țin spectacole de divertisment. Comanzi ceva de la bar și de abia acum începi să dai jos din greutate cu adevărat, cheltuind, nu glumă: O bere, cam 60 de lei în echivalent, o tărie de 40 de mililitri, de la 120 de lei în sus și tot așa. Iar, dacă ești profesionist și bei o gură de bere, potolită cu una de whisky, să te ții cheltuială!

La sticle de vin ori, mai rău, la spumante ori șampanie n-are niciun rost să te uiți, pentru că realizezi că totuși ești din România și nici pe departe nu ești dintre cei bogați, chiar dacă, iată, îți permiți o asemenea vacanță. Se înțelege, spectacolul îl vezi gratuit. Pe scenă este o trupă pop-rock care cântă foarte bine, soliști, soliste, repertoriul fiind alcătuit din hit-uri și ever-greenuri, gândit pentru toate gusturile celor de peste 40 de ani, pentru că, în afară de câțiva puști de până în zece ani, mai toți pasagerii sau turiștii erau persoane mature.

În legătură cu divertismentul trebuie spus că pe punțile exterioare ori în zona comercială sunt mai multe trupe și mai mulți artiști care cântă și cântă excelent, să știți, dintre ei, detașându-se net un cântăreț de blues din Statele Unite, care făcea succes în fiecare după-amiază, când își avea ora lui de cântat, acompaniat fiind de un muzician la fel de bun, la sintetizator.

Momentul culminant al spectacolului din fiecare seară a fost ultima parte, în fapt, un cabaret cu fete dezgolite aproape cu totul care vin să îți danseze puțin în poală, fără să ia aminte că ești cu soția, și să te cheme la dans. Finalul apoteotic presupune French Cancan și tot dichisul menit a te mai ține puțin în acel loc de pierzanie, pentru a mai scoate din buzunar, spre câștigul companiei de shipping.

Dacă ai chef, și, mai ales, bani, poți merge la Casinoul plasat la fel de strategic, la intrarea în zona de spectacole. Din fericire, eu nu joc, nu-mi plac jocurile de noroc dar nici nu prea am văzut pe nimeni pe-acolo, semn că lumea are capul pe umeri, în părțile alea de mare. Doar într-o zi, am văzut două persoane butonând la păcănele, iar în altă zi, un zăbăuc, dar nici ăia nu jucau cu prea mare tragere de inimă, semn că o făceau mai mult din plictiseală. Tragere-netragere, banii tot erau trași din buzunare, așa că…

A doua zi la fel, a treia zi la fel și tot așa, până la sfârșitul croazierei, cu excepția debarcărilor făcute pentru a vizita marile și frumoasele orașe ale Scandinaviei. Însă, despre ele, începând de săptămâna viitoare.