In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz -Cuvântul cotidian Vocalize în La Major. Volumul este sub tipar la Editura Junimea din Iaşi.
Cuvântul cotidian sau „Capul fără Trup”: o descoperire terifiantă în vizorul echidistant al presei.
- Între timp, la Băltuţan s-a iscat o nouă dezbatere importantă: VIITORUL, prin senior editor Dem V. Lazăr, şi-a amintit că dintre interviurile în legătură cu terifiantul caz <Capul fără Trup> promise de CETĂŢEANUL, n-a apărut şi cel cu doamna Rozalia B., muncitoarea de la salubritate care a măturat faleza din dreptul cartierului Lacosta în fatidica zi când a fost găsit de şase copii nevinovaţi fragmentul de cadavru în râul Băltuţa. „E simptomatic faptul că fiţuica CETĂŢEANUL evită să publice un interviu promis, doar fiindcă persoana numită nu face parte dintr-o categorie <demnă de atenţia acestor falşi democraţi!>. Doamna Rozalia B., în urma anunţatului interviu CARE PÂNĂ LA URMĂ I-A FOST REFUZAT, ni s-a plâns, pe bună dreptate, că, din pricina josnicei discriminări, a fost umilită în faţa familiei şi a tovarăşilor de muncă, toţi râzând de ea că şi-a putut imagina că o să devină eroină în paginile odiosului ziar. Mai mult, doamna Rozalia a cumpărat <de pomană> timp de mai multe luni mincinosul cotidian, aşa că ar fi mai mult decât loial ca redacţia lipsită de cuvânt să-i restituie banii acestei femei onorabile, dar cu venituri modeste! Dar cum să ceri loialitate de la CETĂŢEANUL?”
Cazul a ajuns până la vârful ACSNP – Alianţa Conservator Social Naţional Populară – care l-a dat de exemplu şi de la tribuna Parlamentului, pentru a „arăta lipsa unei elementare democraţii frecvente la actuala putere”. Aceasta, „actuala putere”, a discutat şi ea incidentul şi a hotărât să nu publice interviul cu doamna Rozalia B., „pentru ca opoziţia să nu creadă că poate să-i impună ce să facă şi ce să nu facă”.
(Pe urmă, se spune că domnul doctor Daberdam ar fi căutat-o acasă pe doamna Rozalia şi ar fi vrut să-i ofere de două ori suma cheltuită „de pomană” pentru ziarele cumpărate, dar, demnă, doamna Rozalia i-ar fi aruncat plicul în faţă. Se mai spune şi că bărbatul, domnul B., ar fi mustrat-o şi i-ar fi dat chiar şi o palmă soţiei care a fost în stare să refuze nişte bani când copiii lor n-au bani nici pentru ghete. Însă episodul acesta nu a putut fi confirmat. Victimele colaterale rămân rar pe scenă.)
Partea a treia
Cazul încă neelucidat, „Capul fără Trup”, un subiect exploziv pentru pacea mondială
„Orice istoric care se respectă studiază presa vremii şi abia apoi îşi scrie cărţile.”
(Prof. Univ. Dr. Dr.h.C. Julius Zimberlan)
- Liniştea de dinaintea furtunii este asociată cu năduşeala şi, deci, cu mult disconfort. Stihiile încă nu au sosit, dar deja se simt. Ceea ce naşte o „nervozitate fără un motiv concret”.
Atmosfera plină de declaraţii imperative, somaţii, avertismente, prorociri funeste acoperă importantul nod de cale ferată Băltuţan, Republica Vandana de Sud, întregul mapamond. De fapt, deocamdată, totul se rezumă la vorbe, cuvinte spuse atât pe un ton ridicat, cât şi în şoapte şi insinuări. Vorbe răspândite de media şi de internet. De fapt, deocamdată nu se întâmplă nimic concret şi nimănui nu-i vine încă să creadă că motivul <Capul fără Trup>, un caz neelucidat dintr-un orăşel dintr-o ţărişoară oarecare, ar putea declanşa ceea ce hărmălaia din eter prognozează în culorile apocalipsei. Aşadar, în momentele de luciditate, lumea îşi spune, în liniştea de dinaintea furtunii, că este supusă unei „nervozităţi fără un motiv concret”. Numai că momentele de luciditate obosesc în isteria tot mai generalizată.
- Primul fulger, încă abia sesizabil, a venit pe 22 octombrie, la exact un an când atât un ziar din orăşelul Băltuţan, cât şi TV ADEVĂRUL, un canal de televiziune central din Republica Vandana de Sud, şi-au amintit că fix în urmă cu un an a apărut cazul încă neelucidat <Capul fără Trup>. Ziarul VOCEA LIBERĂ din Băltuţan a reprodus ştirea publicată cu un an înainte, la 23 octombrie: „Să ne amintim: <un grup de copii din carterul Lacosta, jucându-se pe pajiştea de lângă râu şi nimerind cu mingea în apă, a dat de un cap de om plutind printre nişte ramuri desprinse din sălcii de furtuna din dimineaţa zilei. Chemată la faţa locului, poliţia a început cercetările, însă pe copii, experienţa aceasta ar putea să-i afecteze toată viaţa, după cum a afirmat psihologul dr. Romulus Rocan. Vom reveni cu amănunte>.” (Cei de la VOCEA LIBERĂ n-au bănuit nici atunci, şi nici un an mai târziu, câte reveniri vor urma…) Deocamdată, tot „deocamdată”, ziarul VOCEA LIBERĂ îşi asigura cititorii „şi pe toţi cetăţenii din oraş, precum şi pe cei ce s-au folosit în mod populist de acest eveniment regretabil, că lucrurile sunt sub control, drept dovadă că nimic din prorocirile nefaste nu s-a înfăptuit decât în minţile bolnave ale vânduţilor opoziţiei”. (Ulterior, unii au acuzat acest ton agresiv, fiind de părere că nu s-a făcut decât să se reaţâţe un foc aproape stins. Aproape stins…)
- TV ADEVĂRUL a organizat o masă rotundă, moderată de „unul dintre cei mai apreciaţi comentatori politici”, Galo Galovics, la care au participat dl. Sava Brausen (corespondentul special al RĂSUNETULUI, ziarul cu cel mai mare tiraj din Republica Vandana de Sud, jurnalistul „care a fost primul martor ocular din exterior al evenimentelor din Băltuţan), dl. Ruslan Bucsus (vicepreşedinte al P.C.D., „politicianul care a trecut pe la locul faptei în acele zile tulburi”), dl. Janos Holliday (comandantul adjunct al Brigăzilor Dreptăţii, în numele ziarului NOI, „reprezentând sudvandanii adevăraţi, neînduplecaţii mucenici ai neamului”), dl. Knut Barambu (noul redactor şef adjunct de la INTRANSIGENTUL), dl. Karl Goldstein (fostul redactor şef adjunct de la INTRANSIGENTUL, actualmente PR şi director general adjunct la multinaţionala ROMBAT), iar din partea comunităţii unde a fost găsit fragmentul de cadavru, dl. I. B. Ramm (redactorul şef al ziarului VOCEA LIBERĂ), profesorul Alain Ropport (prietenul încă dispărutului celebru savant dr. Roman Postdubal) şi, desigur, nelipsiţii analişti Noru şi Macalamba. În deschiderea talk-show-ului, Galo Galovics a anunţat că medicul legist din Băltuţan, dispărut o vreme, dar revenit la serviciu, a refuzat să participe, în schimb, numeroşi cetăţeni au insistat să intervină ei atunci când au aflat că această emisiune va avea loc (populaţia fiind pregătită de numeroasele „promo”-uri). Din păcate, lucrul acesta nu a fost posibil „din motive tehnice”, dar doritorilor li s-a comunicat că vor putea să-şi trimită intervenţiile la numărul de telefon afişat tot timpul emisiunii pe burtieră sau, de asemenea, vor putea posta pe internet la adresa de asemenea afişată. (Ulterior, au apărut numeroase proteste, „doritorii” fiind revoltaţi că intervenţiile lor n-au fost luate în seamă pe parcursul emisiunii şi că doar două mesaje au pătruns în spaţiul public: mesajul unui jurnalist din Republica soră Vandana de Nord şi intervenţia în direct a lui Paul Stefan Brah de la TV 99, cel mai influent canal oficial al Primei Mari Puteri. Intervenţia lui Brah a făcut ca tot restul de aproape patru ore de transmisie să intre în derizoriu: importantul reprezentant al TV 99 spunând răspicat că dacă autorităţile din Republica Vandana de Sud nu sunt capabile sau nu vor să dea răspunsuri clare în privinţa cazului <Capul fără Trup>, vor suporta „consecinţe serioase”.)
De data aceasta, tunetul atât de previzibilei furtuni s-a auzit mult mai aproape. Şi a urmat şi fulgerul. Da, de data aceasta, intervalul de când s-a auzit tunetul până când s-a văzut fulgerul a fost mult mai scurt, ceea ce a dovedit – fără putinţă de tăgadă! – că furtuna se apropia cu paşi repezi. În răstimpul dintre fulgerul emis de Paul Stefan Brah din partea TV 99, adică din partea Primei Mari Puteri şi tunetul ce a urmat, subiectul cazul <Capul fără Trup> a devenit viral, după ce, o vreme, fără să dispară, a fost trecut pe planul al doilea. Comentatorii au întors pe toate părţile avertismentul clar al Primei Mari Puteri şi, fiind în mod evident vorba despre un avertisment clar – al Primei Mari Puteri! – explicaţiile au transgresat graniţele. Aşa că, după ce, vreme de un an, subiectul din orăşelul Băltuţan din atât de puţin importanta Republică Vandana de Sud a reprezentat doar o gonflată ştire exotică[1], simplul anunţ al lui Brah a transformat informaţia într-o enigmă cu extindere globală:
– la ce „consecinţe serioase” ar trebui să se aştepte Republica Vandana de Sud, dacă „nu va da explicaţii clare în privinţa cazului”? Poziţia geostrategică a Republicii Vandana de Sud a născut mai mereu implicaţii majore şi în jur, existând expresia uzitată de diplomaţi cum că „dacă arunci o piatră în Vandana de Sud, se vor crea cercuri concentrice până hăt! departe, unele pe sub pământ, altele la suprafaţă”;
– a doua întrebare a venit şi ea firesc: până unde s-ar putea difuza de data aceasta „cercurile concentrice”? Cine ar trebui să se simtă co-ameninţat?;
– şi a treia întrebare a fost justificată: de ce a intervenit tocmai acum Prima Mare Putere, după ce, poate vă amintiţi că, în iureşul postărilor de pe internet, a fost identificat şi un mesaj transmis de Marta, mesaj decriptat de specialiştii de la Externe ca fiind venit din Insulele Guru Guru, obişnuita rampă de lansare a intoxicaţiilor din partea Celei de a Doua Mari Puteri? Mesajul a sunat aşa: „În momente tensionate, raţiunea este singura care poate salva lucrurile!”, iar răspunsul Primei Mari Puteri s-a lăsat aşteptat: nici măcar mascat prin „internauţi anonimi” nu s-a putut decripta vreo reacţie din partea ei. Şi, deja de atunci, analiştii s-au întrebat „O fi de bine? O fi de rău?” Da, de ce tocmai acum a intervenit Brah? Şi de ce în direct, într-o emisiune dintr-un canal de televiziune al Republicii Vandana de Sud, un stat cu un cuvânt atât de nesemnificativ în politica globală?;
– şi, după toate astea, a patra întrebare: va lovi fulgerul într-adevăr în Republica Vandana de Sud sau nu avem de a face decât tot cu o diversiune? De prea multe ori în decursul istoriei inamicii au făcut tot ce au putut pentru a-şi masca adevăratele ţinte şi, bazându-se pe factorul surpriză, au lovit cu totul altundeva.
Desigur, pe lângă asemenea întrebări fireşti, populaţia a fost bombardată şi de numeroase altele, cele mai multe dintre ele pornind de la supoziţii născute din nimic, dar cu atât mai insidioase pentru majoritatea oamenilor, majoritatea care nu deţine informaţii certe, aşa că pentru ea orice vine din media este la fel de plauzibil. Orice! Pe oameni îi interesa (şi îi interesează) în primul rând doar ce le-ar putea agresa securitatea, iar media sugera venirea unor nenorociri cumplite şi relata despre noile arme „extrem de sofisticate, lovind ţinte punctuale, dar care n-au fost încă experimentate într-un cadru natural, aşa că prezintă riscul de a scăpa de sub control”. Adică să nu nimerească ţintele aflate în mijlocul unui grup de civili? Şi ce (cine) ar fi ţintele? Iar media continua „din surse care nu pot fi divulgate”: Vandana de Sud a fost nominalizată pentru a deveni poligonul de încercare pentru acele „noi arme venite parcă din cele mai îndrăzneţe producţii S.F.”
[1] Într-un articol din TERRA, Republica Vandana de Sud a fost amintită ca şi cum s-ar situa în Africa. Mai multe agenţii de presă au preluat ad litteram materialul din prestigiosul TERRA fără nici o corectură, plasând Republica Vandana de Sud pe „continentul negru”.. Iar CORESPONDENTUL, revista de turism din Insulele Guru Guru, a plasat Republica Vandana de Sud în apropiere de Australia, „Vandana de Sud, adică la sud de Australia”…
