Da’ de ce, măi Dragneo?

Știți de ce va rata Liviu Dragnea și al patrulea premier? Pentru că trebuie să-l egaleze pe Helmuth Duckadam. Nimeni n-a apărat patru lovituri de la 11 metri într-o mare finală europeană. Și nimeni de pe același bătrîn continent nu a cîștigat alegerile și nu s-a făcut de rîs în patru încercări de a găsi un premier pentru a aplica un plan de guvernare întocmit nu de respectivul partid, ci de un individ cercetat pentru infracțiuni și corupție. Adică de Darius Vâlcov. Primul rateu al lui Liviu Dragnea s-a numit Sevil Shhaideh. Omul său de cabinet, subordonata, mîna sa dreaptă etc., n-a fost decît o tentativă aventuroasă de a-și pune o dublură în Piața Victoriei. Dragnea s-a pregătit cu sîrg de celelalte chifle. Liviu Dragnea a fost obligat să încerce cu Grindeanu pentru a trece repede peste ridicolul situației cu Shhaideh. A vrut să-și instaleze interpusa la bugetul public și a fost refuzat. Adică prins. Grindeanu, cel adus peste noapte de la Timișoara, s-a dovedit a fi mai puțin de umplutură decît ceilalți din preajma președintelui PSD. Și le-a stricat sforăriile, refuzînd oameni, ordine, servicii și compromisuri. Mihai Tudose a fost al treilea semn de mare slăbiciune politică. Liviu Dragnea a acceptat un om al SRI-ului, al președintelui și al statului paralel pentru a șterge urmele eșecului și pentru a demonstra că nu este neapărat un adversar al Binomului.

Organizatorul Dragnea a ratat trei oameni și se pregătește să rateze și a patra încercare, egalîndu-l astfel pe Duckadam. Atîta doar că recordul teleormăneanului este unul negativ, de natură a ne bloca în fața unor îndoieli. Ce a înțeles Liviu Dragnea din victoria în alegerile din 2016? Președintele PSD crede că le-a cîștigat el singur la păcănele și, ca atare, poate să le fumeze, să le dea la schimb, să le vîndă sau să le înece în liste interminabile. O vreme, lunga listă de măsuri întocmită de Darius Vâlcov a părut un ispititor program de guvernare. Nimic mai înșelător. Măsurile din ademenitoarea listă de măsuri și promisiuni s-au dovedit a fi doar ambalajul unui partid fără cap, fără program, fără ideal, fără echipe de profesioniști.

De cîte ori are dreptul Liviu Dragnea să rateze la numirea unui prim-ministru? Politica nu este un joc de amorul artei. Și acolo, după un penalty ratat, șansa trece la altcineva. După două ratări, orice vedetă are deja interdicții sau trece chiar pe banca de rezerve. După trei ratări, un fotbalist intră într-o depresie cumplită. Devine rezervă, este vîndut sau trecut la echipele afiliate prin diviziile inferioare. Numai Liviu Dragnea poate pierde de patru ori fără să pățească nimic. Adică să rateze nepermis și să nu plece din fruntea PSD-ului.

Toți oamenii care ajung în vîrful unei piramide ar rămîne acolo pînă la adînci bătrîneți. Inclusiv Liviu Dragnea. Inexplicabilă pentru PSD este însă îngăduința celor care acceptă toate aceste greșeli, înfrîngeri și compromisuri ale președintelui, fără a-și pune problema înlocuirii sale.

Nu încăpățînarea lui Liviu Dragnea de a nimeri un premier este revoltătoare, ci răbdarea PSD-iștilor de a merge pe propunerile unui om care n-are mînă și n-are nici clasă de politician.

De ce au votat PSD-iștii retragerea încrederii în Mihai Tudose? Mai ieri se lăudau cu respectarea și îndeplinirea programului de guvernare! Dintr-o dată, de la un scandal legat de un pedofil (la care prim-ministrul s-a purtat lamentabil, protejînd un șef mincinos la IGP!?), PSD-ul s-a răsculat. Au dispărut și protestatarii #Rezist din Piața Victoriei, cei care îl apărau pe premier și îl huiduiau pe președintele PSD. Debarcarea lui Mihai Tudose (cel mai neputincios premier al ultimelor cinci decenii) este la fel de misterioasă ca și numirea sa.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.