Imaginea Sfântului Dimitrie cel Nou, sărbătorit în fiecare an pe 27 octombrie, pictat desculț sau doar cu un papuc în picioare, nu e nouă, dar ea rămâne vie în mintea credincioșilor.
Ne amintim… simțindu-se vinovat că a strivit fără să vrea puii de pasăre care se aflau într-un cuib, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou ”şi-a pedepsit piciorul cu care greşise neîncălţându-se trei ani întregi, nici vara nici iarma, în chip de ispăşire”, după cum știm din ”Viețile sfinților”. Fie vară, fie iarnă, Sf. Dimitrie și-a lăsat astfel desculţ piciorul respectiv asumându-și într-un mod puțin obișnuit pocăința pentru suferința pricinuită.
Am fost curioși să aflăm cât de actual rămâne Sf. Dimitrie prin această imagine pentru tinerii care au venit într-un număr mare, în această zi, la Patriarhie și l-am întrebat pe Părintele Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhie, despre acest lucru.
”Sfinții sunt tot timpul prezenți în mijlocul nostru chiar dacă au trecut la cele veșnice. Cu rugăciunea lor, prin mijlocirea lor sunt tot timpul aici. Cred că generația tânără este deschisă, receptivă la tot ceea ce reprezintă exemplul sfinților”, explică Pr. Agachi pentru cititorii Cotidianul.
”Sunt convins că mulți tineri cunosc biografia Sf. Dimitrie cel Nou. Mulți tineri simt nevoia aceasta de a fi ascultați, de a fi mângâiați atunci când trec prin anumite dureri, dificultăți prin care viața îi încearcă, pentru că ei nu sunt obișnuiți cu ele. Se gândesc la exemplul sfinților ca unul care poate să îi călăuzească, pentru că sfinții au avut foarte multe încercări prin care au trebuit să treacă și le-au biruit pe toate cu ajutorul lui Dumnezeu”, spune părintele.
”Tânărul are nevoie să fie înțeles, el trebuie să se raporteze la o persoană cu experiență„
”La Sântul Cuvios Dimitrie observăm acest comportament influențat de blândețe, de milă și tinerii se regăsesc atât de mult în aceste exemple ale sfinților pentru că nu reușesc, de exemplu, să mai regăsească această blândețe, această empatie, în viața reală. Se creează o emulație, pentru că ne gândim că tânărul are nevoie să fie înțeles și pentru a fi înțeles el trebuie să se raporteze la o persoană cu experiență, care poate să îi ofere acest exemplu de care are nevoie”, mai arată Părintele Adrian Agachi.
”Timpul de fapt, așa cum l-a definit Sf. Pr Mărturisitor Dumitru Stăniloae, este distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului. Poate că generația tânără, care trăiește acum, este mult mai receptivă la această chemare.
Nu că generațiile anterioare nu au fost receptive, dar întotdeauna atunci când trăim o criză vocațională, a valorilor, începem să ne raportăm la lucrurile esențiale . Credința în Dumnezeu este una dintre ele. Trebuie să ne raportăm în primul rând la ceea ce Iisus Hristos ne-a spus: ”Nimeni nu poate veni la mine dacă nu îl va chema Tatăl meu”.
Această chemare de a ne apropia de Cel care s-a jertfit pentru noi, dar și de exemplele sfinților, unde îl regăsim, desigur, și pe Sf. Cuvios Dimitrie, această chemare fiecare o primește clipă de clipă, adică toată viața”, explică Pr. Agachi.
Sfântul Dimitrie a ales să ocrotească Bucureștiul sau noi l-am ales să ne ocrotească?
”Sunt multe exemple… Sf. Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, care este un protector al orașului Salonic… Sf. Ioan Maximovici, sfântul diasporei ruse.. Sfinții întotdeauna urmează exemplul lui Dumnezeu, care nu așteaptă răsplătirea din partea noastră pentru a-și revărsa toată dragostea pe care dorește să ne-o ofere și sfinții, la fel. Sunt ocrotitori…”
Nu toți sfinții sunt la fel? De ce Sf. Dimitrie, de ce Capitala…?
”Acum 250 de ani, pentru prima dată moaștele Sf. Dimitrie, când au poposit aici, la Catedrala Patriarhala, noi treceam printr-o perioadă foarte dificilă, plină de încercări. Au fost perioade de foamete, au fost epidemii și era și acest război ruso-turc de la vremea respectivă, în care noi ne aflam undeva la mijloc. Sfintele moaște trebuiau să aibă alt parcurs, ele trebuiau să meargă mult mai departe, undeva în Rusia și, cumva, prin mijlocirea sfântului au rămas aici, au rămas să străjuiască de atunci și până astăzi Colina Bucuriei. Cred că numărul acesta mare de credincioși nu doar că l-au îndrăgit pe Sf. Dimitrie, ci au ajuns să îl considere un Sfânt al lor”.
Vreți să spuneți că e un răspuns al Sf. Dimitrie la dragostea noastră…
”Cu siguranță a simțim această dragoste, dar nu pentru a ne răsplăti a făcut lucrul acesta, ci pentru a ne arăta că putem fi oameni buni în continuare, că putem să creștem generațiile următoare cum erau cele de atunci, astfel ca oamenii să își păstreze credința și să capete încredere în lucrarea lui Dumnezeu prin sfinții Săi”, a conchis Părintele Adrian Agachi.
Prăznuit cu mare cinste an de an, racla Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost scoasă și anul acesta, ca de fiecare dată, în curtea Catedralei pentru închinarea pelerinilor.
De la ora 8.30, luni, și până la orele prînzului, trecut de 12.30, Sfânta Liturghie arhierească de la Catedrala Patriarhală a fost ascultată atât de credincioșii din fața Altarului de Vară, cât și de cei care s-au așezat la rând ca să I se închine.
Dar l-au cinstit nu doar pe Sf. Dimitrie cel Nou, sărbătorit astăzi, ci și pe Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Sf. Ierarh Nectarie, Sf. Împărați Constantin și Elena, precum și Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, ale căror racle cu moaşte au fost depuse spre închinare în Baldachinul Sfinților de pe Colina Patriarhiei.
Originar din satul Basarabov, Sf. Dimitrie a trăit în secolul al XIII-lea. A avut o viață simplă, a fost smerit ca om și nu s-a rușinat de condiția sa modestă, fiind păstor de vite. Moaștele au fost aduse la București în anul 1774, în timpul războiului ruso-turc și de atunci Sfântul Dimitrie este ocrotitorul Bucureștiului.
Aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică și le spunem La mulți ani, Dumitra, Dumitrița, Mița, Dimitrie, Dumitru, Mitruţ, Mitrel, Mitrică Mitică…!
