De ce? În ce scop?

Am făcut mai multe încercări de a găsi o explicaţie cât de cât raţională a faptului că ne încăpăţânăm să fim singura ţară din acest context pandemic care internează asimptomatici.

1. Am făcut ipoteza că, pe calea acestor internări forţate, românii au fost descurajaţi să se testeze masiv în condiţiile în care sistemul nostru sanitar nu este capabil să facă faţă unor valuri mari de cereri de testare.

2. Am acceptat şi ipoteza unui stalinism remanent al mentalului nostru postcomunist.

3. Nu ar fi un tablou complet de ipoteze dacă n-aş adăuga şi scenariul unui experiment pe care România îl face la comanda nu se ştie cui.

Ce s-ar putea urmări prin scenariul experimental? La ora bilanţului global, s-ar putea trage concluzii comparative între evoluţiile din ţările fără internări forţate ale asimptomaticilor şi evoluţiile din cadrul experimentului românesc. Ce am putea primi la schimb? Un acces timpuriu la vaccinul anti-COVID-19 ar fi o promisiune ce ar putea justifica încălcarea de drepturi din cadrul acestei… afaceri? Probabil că da.

Nu e dracul chiar aşa de negru – iată pe ce mă bazez când caut o justificare cât de cât raţională a încăpăţânării noastre întru singularitate.

Punctul 1 şi punctul 3 pot fi combinate în sensul „tot răul spre bine”, dar faptul de a beneficia de un eventual vaccin în primul val de comercializare a lui ar trezi multe suspiciuni şi s-ar putea să fim acuzaţi că ne-am „torturat” populaţia pentru a beneficia de acest privilegiu al vaccinării. Evident că în ţările care nu practică asemenea privări de libertate nici nu se pune problema să fie implicaţi judecătorii. La noi, iată, se pune, dar dăm peste absurditatea de a le cere judecătorilor să se pronunţe în chestiuni de competenţă strict medicală. Nu mai vorbim de faptul că am ajuns în situaţia de a da pronunţarea medicală finală pe mâinile celor mai incompetente instituţii ale sistemului nostru sanitar: DSP-urile.

Nu pot explica toate acestea altfel decât prin angajarea noastră într-un experiment încărcat de beneficii finale. Teoretice. Căci e prea posibil să nu fie găsit un vaccin omologabil.

Un experiment peste puterile conceptuale ale guvernanţilor. „Competenţa” care a scris proiectul de lege recent corectat în Parlament este un spectacol grotesc, de o tristeţe fără de margini.

Mă întreb însă, din pură curiozitate, cum va fi comunicat SRI cu parlamentarii când s-a găsit în faţa situaţiei de a fi desfiinţat experimentul. S-o fi dus dracului secretul de stat? Asta ar însemna că nu va mai trece multă apă de transpiraţie pe şira spinării lui Raed Arafat şi cineva va da în vileag secretul încăpăţânării sale. Dacă, într-adevăr, acest secret există.