Moştenirea comunistă, pe care toţi o blamează, dar puţini o înţeleg, se poate rezuma simplu. O sămânţă otrăvită a fost sădită în acele vremuri întunecate. Ea a ieşit la suprafață, a crescut şi a dat roade. Toate nocive ca şi sămânţa din care s-au născut. Una dintre ele este sădirea în conştiinţa oamenilor a dorinţei de a avea un Conducător, un Cârmaci, un Despot luminat, încă un Vlad Ţepeş şi aş putea continua aşa până mâine. Doar unul singur, înţelept, atotputernic şi drept.
De acest lucru s-au folosit toţi politicienii care au ajuns în fruntea statului în ultimii 26 de ani. Iliescu şi Băsescu au fost câştigătorii clari, Constantinescu dovedindu-se un despot slab în ochii românilor, iar Iohannis se pare că îi calcă vârtos pe urme. Inclusiv la nivel local oamenii au ales personaje dictatoriale, chiar dacă nu prea cinstite, pe aceleaşi principii ca şi la vârful statului. Aşa s-au născut atotputernicii Baroni locali din teritoriu, de spaima cărora tremură toate conducerile de partid de pe la noi.
Există însă, în acest moment, în România, o mare criză de lideri politici autentici, care să facă funcţională democraţia noastră, încă de chirpici. Avem două partide mari, unul dintre ele va câştiga sigur alegerile. Nu vă spun cine, nu sunt Mafalda! Dar un lucru pot să vă spun. Niciunul dintre ele nu are pregătiţi lideri care să preia conducerea ţării şi să o ducă prin aceste vremuri tulburi înspre direcţia corectă. Nici măcar nu s-au gândit care ar fi acea direcţie. Bătălia este pe funcţii, în partid, pe plan local, dar şi pe mandatele viitorului Parlament. Nu există vreun proiect de ţară, doar un proiect de pradă pe care, cum ajung la putere, îl respectă toți.
La PSD se bat două fantome, Dragnea şi Ponta. Amândoi au probleme mari. Ponta a abandonat partidul la greu, dar acum, când vede că acesta a ieşit la liman şi începe chiar să prospere electoral, vrea să se întoarcă în fruntea bucatelor. Dragnea, care are legată de picior ghiuleaua unei condamnări penale, fie ea chiar şi cu suspendare, a reuşit să ţină unit partidul şi chiar să obţină un rezultat excepțional la ultimele alegeri. Niciunul nu va câştiga pe termen lung această bătălie, iar PSD nu are pregătit un contingent credibil de lideri noi, puternici şi credibili.
La PNL e jale mare. Se bat vechii băsişti cu vechii liberali şi mai noii useliști. Rezultatele măcelului s-au văzut la locale, dar acestea sunt numai o avanpremieră a dezastrului ce va urma în toamnă. Bătrânul buldog şi tânăra mămică nu fac altceva decât să distrugă şi ce a mai rămas din ultimul partid istoric, în viaţă, din România. Îşi caută cu disperare lideri în afara partidului şi găsesc cele mai nefericite soluţii. Iohannis a fost una dintre ele. Ce fel de partid eşti dacă nu îţi poţi forma lideri dintre proprii membri?
Problema este nu că nu am avea lideri în România, ci modul în care se vrea făcută selecţia lor. Există profund înrădăcinată în mintea unora, din întâmplare chiar a celor care ar trebui să facă selecţia, că liderii ar trebui aleși și promovați strict din rândurile unei anumite ”elite”. Cu diferite nuanțe. Unii spun că ei trebuie neapărat să aibă studii înalte prin străinătăţuri. Alţii că ar trebui să fie aduși din mediul de afaceri. Sau că trebuie să fi avut o anumită poziţie pe la Bruxelles. Unii zic că ar trebui să fie tineri. Alţii că, din contră, le trebuie experienţă de viaţă. Şi se fac liste peste liste…
Nu ştiu cine are dreptate dintre toţi aceşti listaci, dar ştiu că toţi greşesc omițând un lucru esenţial. Un lider trebuie să aibă capacitatea de a strânge în jurul lui nu numai un partid, ca grup de interese, dar şi o ţară. Trebuie să câştige încrederea alegătorilor în capacităţile sale şi să le poată oferi soluţii concrete, o rază de speranţă. Şi nu se întrevede nici un lider care să poată oferi aşa ceva. Deşi liste există şi mulţi se luptă din răsputeri să-și impună propriile nominalizări.
Până vor apărea liderii adevăraţi vom fi martorii pupatului mâinilor baronilor locali, în semn de respect pentru puterea discreţionară şi de multe ori abuzivă pe care o exercită. Şi aceşti indivizi vor avea în continuare parte de tratamentul cu pupici în diferitele zone sensibile ale corpului lor seniorial. Când vor apărea liderii adevăraţi, aceşti măscărici care cred că ţara este o mare pradă, vor avea parte, în sfârşit, de tratamentul corect. Cel cu scuipici. Peste tot şi în cantităţi suficient de mari încât să le înece orice tentativă de revenire.
