Obiceiul la lansarea unei cărți este ca autorul să motiveze importanța subiectului și să arate cui folosește cartea. Mă abat de la cutumă în lansarea organizată de Libris Cultural, căutând să arăt, strâns, ce aduce nou cartea „Soarta democrației“ (Creator, Brașov, 2022) în subiectul clasicizat al democrației.
Avem în jur o inflație de adeziuni la democrație, iar prodemocrația este un refren. Nu se poate să nu observi, însă, cât de săracă este la noi examinarea felului în care se face democrație. Se discută de autoritarism, dar mereu la alții.
Așa stând lucrurile, mă abat de la obicei și în alte privințe. Mai întâi, voi stărui mai puțin asupra a ceea ce face ca democrația să fie superioară alternativelor ei, căci o știm din școală, cât mai ales asupra neajunsurilor ei de astăzi. Apoi, voi privi starea de lucruri din România actuală.
Se spune că fiecare om are o opțiune și este într-o tabără sau alta. Este corect – nu poți să nu fii de o parte sau de alta! Dar de ce să nu fim în tabăra adevărului și a integrității? Tocmai cultura democratică cere să fii cu adevărul. Hegel vorbea de „angoasa în fața adevărului” proprie vederilor confuze. S-a ajuns la ea, dar trebuie cedat falsificărilor? Mai cu seamă că, așa cum observă tot mai mulți, în Europa ultimilor ani, falsurile fac loc deciziilor eronate ce strică în plus condițiile de viață.
Mai adaug o observație. Este acum la modă să fii „democrat”. Altădată era de bon ton să fii „revoluționar” sau să te declari „patriot”. Unii își pun insigna de democrat, deși până la democrație mai au drum de parcurs.
Considerând că totdeauna o societate democratizată dă șanse mai multor oameni și este mai creativă, promovez democrația, inclusiv în cartea Soarta democrației. Democrația face corp comun cu convingerea că viața are sens și se poate organiza rațional, cu libertăți și drepturi inalienabile, cu morala iubirii aproapelui și cu alte valori inepuizabile.
Desigur, democrația este azi, în vociferări, larg împărtășită. Numai că, devenind ideologie, s-a birocratizat în multe locuri și a intrat în criză. Democrația de azi are nevoie de revitalizare.
Știm bine că democrația stă pe o întinsă moștenire de gândire, care ia pentru noi, ulterior născuți, forma unor maxime răspândite. De exemplu, după Aristotel, „democrația există cu adevărat când cei sărmani, și nu cei avuți, sunt conducătorii”. Abraham Lincoln a simțit nevoia să accentueze că „democrația este conducerea poporului, de către popor, pentru popor” și că „niciun om nu este îndeajuns de bun să-l conducă pe altul fără consimțământului acestuia din urmă”. John Stuart Mill atrăgea atenția că și democrația trebuie să distingă „opinia bine întemeiată” de „șarlatanie”, care o amenință. Winston Churchill ne-a spus că „democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția celorlalte”. Când în Europa se prefigurau dictaturi, Rosa Luxemburg susținea că „libertatea este totdeauna pentru cei care gândesc diferit” și că numai unde se poate spune „nu!” este democrație. John Dewey a arătat că „democrația și cultura persoanelor se condiționează” – o fac reciproc.
În secolul trecut, democrația a fost pusă la grea încercare. Ne-au rămas și din epocă numeroase maxime. De exemplu, „înțeleg democrația ca pe ceva care-i dă celui slab aceleași șanse ca și celui puternic” – spunea Mahatma Gandhi. „Regulile fundamentale ale democrației noastre nu sunt dictate de un președinte, senatori, parlamentari și oficiali guvernamentali, ci de cei care votează în această țară”, declara Franklin D. Roosevelt. „Democrația nu este legea majorității, ci protecția minorității”, reflecta Albert Camus. Isaiah Berlin ne-a arătat că un democrat trebuie să facă față situației în care oamenii adoptă valori diferite, unele incomensurabile. Cu sarcasm, George Bernard Shaw spunea că „democrația substituie alegerea de numeroși incompetenți, cu votarea câtorva corupți” și că „democrația este un mecanism care ne asigură că nu vom fi guvernați mai bine decât merităm”. John Rawls a argumentat că numai unde se cultivă „echitatea (fairness)” poate fi de fapt democrație. Jürgen Habermas a arătat că doar unde este „comunicare nelimitată de structuri și nedistorsionată” este posibilă democrația. Cei care au conceput „tranziția de la autoritarism la democrație”, în anii optzeci, Guillermo O’Donnell și Philipp Schmitter, au arătat că cine nu democratizează după înlăturarea autoritarismului, eșuează.
Cursul reflecțiilor asupra democrației a continuat în zilele noastre. De pildă, Pierre Mannent apără ideea că „nu este democrație fără suveranitate națională”. Sarah Chayes a adus probe că acolo unde se întreține din afara țării o clică, iese „cleptocrație”. Dorothea Gaedeke a dovedit că „democrația adusă de afară duce la dominație”.
În cartea Soarta democrației am plecat de la observația, la îndemâna oricui, că în România de azi, în discursul oficial, s-a înlocuit „statul de drept democratic” cu „stat de drept”. Se ignoră astfel, tacit și vinovat, prevederea „statului de drept democratic” din actuala Constituție a României, dar și faptul că „stat de drept” au avut și Mussolini sau Hitler. „Statul de drept democratic” este însă altceva.
Observația mea este și că, în pofida pretențiilor, „unele democrații de azi sunt mai autoritare decât ceea ce a fost înaintea lor”. Destul să observăm și în România cum s-au eliminat candidați înainte de alegeri și cum s-a fugit de dezbatere publică. Și cum este blocată cu diversiuni reacția cetățenilor la măsuri aberante. Sună paradoxal, dar sunt azi și „democrații nedemocratizate”. Oricum, „țările care s-au democratizat mai repede au progresat mai mult” – iar stările de lucruri din țările Europei Centrale confirmă evaluarea.
Am mai spus că „numai unde este control continuu al cetățenilor asupra reprezentanților, democrația rezistă” și am propus schimbări în legislația răspunderii publice. Numai unde este control cetățenesc, este și răspundere publică! Altfel, cum se observă ușor, reapar politrucii și vătafii de altădată!
Consider că „democrația este mai lovită azi nu de adversari istorici, ci de incapabili care au ajuns la decizii și o desfigurează”. Instrumentarea serviciilor secrete și a justiției de către decidenții de azi este probă incontestabilă. Deloc singura!
Pe lângă criteriile consacrate, cel al efectivului celor care decid (Aristotel) și al funcționării unui regim (Montesquieu), propun „distincția regimurilor și după criteriul calibrului profesional, civic, moral al decidenților”. Democrația, la propriu, este organic legată de meritocrație, iar mediocrația și stupidocrația (prostocrația, în varianta carpatică de azi) o deservesc.
Istoria atestă că „democratizarea nu rezultă din antagonizare, ci din acorduri”. În fapt, democratizările din Europa Centrală și Răsăriteană și din lume, de după înțelegerile Est-Vest între 1972-1991, sunt probe. Fără cooperare, „lupta democrației cu autoritarismul”, invocată astăzi, rămâne simplă propagandă.
Evoluția din lume confirmă că „ideea unei singure forme de democrație nu este democratică”. Suntem astăzi – dacă vrem să fim lucizi – în fața nevoii de a privi democrațiile nu doar ideologic, ci și civilizațional. Concret, dacă o comunitate își decide public și în respectul deplin al voinței membrilor săi cine să o conducă, nu-i putem contesta democrația. După cum nu putem lua manipulări datorate unor clanuri drept criterii ale democrației!
O privire mai profundă asupra democrației a devenit, în orice caz, necesară. Azi, „numai o democrație reflexivă dă rezultate”. Rezistă, altfel spus, numai o democrație ce reacționează la eșecuri și învață din ele.
Democrația nu este „destin” – ceva implacabil, peste voințe. Nici democrația nu este asigurată pentru totdeauna. Soarta ei este să nu reziste decât dacă sunt destui democrați care se opun derapajelor. Așa stând lucrurile, propun, în Soarta democrației, luarea în serios a „crizei democrației”, diagnosticată deja de Crozier, Huntington, Watanaki (1975). Nu ader la ideea după care „complexitatea face inactuală democrația” (Luhmann) sau la ideea „sfârșitului democrației” (Applebaum, Mounk), odată cu „populismul”, care ar fi singurul vinovat. Cartea Soarta democrației s-a profilat în pofida lor.
Cămașa este mai aproape de trup, încât am dat o diagnoză situației din România. Apăr ideea că, după 1989, s-au făcut pași importanți în democratizarea țării. Dar aceștia au fost parțial distruși, iresponsabil, în ultimul mai bine de un deceniu. Așa cum dovedesc escrocheriile alegerilor din 2019 , ale pandemiei și falsificările organizate de azi, degradarea nu s-a oprit. Iar acum se pregătesc, vizibil și metodic, noi soluții aberante și păguboase pentru soarta țării în anii ce vin.
Soluția la dificultățile României nu vine azi nici de la inși providențiali, nici de la vreun mesianism politic, nici de la cineva din afară. Nu vine nici de la educație, căci și ea depinde de ceea ce este. Rezolvarea este numai dinăuntru, prin efort propriu, aici și acum, prin democratizare.
În România, democrația s-a degradat ca urmare a faptului că tocmai cei care au apucat la decizii sunt sub nivelul ei. Se poate adăuga, cu toate probele, că atât timp cât decidenții sunt cei de astăzi și de nivelul acestora, România nu are cum opri prăbușirea de care îți vorbește aproape fiecare cetățean matur. O teoremă prinde deja contur: țările care nu se asumă competent pe ele însele, sunt damnate. Iar asumarea începe cu decidenți pricepuți și devotați!
Desigur, erori au fost frecvent în istorie, oriunde. Dar nu au fost dări înapoi datorate nepriceperii și imposturii. Istorici de prim plan (Florin Constantiniu, Ioan Scurtu) au arătat că niciodată România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător în timp scurt. Acest declin este acum chiar mai grav!
Cum să nu fie dare înapoi când în mai puțin de două decenii s-au făcut praf industria proprie, partidele, justiția, educația, asistența socială, politica externă? Când s-a atins cea mai mare emigrare de cetățeni dintr-o țară a lumii în timp de pace, cea mai mare îndatorare externă din istorie, cel mai extins analfabetism funcțional, cea mai mică lectură pe cap de locuitor și se trăiește din împrumut? Când decidenții nu au capacitatea de a administra și nici de a vedea că ruinează pas cu pas premisele țării? Degradarea democrației este atât de avansată încât decidenții nu întreabă cetățenii, nici specialiștii, nici măcar suporterii lor! Nu-i de mirare că diverse inepții trec azi drept proiecte de legi și măsuri!
Nu a fost niciodată o dare înapoi, în condiții, totuși, prielnice, ca cele din ultimul mai bine de un deceniu și jumătate! Războiul actual, în care România nu are ce căuta, nefiind al ei, nu scuză ceea ce se petrece! El este folosit ca pretext ieftin de a nu vedea adevărul și interesele țării.
Restabilirea Constituției, stat de drept democratic, trecerea sub control a serviciilor secrete, eliberarea justiției și meritocrația sunt pașii preliminari pe calea adevărului și valorificării acestor interese. Democratizarea României este acum singura ei soluție de redresare. „Democrație curată” din proclamația de la Alba Iulia (1918) rămâne deviza realistă. Goldiș, Maniu, A.C. Popovici sau alți autori, pe care-i venerăm, știau pericolul șmecherismului „democratic”, dar au apărat democrația. Azi a devenit realistă lansarea „Mișcării democrației curate”, împreună cu un pachet legislativ corespunzător. O asemenea mișcare a devenit soluția practică imediată.
Desigur, în lume este mult conformism. Numai că alte țări și-au rezolvat dezvoltarea. De altfel, documentele istoriei atestă că, înainte de 1989, în România era cea mai mare fidelitate propagandistică față de socialismul răsăritean. Acum se manifestă tot o fidelitate anacronică, dar față de un neoliberalism epuizat! În vreme ce în alte țări se discută critic, se practică democrația și se înnoiește viața!
Lăudăm, firește, Occidentul, care este civilizația mai avansată. Dar ce a făcut fiecare pentru a întruchipa valorile Vestului la Carpați? În fapt, au reapărut propagandiștii, cu optica lor parazitară de totdeauna. Unii blamează cu apetit țări și persoane. Dar sunt ei mai pregătiți, mai performanți, mai buni?
O privire în oglindă a fiecăruia, o reevaluare de sine individuală și societală ar fi necesare. Antidotul la conformism și simpla propagandă este acum a te întreba: Este în regulă ceea se petrece în jur? Ce este de făcut? Ce am de făcut? Și a lua, desigur, decizii responsabile. (Cuvânt la lansarea cărții A. Marga, Soarta democrației, Creator, Brașov, 2022, în 20 august 2022, în Piața Sfatului din Brașov)
Si ca sa va spun un secret despre mine , nu am deloc simtul ridicolului ! Dupa cum se vede si din postarea de mai sus , unde fac reclama la niste carti pe care nu la cumpara nimeni . MIE nu-mi pasa ca ride lumea , eu merg neabatut pe unde stiu eu !
Îți verși doar lipsa de cultură și primitivismul, din câte te citesc mai sus feketău tulipan-victor-fals favius-fals flavio, acum și fals tiberiu. Se vede ce școală ai făcut – școala de lîngă. La tine, așa cum dovedești, limbaj de lemn este tot ce nu pricepi. Și e cam mult nepriceput. La stil te pricepi ca pisica la teatru – o dovedești din plin. Afară de, cum îți zici singur, ignoranță, răutate, intoleranță nici nu ai ce arăta. Nu ți-ar strica să înveți de la autor și cum se discută. Citește volumul Argumentarea (EAR, București,2010) și ieși cît ești în stare din mocirlă. Altfel doar arunci noroi în oricine, de câte ori cuvîntezi.
Sunt atit de penibil sa-mi schimb numele permanent . Stilul nu pot si asta ma tradeaza . Sunt atit de penibil cu limba mea de lemn cind spun ” sa citesti nici temenica conferinta democratizarea acum , sustinuta de autor la brasov ” , incercind jalnic sa atrag atentia asupra inexistentului ! Dar nu-mi pasa . Imi vars rautatea si intoleranta , cel putin .
Faptul că plagiezi numele altora nu e nici umor și nici cultură rafinată, cum pretinzi tulipan feketău-victor- fals flavius-fals flavio. Doar arăți, nenicule, ce gol poți să ai în cap. Cineva care semnează Bătrânul observa bine că lucrezi cu prompter și nu ar trebui să-ți acorde cineva atenție. Eu observ însă și că nu ai fost în stare, cum oricine cu capul pe umeri își poate da seama văzându-ți postările, să citești nici temeinica conferință Democratizare acum!, susținută de autor la Brașov. Ar fi exagerat să ți să ceară să o înțelegi. Nu-i excesiv, totuși, să ți se pretindă să ai opinii la obiect, nu la falsificările tale. Se pare, însă,că măsluirile ți-au intrat în obișnuință, ținând de serviciu. Așa este condiția de slugă, la care te gîndești pornind pesemne de la propria condiție.
DE fapt , ma–au lasat toate ! De multa vreme . Inclusiv bruma de demnitate pe care orice om este obligat sa o aiba . Dupa cum vedeti , subsemnatul Flavio ( neplagiat ) , nu sunt capabil sa formulez un comentariu fara injurii , jigniri . Si cu putin spirit . Si cu putin umor . Si cu putina cultura adevarata . Sunt o sluga !
Văd că tot nu izbutești să citești măcar o pagină cel care te dai acum cu numele meu, Flavio (după ce mi-ai luat numele de Flavius și te-ai dat flavio). Smecherie ieftină să te semnezi cu numele celui care ți-a spus simplu că ești doar un prost cu pix. Ai dreptate, dar deștept în măscării de haimana! Nu te jignește nimeni mai mult decât felul tău de a te manifesta. Doar că ai, cum se vede, simțuri tocite prin bălăriile imposturii. Și ale serviciului. (PS: Mai sus te lăsa gramatica. Acum te lasă și restul!)
De fapt , haimana si puslama mai mari ca mine nu prea gasesti . Dar nu e rau , ca pot sa jignesc si sa injur oameni pe care nu ii cunosc , mai destepti ca mine , fara teama . Ca sunt anonim si nu exist .
Șmecherii și măscării de simple haimanale, fekete tulipan, victor, flavius, acum flavio etc. Noroc că alți oameni au cap și capul este plin, nu gol, biet impostor! Totuși, ceva demn, altceva decât să falsificați nume și să vă luați de oameni, nu știți? De pildă, să vă puneți pe ceva citit înainte de a vorbi! V-ați pus în pix cuvinte pe care nu le știți și credeți că asta-i tot. Nu este decît semn de oameni slabi.
Nu voi recunoaste niciodata ca sunt un mascarici ! Ca sunt multi mascarici pe aici si nici ei nu recunosc ! Mascarici cu care am mincat o piine , si nu doar atit !
Tot mă feresc de Feketeu Tulipan-Victor-Flavius, căci băieții îmi iau numele (semnam cu numele meu Flavius, acum semnez Flavio). Se vede că la băieți așa se lucrează, la confuzionare. Nici nu mă mir, văd ce inepții debitează și ce pot avea în cap. Acum falsul Flavius îl atacă stupid pe cultivatul și clarvăzătprul Radu Humor. Cam ăsta este nivelul tulipanilor. Parcă stupiditatea nu este destulă în sine, se atacă faptul că sunt oameni deazmăgiți. Păi, simplu zis, numai prostul nu-i dezamăgit. Pe deasupra, dezamăgirea este mai naturală decât minciuna, bieți impostori, propagandiști ai rateurilor!
Singurul papitoi de pe acest site esti tu LIBERAL DEZAMAGIT ! IAR limba ta de de lemn putred dazamageste mult de tot ! Ia-te de mina cu mitomanul RADU HUMOR , si jucati calusul dezamagitilor ! Macar mai distrati si voi lumea , ca ce altceva ?
O păzeau strașnic dar îi ajungeau scrisorile la Europa Liberă.
Fie a fost de-a sistemului, a jucat rolul, fie a fost o naivă folosită de sistem.
Un coleg din State merge în Canada, la Torono parcă. Nu mai știu de ce vameșilor canadieni li s-a pus pata pe el și aproape i-au demontat mașina toată. Nu ți-o pun la loc. L-au întors înapoi după o zi de căutat.
Radu Humor, dacă ți-au făcut ceea ce zici a fost pt întreținerea proiectului Doina Cornea. La orice altceva ce nu este în scripte se pune, și azi, batista pe țambal.
Fekete Tulipan:
„Ma intreb daca in Cluj, dintre eroicii disidenti de azi, o cunostea,o sustinea cineva pe Doina Cornea pana in 1989?!”
Nu sunt dizident, ci dimpotrivă, dacă ar fi să ne luăm după delirul permanent al unuia pe care nu-l mai văd pe aici 😉
Eram student la Cluj și cineva care urma să se interneze pentru o operație m-a rugat să-i duc eu mașina înapoi acasă ( nu era din Cluj) , că tot urma să plec în vacanță , dar mi-a zis să trec înainte de a pleca la o anumită adresa de unde să iau ceva. Numai că atunci când am ajuns cu mașina pe o anumită stradă am fost oprit de o patrulă de poliție, legitimat și apoi reținut și dus la Miliție cu tot cu mașină, care a fost și ea percheziționată„la sânge” cum se spune, nu numai eu !
Până la urmă s-a lămurit misterul: strada pe care era vila rudei amicului meu se afla chiar în apropierea casei unde stătea Doina Cornea și o mașină cu nume străin, din alt județ , cu un șofer problemă ( mașina nu era a mea, plus comportamentul recalcitrant))le-a dat de bănuit, așa că am fost lăsat să plec abia a doua zi după ce mi-au aflat toate datele și nu le prea convenea : fusesem exmatriculat deja din trei facultăți și o Scoală Tehnică Financiară și mai aveam și niște rude prin Canada, dar și prin țară cu un trecut deloc prietenos regimului de atunci. După aia am cunoscut-o pe Doina Cornea, dar și pe fiica ei din Franța, dar despre asta nu vreau să vorbesc ….
Îngustimea de minte se vede la acest papițoi Fekete Tulipan și sosiile sale. Nu au în cap ce sună a gol decât comunism (care nici nu a existat, fiind o dictatură de partid și activiști) și anticomunism (care a devenit o farsă de profitori și escroci). O democrație curată, cum a fost cea promisă în 1918 și relansată în anii 1990, este peste puterea lor de a înțelege. Or aceasta este imperativă în România. Mă bucur că în cartea Soarta democrației se sfidează, cu realism, cultură și răspundere, aceste clișee ale primitivismului și inculturii și amintește că istoria nu s-a terminat nici cu comunismul și nici cu anticomunismul fanfaron din ziele noastre.
Vorbe goale, Victor Tulipan Fekete @ Flavio. Nu știu dacă domnul Marga va răspunde. Din câte observ nu-și cheltuie vreodată timpul cu inși de teapa voastră, preferând exprimarea cultivată, doctă, la lumina zilei, sub semnătură. Deocamdată se pot spune, observându-vă, bieți trimiși cu misiuni pe la Comentarii, trei lucruri. Unu – nu aveți vreo legătură cu ce se discută și nici capacitate. Așa este cînd ești simplă unealtă. Dai din vorbe. Aici, în articol, se discută democrația azi, care nu este subiect clasat cum credeți cu săraca voastră minte. Profitați și citiți cartea Soarta democrației, de care de discută, ca să vă dumiriți. Este carte în toate reperele discuției internaționale a orei. Doi – nu înșelați decît fraieri dintre voi cu diversiuni infantile. Ar fi bine să aveți educația care s-a făcut în trecut – ați știi măcar cum se discută o temă de oameni cu cap. Că la restul nu aveți cum ajunge, cu bacalaureatul vostru vizibil în pioneze. Asta cu comunismul mai ține la proști ca voi. Oamenii știu că de peste treizeci de ani sunteți voi, care nu vă ridicați nici măcar la nivelul acelui sistem. Priviți-vă faptele și rezultatele! Trei – a discuta lucid realități este răspunderea celui cultivat. Nu este nici disidență, cum crezi, nici nedisidență, nici comunism și nici altceva. Este fapt de cultură temeinică. Oricum, nu are nimic de a face cu mîrlănia voastră, ascunsă prin subsoluri, ce se și dă măreață în murdăria ei. Reiau și eu întrebarea: ați putut mișca cel puțin o formulare din articol? Altfel, mofturi are și motanul. Doar că nu a ajuns să scrie, ca voi. Sau nu-și pierde timpul cu vorbe goale.
Vai, domnule Marga, nicicum nu va puteti desprinde de trecutul glorios in care ati crescut. Din pacate tocmai asta a fost (si este) drama Romaniei: nu s-a putut desprinde de cei ca dvs, care au crescut alaturi de comunisti si nu pot intelege o societate polivalenta, cu indivizi diferiti, cu aspiratii si nevoi diferite. Dvs aveti idei putine, dar fixe, dobandite in epoca ceausescu. Hai, ”demascati” pe sleau toate relele din democratie.
Cititor constant Tulipane feketan, dacă ar fi cum spui, neinteresant ce se scrie în articole, de ce le mai citești? Vezi-ți de treabă, de ce stai prin cotloane murdare? Spui despre unii că nu-i caută nimeni. Nu știu cine și pe cine caută. Dar dacă cumva programul acelora abia face față la invitații, solicitări de consultanță, de analize, de conferințe publice? Ai citit tu programul cuiva? Spune-ne și nouă ce ai citit în el. Minți, nenicule, cu gura plină de minciuni! Până una alta du-te la citit, că de plagiat de pe la alții este de ajuns în jur. Serviciul de postac răspunzător de minciuni prin subsoluri este neobișnuit. Din păcate, cum arăți, trăiești din el.
flavio, benone , proadevar , si cum iti mai spui tu , de ce te supara fechete tulipan ? Ca el nu te pomenste pe tine . Te simti cu musca pe caciula ? Atunci nu este vina lui . Si nu mai fi asa arogant , nu esti nici pe departe ceace ce crezi tu ca esti . Modestia este virtutea oamenilor cu adevarat volorosi .Si sunt comentatori pe Coti care scriu lucruri mult mai interesante si adecvate decit vesnicele tale lamentatii . Fara suparare !
Tulipane Fekete, observ că te treci singur în categoria lingușitor. Nu vezi la autori decât disidență și disidență. Nu pricepi că pe alții nu-i atrage deloc să fie disidenți sau nedisidenți. Distincția ce nu te lasă să dormi este doar pe potriva minții tale sărace. Oamenii cu valoare au alte idealuri – de pildă, să scrie cărți, să-i ajute pe alții, să aibă idei. Ei preferă să fie independenți, cultivați și cu viața în mîinile lor. Cum se poate citi negru pe alb, autorul articolului Democratizarea acum! propune, ca și altădată, o temă de reflecție vitală pentru concetățeni: ajungerea și în România la o democrație matură, curată. Ai fost în stare de o obiecție, măcar la o formulare? Că tu disprețuiești tema cu obsesii de ignorant, te privește. Că trăiești cu limbajul de lemn, ce ți-a marcat, cum observ, puținul cuget, se vede bine. Tot obsesie de ignorant, care-și repetă clișeele. Nu ai putea, însă, să te ocupi de tine, dacă tot înțelegi așa de jos lucrurile?
Te întrebi cu justețe, ce caută pe la aceste comentarii inși care, așa cum poți să observi din postări, nu-i interesează articolele, nici subiectele lor. Nu au formulat vreodată nici o idee, dar se ocupă ca nu cumva articolele să aibă audiență. Îl vezi și pe acest Fekete Tulipan cum, la orice articol, în loc să discute articolul, discută despre orice altceva. Bine a observat Bătrânul, că insul este prompterist – cineva îi dictează ce să spună. Cineva l-a mai numit plutonier, căci așa îi pare nivelul. Nu ar fi mai bine ca inși ca acesta să scutească cititorii de opiniile lor din afara subiectului, ca să se poată discuta subiectul? Aici, în articolul Democratizare acum! ne interesează ce-i de făcut?, nu ce trece prin capul prompteriștilor. Chiar nu ne putem izbăvi de paraziții de acest fel? Democrația este condamnată la noi să-i suporte pe acești paraziți?
Înlocuiești subiectul discuției ca să dai impresia că te pricepi, plutonier Fekete Tulipan. Are dreptate Bătrânul de mai sus, că vorbești de pe prompter. Au mai spus-o și alții, că vorbești din indicații, apelând la siteuri, invenții, încurcarea minților slabe etc.. Doina Cornea era un om la locul lui – să nu facem din ea altceva decât un moralist. Havel nu este de imitat și nu este nevoie de obsesii. Nu se rezolvă nimic cu ele. Tu, plutonier, în loc să discuți starea democrației astăzi, o iei razna cu obsesiile trecutului. dar prezentul este dramatic! Că numai în clișee poți gândi – disident-nedisident – ține de mărginirea ta. Cine gîndește cu adevărat, cum ți-am mai spus, gîndește dincolo de clișee. Nu rezolvi nimic, dar faci diversiune – ce pare că ți-e misiunea. Bine spune articolul că ar fi cazul să ne gîndim la „democrația curată” din Proclamația de la Alba Iulia. La întrebarea ta cu Clujul am aflat că, într-adevăr, fiica DC a studiat Albert Camus și Sartre cu pe atunci asistentul, dar profesorul de azi. Așa că inventezi subiecte ca să te afli în treabă, fără să ai habar de ele.
Jefferson s-a gândit la binele omului de rînd cînd:
– s-a căsătorit cu fiica unui mare și crud proprietar de sclavi, fiică ce era la al doilea măritiș.
– erau verișori de gradul trei. Nu pt zestre.
– a luat-o cu o moșie cu tot cu sclavi.
– le-a luat și pe două din surorile nevestei, surori numai după tată, pe sfert negrese.
– cu una a și trăit chiar înainte de moartea soției. A luat-o cu el la Paris cînd avea doar 14 ani.
– le-a ținut sclave pînă tîrziu.
Doina Cornea arata, intr-o clipă de sinceritate că „„(in perioada comunista)Toţi am fost la fel de laşi, la fel de fricoşi. Eu am fost la fel ca şi ceilalţi, exact aşa de fricoasă, de laşă, poate mai mare. Dar eu am încercat să fac exerciţii şi alţii nu. Au zis că e degeaba. Aşa spun românii..”( interviu acordat istoricului Cornel Jurju)Pe acest fundal, în anii ’90 și după am auzit tot mai răspicat refrenul „De ce nu am avut și noi un Havel?“ Nu l-am avut pentru că nu l-am meritat. Pentru că nu am absolvit școala curajului. Pentru că, pe lângă puținii disidenți autentici, printre care și Doina Cornea, disidentul nostru de serviciu a fost Ion Iliescu.( DW 01.06.2022)
Delirul retoric al unora de dupa 1990, cand lupii si mieii nomenclaturii si-au schimbat blana dar naravul ba,.
cand mijlocul de exprimare a ramas tot limba de lemn, ramane valabil și în cazul de față, la 33 de ani de la „ïnfrangerea dictaturii”
„Disidentii” de astazi (conditiile socio-politice permit disidenta:))) sunt cei care au pierdut situatii privilegiate si au „carierele” epuizate,diversi megalomani pe care nu ii mai intreaba nimeni nimic si a caror „expertiza”e buna de dat la rate Dintotdeauna au existat rebeli, opozanţi, conspiratori,„căuzaşi”, proscrişi, etc
Ma intreb daca in Cluj, dintre eroicii disidenti de azi, o cunostea,o sustinea cineva pe Doina Cornea pana in 1989?!
D.le IULIU , aveti absoluta dreptate , Romania se sufoca datorita coruptiei si nedreptatii sociale ! Iar guvernarea psd-pnl-udmr este incremenita in neputinta si nestiinta , nu este capabila sa faca nici cea mai mica reforma ! Singura ei activitate este impartirea cascavalului … pt. ei si pt. ai lor ! Dar buboiul se agraveaza … si nu se stie !
Nici in Romania nu e democratzie caci SRI format din ieniceri ai NATO conduce Romania shi exercita puterea prin procese inscenate shi assasinate politice a politicienilor neconvenabili.