La ora la care scriu aceste rânduri, situaţia la centrala nucleară niponă Fukushima continuă să fie critică. Guvernul de la Tokyo a anunţat că, în viitor, ea nu va mai fi exploatată, în vreme ce în capitală s-au detectat nori radioactivi. Totodată, despre Fukushima se vorbeşte din ce în ce mai insistent că, în ultima instanţă, s-ar putea recurge la „soluţia Cernobîl”. Asta înseamnă că, spre a împiedica formarea şi degajarea norilor radioactivi de acolo, centrala ar putea fi îngropată în nisip şi beton. Ştirea respectivă s-a difuzat într-un moment în care opinia publică ucraineană, care urmăreşte cu un interes aparte criza nucleară niponă, îşi pune din nou şi din ce în ce mai mult problema securităţii centralelor sale nucleare. Iar ea ştie dece. De fapt, asta e marea problemă a lumii de azi, şi din cauza căreia şi-ar putea găsi sfârşitul, şi nu zgubiliticul Kadhafi. Dar asta e o altă chestiune şi o voi discuta cu alt prilej.
Acum trei luni arătam într-un eseu apărut în „Clipa” (publicaţie ce aduce prin ţinută şi conţinut cu prestigioasa Revistă a Fundaţiilor Regale) că, potrivit unei ştiri oficiale, Ucraina a decis să deschidă turismului zona interzisă Cernobîl: un perimetru de 30 de kilometri din jurul centralei atomo-electrice în care, la 26 aprilie 1986, a explodat reactorul nr. 4. Amintesc că a fost cea mai mare catastrofă nucleară civilă, ce a avut implicaţii uriaşe: victime umane nenumărate; mari pagube materiale; contaminarea radioactivă a unei suprafeţe imense de pe teritoriul mai multor ţări europene – Ucraina de azi; Bielorusia şi Rusia (la ora exploziei, era vorba de URSS) şi, cu toate că nu s-a zis nimic oficial atunci, şi pe cel al României! La finele lunii decembrie 2010, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă de la Kiev a prezentat şi o hartă a sitului ce are itinerarii pe care le consideră fără risc, toate urmând să fie exploatate din plin în 2012, când Ucraina va găzdui Campionatul European de Fotbal şi aşteptă un milion de turişti. Ca urmare, oficialităţile s-au gândit că n-ar fi rău să scoată bani şi de pe urma îngrozitoarei catastrofe de acum un sfert de veac, ele mizând pe interesul unor persoane de a face mai mult decât turism extrem. Spunând acest lucru am în vedere faptul că noul sarcofag ce ar trebui să acopere reactorul distrus acum 25 de ani va fi gata abia în 2015! Preluând un articol din cotidianul moscovit „Nezavisimaia Gazeta” ce promovează acest proiect turistic, „Courrier International” online l-a ilustrat cu o poză care arătă un contor Geiger ce măsoară radiaţiile la Cernobîl şi care sunt de 37 de ori mai mari decât cele normale (!?), în timp ce, în planul al doilea, o turistă ilegală fotografiază sarcofagul. Din ce am mai aflat, Kievul vrea să profite el de ceea ce în prezent fac unele agenţii ilegale de turism prin internet.
Pentru a ajunge în zona catastrofei, turistul ar trebui să aibă peste 18 ani şi să achite între 110 şi 370 de euro, iar printre atracţiile ce i se oferă se află: trecerea prin punctul de control Ditiatki; traversarea oraşului fantomă Prîpît, în care locuiau 50.000 de oameni şi unde cărţile zac încă pe băncile şcolilor, pe care se aflau înainte de a fi evacuate, sau afişele pregătite pentru 1 Mai aflate încă în locul în care au fost puse. În fine, turiştilor li se propune să măsoare ei radiaţiile. Deşi pare teatru absurd, nu este. Un oficial de la Centrul Internaţional Cernobîl de la Slavutici, oraş înfiinţat pentru a primi persoanele evacuate din zona interzisă, invoca faptul că, de ani buni, diverşi indivizi intră în zona interzisă fără să ţină seama de nivelul foarte mare al radiaţiilor şi de riscul la care se expun. Tot acolo sunt animale sălbatice ce s-au înmulţit excesiv în ultimii 25 de ani fără ca autorităţile să fi făcut ceva! Evident că ele vor să aibă grijă de turiştii ce ajung la Cernobîl şi care, până acum, veneau ilegal.
Întâmplător sau nu, exact când Kievul a început să mediatizeze proiectul său privind turismul la Cernobîl, recurgând, pentru început, la ziare moscovite, Academia de Ştiinţe de la New York a consacrat un număr al celebrelor sale anale chiar catastrofei de la Cernobîl, scriind că efectele sale sunt teribile în continuare. Se porneşte, desigur, de la numărul morţilor, arătându-se că în spatele acestei cifre se află filiera radiaţiilor care, spune publicaţia citată, ar fi între 600.000 şi 900.000. Este vorba despre decese înregistrate în Ucraina, Bielorusia şi Rusia, ţări atinse din plin de „furia radioactivă”. Analele mai evidenţiază un alt adevăr trist: implicaţiile catastrofei nu sunt cunoscute exact nici azi. Autorii studiilor au avut acces şi la date clasificate, unele dintre ele conducând la o reevaluare a amploarei catastrofei. De pildă, radiaţiile au fost de 10 miliarde curie, adică de peste 200 de ori mai mult decât se evaluase iniţial şi de 100 de ori mai mult decât degajaseră bombele atomice explodate la Hiroshima şi Nagasaki!
Revenind la proiectul autorităţilor din Kiev, ziarul englez „The Guardian” îl ironiza astfel: „Turismul are o nouă frontieră: situl celei mai mari catastrofe nucleare civile”. În fine, o publicaţie inventaria destinaţiile de călătorii superinsolite propuse de agenţii de turism fără etică şi punea pe primul loc Cernobîlul. Urmează: ghetourile din Rio de Janeiro, Los Angeles şi Soweto (Africa de Sud), locuri văzute până acum doar în filme; Katrina Tour la New Orleans (este vorba de oraşul american devastat de uragan şi de inundaţiile ce i-au urmat, în 2005); Coreea de Nord, în care apogeul vizitei îl reprezintă Mausoleul lui Kim Ir-Sen, unde vizitatorul trebuie să se încline de trei ori în faţa mormântului celui decedat în 1994; Guantanamo Bay, „destinaţia turistică cea mai respingătoare de pe întreaga planetă”, aşa cum o descrie ziarul englez „Daily Mail”.
Ajunşi aici ar trebui să ne oprim, dar nu înainte de a aminti că, exact în aceste zile, după devastatorul seism din Japonia şi tsunami-ul ce i-a urmat, dezastrul de la Fukushima a readus în actualitate Cernobîlul, dar nu cum ar fi dorit proiectul neghiob al autorităţilor de la Kiev!
