FCSB s-a întors din Scoția cu un egal, 2-2, care îi permite la București joia viitoare să spere îndreptățit în a doua prezență consecutivă în noul format din Europa League.
A fost 2-2 după ce bucureștenii au avut 2-0, dar eliminarea extrem de ușoară a italianului Cisotti, care nu va evolua la retur, recunoscută și de presa scoțiană drept un cadou din partea arbitrului olandez a făcut ca ultima jumătate de oră gazdele să atace în valuri și să scoată o remiză.
A contat însă enorm un alt aspect, cel referitor la absențele neplanificate a trei jucători care erau anunțați titulari, fundașii Ngezana și Radunovic și închizătorul Alhassan, toți trei suferind de vina de a fi extracomunitari și putând juca doar dacă aveau viză de intrare în Regatul Marii Britanii, documentele fiind problema reprezentanților insulari de la București.
Cu greu jucătorii au fost lăsați să se îmbarce în avion, cu obligația ca în cazul în care documentele care trebuiau eliberate de la București nu sosesc să rămână prizonieri în camera de hotel, ceea ce s-a și întâmplat. Gigi Becali spune că a fost rea vionță și că dacă era fostul ambasador care îi era vecin de gard în Pipera acum nu mai erau probleme. A dezvăluit aceste lucruri la emisiunea Fotbal Club de la Digi Sport:
”Cu vizele, anul trecut se putea pentru că jucam primul meci acasă, aveai timp două săptămâni să iei vize. Acum jucând în deplasare, nu am avut timp. La polonezi s-a întâmplat la fel. Ce trebuia, cred eu, trebuia să anticipăm și să cerem vize înainte, dar nu aveam motiv.
Aici se cere aviz de muncă, nu ceream viză ca turist, mai ales că ei erau din Africa. Se cer vize de muncă. Aplicația UEFA, am aplicat continuu, nu ne-a răspuns nimeni. După care ne-am dus fizic la ambasadă și au intervenit oamenii noștri. De aceea ne-au și permis să intre jucătorii acolo. Poate să fie și vina staffului, e posibil, dar ce e important e că e bine: 2-2.
Dacă aplicam pentru vize de muncă, nu avea motivare. Și ambasadorul a fost în concediu, cel al Marii Britanii în România. Fostul ambasador era vecin gard în gard cu mine. Aducea băutură la Palat. Puneam și eu din bun simț un păhărel și îmi vedeam de treaba mea. Era un ambasador care vorbea perfect românește, era familiarizat”.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Ha, ha! Așe-i cân’ ti baj’ în s’amă cu Oilă! Aiesta, obijnuit dicăt cu zăru’ dacâ bia un păhăruț’ o ie razna ș’ dă dân yurtă…