Dezvoltarea tehno-științelor nu va duce la dispariția omului

Una din gogomăniile mărețe ale jurnalismului nostru recent îl are ca autor pe academicianul Ioan Dumitrache, a apărut pe Flux 24 și are titlul următor: „Dezvoltarea tehnologiei va duce la dispariția omului”.

Acest academician nu e singurel în bula lui. Bula poate crește dacă rămânem fără explicarea cât mai clară a „etajelor” care constituie omul.

Întâi de toate, trebuie spus că omul nu este totuna, în mod exclusiv, cu corpul său fizico-chimic. Mai avem un „etaj”: acela care ne permite să vorbim despre constituția bio-chimico-fizică a corpului nostru.

După ce murim, da, suntem doar un corp fizico-chimic. Ce era acel „bio” pe când trăiam? Era acel ceva care făcuse ca în noi să crească un ficat, doi rinichi etc. Cum de nu a crescut ficatul în locul rinichilor? – asta este treaba unui etaj denumit „corp eteric”. El este responsabil cu fenomenele de creștere organică și este mai vechi decât formarea embrionului. Locul său de proveniență este eterul cosmo-spiritual (o chestie cu identitate temporală, nu și spațială). Spațiul în care se mărește un ficat este luat din spațialitatea acestui univers, dar este prelucrat de ceva pur temporal din același univers.

Al treilea etaj al ființei omenești este dat de ceva care a fost numit „corp astral”, dar, mai simplu, ar putea fi descris ca o localizare a poftelor, dorințelor, sentimentelor. Localizare? Pare că spunem „spațiu”. Da, numai că nu este spațiul în care crește ficatul ori inima, ci un altfel de spațiu: este acela deschis de viul spiritual din lumea aștrilor noștri (soare, lună etc.).

Aceste trei etaje au vârste cosmogonice diferite: mai întâi s-a format eterul universal, apoi, în alt eon, s-a format spațiul astral. Înaintea tuturor s-a format prototipul spiritual a ceea ce acum considerăm a fi corpul de oase și carne. Care n-a fost întotdeauna așa: oase și carne.

Al patrulea etaj este esențialul ființării noastre. Ezotericii îi spun „eu”, dar nu e de făcut nicio legătură cu eul gramatical. Eul nostru ființial este o scânteie divino-spirituală și ne-a fost dăruit de Logos drept „Chip și Asemănare”.

Acest eu ființial este coordonatorul tuturor evoluțiilor noastre eterice și astrale. În cele din urmă, acest eu are a fi și coordonatorul evoluțiilor noastre fizice, acelea care ne vor conduce către învierea de care vorbește textul „Apocalipsei”. Depinde doar de noi (de corpul nostru astral) dacă vom ajunge la acest liman ori vom rămâne în domeniul bio-chimicului animal.

Ceea ce spune academicianul Ioan Dumitrache privilegiază versiunea finalului nostru animalic. Ceea ce spune textul „Apocalipsei” este fără parti-pris: de voi depinde dacă omul are să se risipească întru animalitate ori are să se înalțe întru condiția de înger.

Tehnologicul nu este o fatalitate întru animalitate, ci o cale de inițiere întru trecerea de la om la înger.