„Diaspora” a devenit o masă de manevră strict electorală pentru Preşedinte

Cum se apropie alegerile din România, absolut toate partidele anunţă programe vaste, costisitoare, pentru readucerea acasă a celor patru-cinci milioane de români plecaţi prin toată lumea pentru o viaţă mai bună: primă de revenire de 20.000 euro, prima maşină şi prima casă la revenire, înlesniri pentru afaceri etc. Dar, imediat după ce alegerile se termină, absolut nici unul dintre partide nu-şi mai aduce aminte de promisiunile din campanie, ocupîndu-se doar de propriile interese!

Nu ştiu cîţi cred în acele promisiuni electorale, dar este cert că, de la o vreme, „Diaspora” (termen folosit cu totul impropriu) a devenit decisivă în cazul alegerilor prezidenţiale.

Totul a început în anul 2009, cînd voturile din străinătate au schimbat rezultatul din ţară, atunci cînd Mircea Geoană cîştigase alegerile în România, dar cele 70.000 de voturi din afara ţării l-au făcut preşedinte pe Traian Băsescu. Pînă atunci, votul din străinătate nu era decît manifestarea unei griji ca orice român, oriunde s-ar afla, să aibă drept de vot, dar numărul celor prezenţi la urne nici măcar nu era luat în seamă de sondajele de opinie.

De atunci, însă, din 2009, clasa politică, în special partidele de dreapta, cu sprijinul masiv al tuturor serviciilor secrete, a înţeles că, dacă „Diaspora” va fi încurajată să vină la urne, cele 7-10 procente venite din străinătate ar putea fi decisive în stabilirea cîştigătorului prezidenţialelor!

Aşa se face că în 2014, Klaus Iohannis a reuşit nu numai să recupereze 1 milion de voturi care-l despărţeau de Victor Ponta, ci chiar să adune încă un milion de voturi în plus faţă de acesta, aşa încît votul din primul tur a fost pur şi simplu răsturnat. În 2014, a ieşit la iveală şi altceva: a devenit şi mai importantă influenţa celor plecaţi în străinătate, prin efectul emoţional pe care „Diaspora” l-a transmis pentru votanţii din ţară!

Consecinţa acestor fenomene este una care este în afara tuturor teoriilor politice consacrate. După cum se ştie, însă, votul din „Diaspora” are importanţă doar la alegerile prezidenţiale, căci nu contează la alegerile locale, iar la cele parlamentare contează doar pentru cele cîteva locuri din parlament acordate pentru „Diaspora”! Cu alte cuvinte, acolo unde se fac legile, adică în Parlament, votul „Diasporei” este nesemnificativ, mai ales că şi acei puţini reprezentanţi se dedulcesc imediat după alegeri la tot felul de combinaţii financiare şi uită repede pe cine ar trebui să reprezinte, cel mai bun exemplu fiind acel William Brânză.

Aşa se face că toate eforturile pentru punerea în mişcare a masei de manevră din străinătate se dirijează în mod vizibil doar pentru alegerile prezidenţiale. Şi, cu toate că deseori se prezumă în mod fals că în „Diaspora” ar fi crema inteligenţei româneşti, deşi cei care stau în România fac ţara aceasta să fie ce este, cu bune şi rele: medicii de aici îi vindecă pe români, profesorii de aici îi învaţă carte pe români, firmele de aici dau salariile românilor, impozitele de aici fac bugetul dolofan din care se dau pensii, se construiesc spitale, şcoli sau străzi!

Problema care se pune, analizînd importanţa votului din „Diaspora”, este una cît se poate de firească: de ce atenţia forţelor politice din România este îndreptată spre „Diaspora” doar la alegerile prezidenţiale? Poate Preşedintele să facă ceva pentru românii din străinătate? Poate Preşedintele să facă ceva pentru întoarcerea acasă a „Diasporei”? Poate Preşedintele să facă ceva special pentru familiile din ţară ale celor plecaţi în străinătate? Evident, la toate aceste întrebări, răspunsul este unul singur: NU!

Şi, atunci, cum de nu-şi dau seama cei din „Diaspora” că sînt folosiţi doar ca o „masă de manevră electorală” pentru alegerile prezidenţiale? Şi nu de politicieni sau de candidaţi, ci, mai ales, de serviciile secrete, căci la aceste alegeri este desemnat şi cel care le va fi şef absolut! Fără voia lor, cei din „Diaspora” asta decid: cine va fi şeful tuturor serviciilor secrete, căci viaţa lor nu depinde de Preşedintele României, cu care puţini se întîlnesc în timpul unui mandat prezidenţial, şi atunci doar prin reprezentanţii lor, ci de ceea ce decid politicienii din ţările unde românii au decis să trăiască.

În consecinţă, m-am întrebat: pe ce pedală apasă „specialiştii” în influenţarea maselor de oameni din afara ţării pentru a-i aduce la vot? Să fie orgoliul de a decide cine va fi Preşedinte? Să fie influenţa organizaţiilor fantomă care ar fi, chipurile, reprezentantele comunităţii de români? Să fie lipsa de informaţii reale despre situaţia din ţară? Să fie influenţa mediului on-line, principala lor sursă de informare?

Nu ştiu să răspund exact la aceste întrebări, căci, poate, toate aceste argumente la un loc configurează această situaţie ciudată, în care viaţa românilor din ţară depinde de cum votează românii din străinătate.

Cert este, însă, că, imediat după ce se termină votul pentru prezidenţiale, cei care au condus din umbră operaţiunea „Diaspora”, ştiu exact ce trebuie să facă pentru propriul lor interes, adică să-şi mărească puterea şi influenţa, să-şi crească cifra de afaceri şi să-şi pună „infiltraţii” în posturi cheie, inclusiv în structurile tuturor partidelor, astfel încît să controleze toată viaţa politică din ţară.

Ştiu cei din „Diaspora” aceste lucruri? Au ei timp să mediteze la aceste subtilităţi? Sînt întrebări pe care nimeni nu le pune pentru că li se pare că n-ar fi „Political correctness”, că n-ar da bine, cu alte cuvinte. Dar, poate că tocmai cei din „Diaspora” ar trebui să-şi pună astfel de întrebări, căci votul lor decide şi cum va fi viaţa familiilor lor rămase acasă.

Nu pledez pentru un anumit candidat, fie de stînga, fie de dreapta, ci doar pentru ca votul celor din „Diaspora” să fie dat în cunoştinţă de cauză, după o temeinică informare despre realitatea din ţară, despre problemele cu care se confruntă România reală, adică părinţii lor sau copiii lăsaţi în grija bunicilor rămaşi în ţară.

A fi masă de manevră în străinătate nu este cu nimic diferit de a fi masă de manevră în ţară, iar asta nu e ceva care să ne onoreze sau să ne facă mîndri, indiferent unde trăim!

P.S. Pentru a preîntîmpina replici nesăbuite din partea celor cu un neuron, fac precizarea că am în „Diaspora”, între rude, inclusiv fiica şi sora mea, aşa încît nu am resentimente faţă de cei stabiliţi în străinătate sau lucrează temporar acolo. Pentru toţi, acest articol nu este altceva decît un îndemn la orgoliul de a decide în cunoştinţă de cauză, pe baza propriilor argumente, nu în funcţie de cum sînt manipulaţi de „specialişti”. Ştiu bine că „Diaspora” înseamnă familiile noastre, de-asta mă şi interesează cum gîndesc şi cum votează!