Dilema zilei: nepricepere sau ticaloșie?

Guvernul Bolojan promite responsabilitate fiscală prin „Pachetul II de măsuri”. În realitate, impactul său financiar este minor în comparație cu adevăratele găuri negre ale bugetului.

România pierde anual 9 miliarde de euro doar din TVA necolectat, cel mai mare deficit din întreaga Uniune Europeană. În paralel, evaziunea fiscală generală și externalizarea profiturilor marilor companii înseamnă încă 15–20 de miliarde de euro care scapă statului în fiecare an.

Și totuși, în loc să atace aceste probleme de fond, guvernul preferă să strângă câteva sute de milioane din CASS mai mare pentru PFA, din chirii turistice sau din impozite pe tranzacții bursiere.

Pachetul II aduce cel mult 1,5 miliarde de euro anual, o picătură într-un ocean și multe efecte colaterale neluate în seama, cum ar fi creșterea evaziunii în turism sau fuga capitalului pe alte piețe bursiere necontrolate de statul român.

Dacă România ar reduce deficitul de TVA la nivelul mediei europene, ar încasa 7,3 miliarde de euro pe an. Într-un scenariu optim, suma ar urcă la 8,5 miliarde, adică de șase ori mai mult decât produce pachetul Bolojan. În plus, doar prin combaterea externalizării profiturilor marilor corporații s-ar putea adăuga 3–5 miliarde de euro anual.

Concluzia e simplă, guvernul taxează unde e mai ușor, nu unde ar conta cu adevărat. Cetățenii și micii antreprenori suportă nota de plată, în timp ce adevărații „campioni” ai optimizării fiscale rămân intangibili.

În acest context, o întrebare merită o dezbatere. Sunt actualii guvernanți nepricepuți și mizantropi sau doar manipulați pentru a duce economia în recesiune, o fundătură din care tot ei se vor oferi să o scoată cu prețul vânzării „din casă”, adică a ultimelor companii de stat profitabile? Se va repetă scenariul ucrainian cu cumpărarea datoriei suverane de către „prieteni” bine intenționați?

Pachetul II are evident un impact limitat, focalizat pe contribuabili vizibili. România poate obține venituri suplimentare de 5–10 ori mai mari prin reducerea evaziunii și îmbunătățirea colectării TVA. Politica fiscală ar trebui să prioritizeze digitalizarea ANAF, măsuri anti-BEPS (Base erosion and Profit Shifting – eroziunea bazei de impozitare și transferul profiturilor) și consolidarea capacității de control, nu doar ajustări marginale ale taxelor asupra persoanelor fizice.