Câte discursuri a ţinut Fidel Castro pentru a duce Cuba la dezastru? Sute şi sute? Ce a rămas din ele? Nici măcar volume de „Opere”. De la un moment dat, nimeni nu le-a mai înregistrat şi nu le-a mai tipărit. A rămas doar un banc. „Samba si, trabajo, no!” Dar după nenumăratele discursuri ale lui Hugo Chavez? Doar un plâns hohotind de bătrân bulversat de apropierea morţii? Toate spiciurile sale privind războiul cu SUA şi toate tiradele sale de lider politic latino-american s-au dus pe copcă. Discursurile lui Ceauşescu au zburat şi ele din balconul Comitetului Central ca nişte fluturi tălâmbi. Toată înţelepciunea s-a dezumflat ca o băşică umedă de porc.
Ultimul discurs al marinarului pleşuv are ceva dintr-o poveste spusă la beţie. Nu sună nicicum a discurs de şef de stat. E mai degrabă o poveste spusă poporului într-o zi de vacanţă. Atâta doar că vacanţa este a preşedintelui, nu a celor mulţi. De la Neptun, din cel mai drag loc lui Nicolae Ceauşescu, Marinarul nostru fumăcios a ţinut să ne transmită a treizecea viziune a sa asupra stării generale a României. De data aceasta, în interviul discurs, urmărit numai de cei ţintuiţi la pat, ne-a vorbit despre ceea ce el nu înţelege, nu poate şi nici nu contează în înfăptuirea lor. Adică despre Statele Unite Europene. Un soi de „pasărea mălai visează” şi vorbeşte în limba engleză. Cel mai ignorat politician european, cel mai ne-european şi cu adevărat ridicol pentru Europa a ţinut să ne spună că liderii bătrânului continent nu-şi vor putea convinge popoarele să renunţe la o serie de valori tradiţionale. Sigur Traian Băsescu are dreptate măcar pentru unul dintre cei în cauză. Măcar într-o ţară. Iar aceea este România, iar omul în cauză este chiar Traian Băsescu. Cine zice, ăla este!
Proverbul ar putea să fie valabil şi pentru afacerea aurului de la Roşia Montană. Vânzarea aurului românesc se sprijină pe două personaje. Unul este Mugur Isărescu. Acest bancher de lemn, mare specialist în vânzarea produselor de la Mărul SRL către Banca Naţională a României, ne-a ameţit cu un argument de care multă lume a uitat. Omul cu discursuri financiare câlţoase a susţinut că România nu mai are nevoie de aur în rezerva BNR. Ca atare poate să concesioneze. Cum Dumnezeu o fi devenit Mugur Isărescu aşa prieten la cataramă cu Traian Băsescu! Amândoi au fost promotorii împrumutului de la FMI, amândoi sunt susţinătorii afacerii cu canadienii, amândoi găsesc că îndatorarea României este o operaţiune benefică. Nu cumva pe cei doi îi mai leagă şi altceva? Mă refer la banii jucaţi de BNR pe burse străine şi pe fonduri de investiţii?
Traian Băsescu nu are vocaţie teoretică. Şi nici una filosofică. El când zice ceva vrea ceva, susţine ceva, urmăreşte ceva. Aşa a fost şi în cazul energiei electrice controlate de băieţii deştepţi, al împuţinării poliţiştilor, al importului de medicamente. Când susţine afacerea de la Roşia Montană, Traian Băsescu n-o face de amorul artei.
Numai vremurile ce vor veni ne vor ajuta să înţelegem ce se ascunde îndărătul acestei campanii prezidenţiale cu iz anti-românesc.
Luni seara, din vila de la Neptun, Traian Băsescu ne-a mai ţinut un discurs, una din nenumăratele sale opere orale, din care nu va rămâne nimic.
