Dârele au avut un dialog. În 2011. Un dialog peste timp, dar un dialog.
Uniţi în lexicul lesne recognoscibil la degustători îndelungaţi de licori din acelea, Traian Băsescu şi Sebastian Lăzăroiu s-au unit încă o dată. După mult timp.
Obiectul unirii: dâra.
„Doar beţivii lasă dâre când nu se mai pot ţine”, spunea un apreciat condeier la scurt timp după ce preşedintele de atunci şi de acum al României lansa la apă – întru lungă şi statornică navigare – expresia academică „dâră”.
Pe data de 23 noiembrie 2005, întors cu faţa la DEX dintr-o umblare aiurea pe-aiurea, Traian Băsescu îi transmitea, de la înălţimea demnităţii de preşedinte al României, predecesorului său la Palatul Cotroceni, Emil Constantinescu, profundul său dispreţ. O făcuse în mod direct şi pe parcursul căpuşării guvernării CDR, dar acum exprimarea în cuvinte era o noutate.
Lexicul garantului constituţional al statului român era unul desprins direct din „muzeele şi bibliotecile” de pe lângă instituţiile academice în care pătrundea cu fiecare lăsare de ancoră.
„Preşedintele Constantinescu este un om care nu a lăsat nici o dâră în mandatul său pentru România”, se exprima academic, atunci, şeful statului român.
Sebastian Lăzăroiu – care multă vreme a părut a fi altceva – şi-a însuşit, printre multe altele, şi vocabularul fostului său stăpân de la Palatul Cotroceni. În jugul căruia pare că vrea să reintre – mai în două picioare, mai în patru pfoten – după ce a fost scos pe scările guvernului.
Într-un interviu pentru HotNews, domnul Lăzăroiu a făcut ham-ham la toţi duşmanii lui Traian Băsescu, readucând „dâra” şefului său unic pe piedestalul care i se cuvenea.
Spre deosebire de Băsescu T., referirea lui Sebastian Lăzăroiu la „dâră” a fost una mai nuanţată, detaliată, ca a unui băiat cu carte: „Adrian Năstase (…) a lăsat, totuşi, două dâre urât mirositoare: 1) un sistem de justiţie controlat şi corupt ; 2) Victor Ponta. Dacă la prima am mai scăpat în ultimii şase ani de miros, la cea de a doua va trebui să ne mai ţinem de nas încă un an de zile. Pe urmă scăpăm”.
Deh, c-aşa e-n Cotroceni: de la o dâră s-a ajuns – cu noile referiri olfactive – la două.
E pilda dârei în politică!
