Se parcă că problema este mult mai gravă decât bănuiam. Nu numai că drona nu a explodat în aer și a căzut în România (fapt infirmat de filmarea apărută în presa ucraineană), cum raportau șefii armatei României Excelenței Sale Domnului Radu Tudor, ci se pare că Rusia lansează atacuri aeriene asupra Ucrainei chiar din spațiul aerian al României. Cel puțin așa susține domnul Podolyak, consilierul președintelui Zelenski, pe pagina sa de Twitter în data de 8 septembrie. După dânsul, rușii nu fâlfâie pe aici oricum, ci cu acceptul ignorant al berbecilor mioritici.
Remediul ar fi, după vasta experiență a domniei sale, acela de a apăra noi portul Ismail sau de a înarma Ucraina cu sisteme de defensivă aeriană care ar putea să ne păzească și nouă cerul bântuit de ruși. A doua propunere nu este o idee rea având în vedere că, cel puțin în acest caz, gospodinele din Ismail s-au dovedit mai eficiente decât sateliții detectând drona și informând mai repede cu două zile decât ministrul apărării, primarul dunărean, grănicerii și sistemele defensive ale forțelor aliate NATO campate în România.
După cum se vede, Podolyak nu este un prost. Aduce referințe culturale în context pentru a sublinia lupta Ucrainei împotriva unui canibal care are pe meniul antidemocrației și pe mițoasele nebehăitoare de dincoace de Dunăre.
Nu țin neapărat să-l contrazic pe domnul Podolyak, dar trebuie să menționez faptul că berbecii noștri behăie mult, mult și prost în situații în care tăcerea ar fi putut considerată de aur.
„Desigur, nimeni nu se așteaptă ca NATO să invoce articolul 5 și să intre în război cu Rusia pentru o cutie de metal care cade într-un câmp românesc. Nu este cazul. Rusia își permite să folosească spațiul aerian al României și al altor vecini pentru a lansa atacuri cu rachete asupra Ucrainei dintr-un singur motiv. Pentru că există tăcere. Poate că merită să articulăm mai ferm inadmisibilitatea încălcării propriului spațiu aerian? De exemplu, declarându-vă disponibilitatea de a doborî aceste rachete și drone pe o anumită rază pentru a vă proteja granițele. În cele din urmă, punctul cheie este că este necesar să ajutăm Ucraina cât mai curând posibil cu sisteme suplimentare de apărare aeriană, pentru a le desfășura în zonele de frontieră. Acest lucru va spori semnificativ securitatea țărilor care se învecinează cu Ucraina și va limita capacitățile speculative și provocatoare ale Rusiei. Avem nevoie de acțiuni simple, nu de „tăcerea mieilor”…”
Paul L Bogdan
Ucrainienii au nevoie de un șut in fund care sa-i catapulteze pană in mijlocul Siberiei !