„E catastrofal pentru România!”: Pungile de sărăcie „nevăzute”

Copii şi familiile care trăiesc la marginea oraşelor din România, în pungile de sărăcie, reprezintă o catastrofă naţională nevăzută, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă la Baia Mare, preşedintele Fundaţiei Hope and Homes for Children (FHHC), Ştefan Dărăbuş.

„E catastrofal pentru România! Noi trăim într-o catastrofă demografică. Noi nu ştim cine o să ne plătească pensiile în zece ani de zile. Noi suntem în perioada generaţiei decreţeilor, care suntem noi, încet, încet vom ieşi la pensie, în aproximativ zece ani. Problema e că atunci când balanţa aceasta se dezechilibrează atât de puternic ce faci şi cum reuşeşti să aduci sânge nou? Dacă ne batem joc de sute de mii de copii şi îi lăsăm să moară sau să trăiască vai de mama lor (…) Cum poate să fie situaţia asta ? Decât catastrofală! Nici nu mă refer la ce ar însemna asta din perspectiva drepturilor omului, să zicem că asta e deja o fiţă, dar cred că prea uşor uităm perspectiva şi prea uşor ne facem că nu vedem dramele din jurul nostru, când dramele din jurul nostru ar putea să reprezinte salvarea noastră de mâine”, a declarat Ştefan Dărăbuş.

Potrivit acestuia, sute de mii de copii români trăiesc fără acces normal la apă curentă, energie electrică şi încălzire, în pungile de sărăcie de la marginea localităţilor.

„Mulţi dintre copiii care sunt în situaţii critice ne facem că nu-i vedem, probabil din cauza lipsei de bani a autorităţilor publice, dar în pungile de sărăcie (zone extrem de sărace de la marginea localităţilor n.r) din România supravieţuiesc peste un milion de oameni. Aceştia n-au acces la apă, curent sau la încălzire – în municipiul Baia Mare aceste pungi de sărăcie sunt situate în trei puncte ale oraşului – şi trăiesc foarte greu. Din aceşti un milion de oameni, sute de mii de sunt copii şi noi ne facem că nu-i vedem”, a afirmat Ştefan Dărăbuş.

El a arătat că sunt deja 25 de ani de când fundaţia sa a aplicat proiectul pilot prin care au fost închise, în judeţul Maramureş, primele orfelinate din România.

„Prima dată am închis leagănul de copii de la Cavnic (fost oraş minier n.r), apoi cel de la Sighet (…) 100.000 de copii erau în orfelinate în 1998 şi acum, în 2023, sunt 1.777 de copii în orfelinate de tip vechi în România. În următorii probabil trei ani de zile sau patru, toate orfelinatele din ţară o să devină o chestiune de istorie (…) Pentru cei 1.777 de copii, noi vom fi aici ca echipă, o să lucrăm cu cei din autorităţile publice şi să-i ducem în servicii de tip familiar”, a arătat preşedintele FHHC.

Odată începute operaţiunile de închidere a orfelinatelor din judeţul Maramureş, fundaţia a început să-şi extindă activitatea în ţară.

„După ce am început să închidem orfelinatele din Maramureş, am început şi cu cele din Bihor (…) În Maramureş am terminat prin anul 2012 cu închiderea orfelinatelor. Aşa că sunt deja 11 ani de când Maramureş nu are orfelinate. Acum am ajuns la 125 de case de tip familial în cei 25 de ani. Prin noile proiecte, bursele Dar, încercăm să sprijinim copii şi tinerii care au nişte talente excepţionale în diverse domenii. Suntem deja în al treilea an în care facem acest proiect. Proiect pe care îl vom consolida (…) Am reuşit să închidem la nivel naţional 67 de orfelinate şi să construim 125 de case de tip familial, iar în mod indirect am sprijinit multe instituţii de tip vechi, am dezvoltat centre de zi, centre maternale, centre de primire în regim de urgenţă, centre de consiliere, apartamente de tip familial. Ce a fost nevoie pentru copii dintr-un judeţ sau regiune am făcut. Proiectele nu au fost în funcţie de ce am vrut noi să facem, ci în funcţie de nevoile copiilor. În toţi aceşti 25 de ani am încercat ca tot ce am făcut să fie mulat în jurul nevoilor copilului şi nu a unor chestiuni administrative”, a spus Ştefan Dărăbuş.

În cei 25 de ani de activitate ai fundaţiei, prin proiectele derulate de aceasta peste 7.000 de copii au părăsit orfelinatele, iar alţii au fost reuniţi cu familia.

„Peste 7.000 de copii au ieşit din instituţiile pe care le-am închis noi în mod direct, aproape 1.000 de copii au fost reuniţi împreună cu familiile lor. Aproape 2.400 au fost sprijiniţi în vederea reintegrării sau i-am ajutat să aibă o viaţă independentă. Şi aproape 42.000 de copii au fost în programele noastre de prevenire familială în toată ţara. Încet, încet ne-am întins în toată ţara şi am reuşit să fim activi undeva la aproape 70% din România cu proiecte care sunt cât se poate de reale. Proiectele noastre nu-s pe hârtie, nu-s proiecte de conferinţe, proiectele noastre sunt cât se poate de reale, cu oameni care se duc şi lucrează pentru oameni, cu familii, cu copii care se află în situaţii dintre cele mai dificile”, a subliniat Ştefan Dărăbuş.

Preşedintele FHHC a ţinut să precizeze că activitatea fundaţiei, în cei 25 de ani de existenţă, a beneficiat de aproape 62 milioane de euro care au venit din străinătate, majoritatea din Marea Britanie, însă în prezent 80% din bugetul anual al organizaţiei se adună prin donaţii din ţară.

„Noi acoperim costurile cu crearea acestor servicii – construcţie casă tip familial, servicii adecvate, iar după ce sunt create, trec în structura Direcţiei de Protecţie a Copilului din judeţul respectiv. Noi mergem acolo (după predare n.r.) cu rol de monitorizare, că e păstrată calitatea acelui tip de servicii. Fondurile pe care le avem noi, veneau până acum zece ani din Marea Britanie. Şi de zece ani strângem bani şi din ţară, tot mai mulţi prin diverse campanii, cam 80% din bugetul nostru provine acum din ţară. În cei 25 de ani de activitate am făcut un calcul câţi bani am adus în proiectele dezvoltate şi să ştiţi că s-au strâns vreo 62 de milioane de euro (…) În ţară, strângem bani într-o diversitate de moduri, de la companii, persoane fizice, sms (…) Până acum, echipa noastră din Bucureşti a făcut 15 astfel de campanii. Nu ne oprim aici şi mergem mai departe”, a mai afirmat Ştefan Dărăbuş.

Fundaţia Hope and Homes for Children (FHHC) România are sediul central în municipiul Baia Mare. Hope and Homes for Children este o organizaţie caritabilă globală, specializată în protecţia copilului, a cărei istorie a început în anul 1994, în Marea Britanie, în casa soţilor Mark şi Caroline Cook.