Editura Humanitas, înfiinţată cu o virgulă între subiect şi predicat

Cum s-a întîmplat? Să-şi fi băgat dracul coada pentru a ne arăta încă de atunci că sîntem în faţa primei escrocherii post-revoluţionare? Foarte posibil!

Editura Humanitas, înfiinţată cu o virgulă între subiect şi predicat

Cum s-a întîmplat? Să-şi fi băgat dracul coada pentru a ne arăta încă de atunci că sîntem în faţa primei escrocherii post-revoluţionare? Foarte posibil!

Toată lumea ştie cum s-a înfiinţat editura Humanitas în 1990: Andrei Pleşu, ca ministru al Culturii în Guvernul FSN, a desfiinţat Editura Politică a PCR şi i-a oferit gratis, pe tavă, lui Gabriel Liiceanu uriaşul ei patrimoniu pentru a înfiinţa editura Humanitas! Documentul oficial l-am publicat acum cîţiva ani în „Cotidianul”, dar, veţi vedea!, merită să fie reluat:

În afară de datarea ciudată (documentul a fost semnat în 20 februarie 1990, dar spune că editura Humanitas se înfiinţează la 1 februarie 1990!), observăm că la punctul 4 al „Ordinului” semnat de Andrei Pleşu o virgulă nebunatică s-a insinuat între subiect şi predicat! Citim înfriguraţi: „Editura nou înfiinţată, va funcţiona…” Ce caută virgula aia exact între subiect şi predicat, adică acolo unde nu se pune absolut niciodată?

Cum s-a întîmplat? Să-şi fi băgat dracul coada pentru a ne arăta încă de atunci că sîntem în faţa primei escrocherii post-revoluţionare? Foarte posibil!

Dar documentul este semnat de Andrei Pleşu, unul dintre liderii aşa-zisei „elite” culturale, deci prezumat ca fiind cunoscător al limbii române, măcar la nivelul unui elev de clasa a IV-a, căci, la ora de gramatică, doamna învăţătoare le spune copiilor că NU SE PUNE NICIODATĂ VIRGULA ÎNTRE SUBIECT ŞI PREDICAT!

Şi, dacă Andrei Pleşu a uitat această regulă elementară de gramatică, cum a fost posibil ca şi Gabriel Liiceanu, beneficiarul „Ordinului”, să nu-l corecteze, căci şi el se autointitulează „liderul elitei” culturale, chiar mai presus de prietenul său, Andrei Pleşu?

Vedeţi, măi, băieţi, unde duce graba de a fura un întreg patrimoniu? Vine o virgulă, se aşează între subiect şi predicat, făcîndu-vă de rîsul lumii şi după 30 de ani! La fel ca plagiatul, pe care l-aţi folosit cu voioşie în cărţile voastre, aşa cum ştie deja toată lumea.

Păi, la aşa biografii, o fi frumos?

Distribuie articolul pe:

9 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.