Nimic nu putea pune mai mult sub semnul întrebării realegerea președintelui Donald Trump în acest an decât un nou război al Americii. La final de an 2019, unii analiști americani scriau că hopurile în calea realegerii nu sunt nici situația economică a SUA, unde PIB-ul crește și somajul scade, nici impeachmentul inițiat de opoziția democrata. Riscurile veneau din Iran, Coreea de Nord și Afganistan.
Un cadou făcut ”statului profund”
Nimic nu putea juca în favoarea opoziției democrate, a neoconservatorilor și a presei de mainstream din SUA mai mult decât spectrul unui război cu Iranul. Cu alte cuvinte, Donald Trump a făcut un uriaș cadou ”mlaștinei de la Washington”, pe care el însuși a declarat, la început de mandat, că vrea să o asaneze.
Pe de o parte, opoziția democrată și marile publicații vor vărsa valuri de cerneală pentru a arăta ce mare greșeală a făcut președintele lovind Iranul, căci democrații și fosta administrație Obama au mers pe linia stabilizării relației cu Teheranul (inclusiv prin acordul nuclear semnat în 2015, din care Donald Trump a retras SUA). Însă aceiași democrați vor zâmbi cu celălat ochi, căci Trump va arunca din nou SUA într-un război in Orientul Mijlociu și SUA putea redeveni vioara întâi, în locul Rusiei lui Putin. Pentru a nu mai vorbi despre complexul militaro-industrial american, care va beneficia de noi mari contracte. Iar toate cele de mai sus se vor traduce în discursuri și analize ce vor condamna ipocrit războiul, în timp ce printre rânduri se va putea citi satisfacția revenirii SUA la vechea doctrina a lui Bush, Rumsfeld, Cheney, Bolton, Clinton.
”Polița de asigurare” a lui Trump
Nu lipsesc deloc paralele cu situația în care s-a aflat președintele Bill Clinton în timpul procesului sau de impeachment. Pe 16 decembrie 1998, cu trei zile înainte de a fi pus sub acuzare de Camera Reprezentanților, președintele Clinton a informat lumea că a ordonat lovituiri aeriene asupra Irakului, pentru că nu s-ar fi supus sancțiunilor ONU. Acum, Donald Trump a ordonat uciderea generaului Soleimani la scurt timp după ce a fost pus sub acuzare, într-un nou impeachment. Președintele Clinton urma să scape de impeachment abia după ce ordona bombardarea Serbiei, în contextul războiului din Kosovo. Urmează să vedem la ce acțiune va recurge Donald Trump.
În 1998, Clinton a fost acuzat de ipocrizie: dacă SUA erau preocupate de soarte irakienilor, după cum spunea Clinton, de ce au impus sancțiuni care duceau la moartea a mii de copii irakieni? În urmă cu 20 de ani, Mark Weisbot, fondator al think tank-ului Centre of Economic & Policy Research, spunea: ”Decizia lui Clinton de a bombarda Irakul în ajunul unui vot important pentru impeachment dă un cu totul alt înțeles cuvântului ”transparență”. Dovezile circumstanțiale ale unei legături între cele două evenimente sunt clare: votul pentru impeachment era sigur, iar aceasta era singura lui scăpare”. Acum, în 2020, Weisbot declară pentru The Independent: ”Din punctul de vedere al lui Trump, aceasta era cea mai bună șansă pentru el de a fi reales. Nu cred că-i este frică de impeachment, deși am putea spune că s-a «asigurat»” ordonând eliminarea lui Soleimani.
Weisbot pare să aibă dreptate. Trump are majoritatea în Senat, camera care decide în final soarta impeachmentului, însă în Senat sunt mulți republicani din aripa neoconservatoare, a căror loialitate trebuia ”asigurată”. Câteva declarații din partea acestor senatori, după uciderea lui Soleimani, stau drept dovadă. Senatorul Lindsey Graham, urmașul lui John McCain, jubilează: ”Wow – prețul pentru uciderea și rănirea americanilor a crescut dramatic. O lovitură grea pentru regimul iranian care are sânge american pe mâini. Soleimani a fost unul dintre cei mai cruzi membri ai regimului ayatollahului. Avea mâinile mânjite cu sânge american. Apreciez acțiunea curajoasă a președintelui Trump împotriva agresiunii iraniene. Pentru guvernul iranian: dacă vreți mai mult, mai mult veți primi”. Declarații similare au venit din partea senatorilor republicani Ted Cruz, Ben Sasse, Tom Cotton.
Un război cu premeditare sau accidental?
Donald Trump și-a asigurat susținerea neoconservatorilor, dar a căzut în capcana unui nou război. ”Dilema unui război cu Iranul este lămurită. Odată cu decizia președintelui Trump de a-l executa pe generaul Qassem Soleimani, comandatul forțelor iraniene din Orientul Mijlociu, SUA au intrat în război cu Iranul, fie că la Casa Alba s-a vrut sa nu lucru ăsta. Este echivalentul uciderii șefului US Central Command (comandamentul Armatei SUA pentru Orientul Mijlociu)”, scrie, pentru The Hill, James W. Pardew, fost ambasador al SUA in Bulgaria și fost ofițer de informații militare.
”Azi, Trump este într-o situație pe care Lyndon Johnson și Richard Nixon ar înțelege-o foarte bine. Ce pot face SUA acum decât să se lupte și să intre și mai adânc în Orientul Mijlociu sau să se retragă sub presiunea iraniană? Având în vedere incompetența președintelui în materie de securitate națională și afaceri externe, având în vedere lipsa de experiență și caracterul impulsiv, nu cred că această administrație va putea gestiona războiul pe care l-a stimulat când s-a retras din acordul nuclear cu Iranul”, scrie James Pardew.
”Este un război cu premeditare sau accidental? Am spus mereu că în Orientul Mijlociu ar putea porni un război din întâmplare. Însă nimeni nu s-a gândit că Trump ar putea sări la jugulară așa cum a făcut-o. Să-l omori pe generalul Soleimani înseamnî a înfige o sabie în inima Iranului. Întrebarea este pentru cine ai făcut asta?”, scrie jurnalistul Robert Fisk, pentru The Independent.
Iar Fisk continuă: să fie oare pentru relația cu Arabia Saudită sau să fie pentru Israel? Sau este doar o acțiune cu rezultate incalculabile din partea unui președinte trăsnit?
”Gândiți-vă doar ce s-ar întâmpla dacă un general american – sau doi, căci a fost ucis și generalul irakian Abu Mahdi al-Muhandis – ar fi fost aruncat în aer într-un turneu prin Orientul Mijlociu. Ar fi urmat lovituri aeriene, atacuri asupra centrelor nucleare iraniene. Moartea unui american în Bagdad și protestele din fata Ambasadei SUA nu prea justifică un atac american la o asemenea scară. Soleimani era unul dintre cei mai puternici oameni din Iran, deși forțele sale al-Quds nu sunt chiar armata de elită pe care o crede Iranul. Soleimani își asumă riscul de a merge în linia întâi a frotului și era admirat pentru curajul său, da se și aștepta să moară astfel. Însă Aeroportul Internațional din Bagdad era ultimul loc unde ne-am fi putut imagina că va fi ucis de o dronă”, scrie Robert Fisk.
Poate că Donald Trump a câștigat loialitatea republicanilor neoconservatori din Senat în vederea impeachmentului și a recuperat o parte din încrederea complexului militaro-industrial american, însă toate acestea cu prețul unui război. Va fi războiuul lui și el va suporta primele consecințe. Barack Obama avea la fel de multe rațiuni pentru a ordona asasinarea lui Soleimani, la fel și președintele George W. Bush. Nu au făcut-o, pentru că s-au temut că americanii nu vor digera consecințele, scrie The American Conservative. A făcut-o tocmai Donald Trump, un președinte care a fost ales și pentru că a promis aducerea acasă a militarilor SUA din Afganistan, Siria. Prin decizia sa, ”Trump nu a făcut decât să întoarcă America la paradigma din 2003, atunci când conservatorii cârâiau precum vulturii, iar democrații își murmurau obiecțiile”, scrie revista amintită. Decizia de a-l ucide pe Soleimani nu a fost o pornire a la Trump; a fost parte dintr-o abordare mai amplă, una calculata pentru a provoca războaie îndepărtate pe care publicul nu le dorește și nici nu le înțelege. Acest public va vota în noiembrie 2020.
@Esti de GROAZA, Marchievici! De GROAZA! N-are sa fie nici un „razboi” în Iran, PRICEPE, omule! NICI UN RAZBOI! Trump nu-i nici Clinton, nici Bush, nici Obama, si mincinosi, si criminali din placere, perversi. NU mai scrie „articole” DEMOCRATE, ca n-ai nici un haz! ASCULTA-L PE TRUMP! Când tipul vorbeste de „52 de tinte” IDENTIFICATE (prima, Suleimani, si de-o greutate enorma, dovada ca Trump nu vinde pielea ursului din padure: pâna si asemenea personaje arhi-pazite si c-o asemenea autoritate pot sa devina tinte), când tipul vorbeste de NUMAI 52 TINTE, PRECISE, crede-l pe el, nu pe criminalii de Democrati, care au falimantat SUA si distrus omenirea cu razboaiele lor si-al caror loc e-n fata unui Tribunal International! Arunca-l pe impostorul de Fisk în lada de gunoi, unde-i si e locul!