Preluarea Twitter de către miliardarul Elon Musk și primele lui măsuri dure în cadrul companiei au fost tratate de presa americană cu aceeași importanță acordată alegerilor de la jumătatea mandatului lui Joe Biden. Concedierile șefilor, a aproape jumătate dintre angajați, renunțarea anunțată la cenzură si la măsurile punitive pentru utilizatorii ”incorecți”, Elon Musk cu chiuveta în sediul Twitter, pentru a-i trimite „la canal” pe șefii de până acum ai companiei, costumul de Haloween al lui Elon Musk, fiica ”nonbinară” a lui Elon Musk și, nu în cele din urmă Elon Musk e în România, ba nu e.
Aparent, toată polemica din jurul celui mai bogat om din lume în acest moment (cu o avere de circa 200 de miliarde de dolari) pleacă de la dezbaterea existentă de ceva vreme privind limitele libertății de expresie în mediul virtual. Începând de la 11 septembrie 2001, statul profund american a indus ideea cel mai bine exprimată recent de analistul neoconservator Max Boot, la preluarea Twitter de către Elon Musk: ”Pentru ca democrația sa supraviețuiască, ne trebuie mai multă, nu mai puțină moderație”. În accepțiunea statului profund, moderația înseamnă eliminarea presiunii puse asupra politicienilor de subiectele minore, ale vulgului, ale celor nechemați, astfel încât potentații să se poată concentra pe marile bătălii ale lumii de astăzi.
De partea cealaltă se află mai toată presa alternativa din Statele Unite și Marea Britanie, devenită brusc o susținătoare înflăcărată a lui Elon Musk, altfel un exponent al industriei tech extrem de criticată de aceiași jurnaliști antisistem. Ei văd în preluarea Twitter de către Elon Musk o rază de soare pentru libertatea de expresie. Speră că fabrică de președinți și de revoluții Twitter va deveni o contrapondere la fabrica de președinți și de revoluții Facebook, fără a cădea în capcana întinsă de viitoarea fabrica de președinți și de revoluții chinezească Tik Tok.
Mai toate au fost inițial rețele de socializare, apărute ca formă divertisment și pentru a da dependență, pentru ca apoi să treacă la statutul de ”platformă socială”, la algoritmi, la inginerie socială, la monetizarea timpului investit de utilizatori și la canalizarea politică a energiilor lor. Miza a devenit uriașă.
Este oare Elon Musk atât de diferit de Mark Zuckerbreg, de Bill Gates, de Jeff Bezos, pentru a schimba paradigma? Este el cu adevărat un ”absolutist al libertății de expresie” și un rebel împotriva sistemului, a ”Catedralei” (așa cum definea Curtis Yarvin – tot un inginer IT și antreprenor – congregația mondială a instituțiilor intelectuale prestigioase, a politicienilor, jurnaliștilor, care are rolul de a le legitima și amplifica autoritatea)? Sunt dubii care planează asupra „rebelului” Musk. Oare este o întâmplare că preluarea Twitter a survenit cu doar câteva săptămâni înaintea alegerilor pentru Congresul SUA, după ce prima tentativă a fost la începutul acestui an? Este oare o întâmplare că circa 90% din lansările de sateliți comerciali din acest an au aparținut companiei SpaceX, a lui Elon Musk, și a fost vorba despre lansări programate a sute de sateliți Starlink, cruciali pentru armata ucraineană în războiul cu Rusia?
Până al urmă, vorbim despre niște ingineri care au devenit extrem de bogați și care vor să-și impună viziunea inginerească asupra lumii (bunicul lui Elon Musk cutreiera America si Canada pentru a crea prozeliti pentru miscarea „Technate”, un nou tip de societate, care ar fi fost condusă în mod rațional de ingineri). Mulți dintre ei sunt oameni care, moralmente, au început să-și construiască averea prin hoție, furând ideile unor ingineri la fel de talentați ca și ei, în creuzetul din Silicon Valley. Sunt oameni neîntrecuți la a-și vinde viziunile nematerializate pe bani cât se poate de reali. Fie că spunem Elon Musk, Bill Gates, Steve Jobbs sau Mark Zuckerberg, vorbim despre niște narcisiști – oameni care, de la Freud citire, sunt făcuți să fie lideri și să-și asume riscuri uriașe într-un mod spectaculos. Însă tot Freud arăta că narcisiștii cu viziunile lor mărețe despre viitor păcătuiesc prin faptul că își imaginează că vor avea ei înșiși un rol uriaș în acel viitor. Sunt oameni care acționează ca și când ar fi mult mai mari și importanți decât toate companiile lor și decât oricare dintre angajații lor.
Se pare că vor cu toții să rămână în cărțile de istorie. Poveștile lor de viață sunt subiect de film, divorțurile lor fac valuri, ascensiunile și prăbușirile lor financiare sunt amețitoare. În acest context, faptul că Elon Musk a lansat un sondaj pe Twitter privind o soluție diplomatică și cu cedări teritoriale din partea Ucrainei pentru încheierea războiului cu Rusia nu înseamnă că a acționat ca mesager al Kremlinului, ci mai degrabă că a urmărit să atragă și mai multe comentarii și timp pierdut (adică bani) pe platforma socială pe care urma să o cumpere.
Elon Musk nu este hulit de presa de occidentală corporatistă și nu este adulat de presa alternativă pentru că a cumpărat Twitter și vrea să ”elibereze” Twitter. Nu este vorba despre miza libertății de expresie – aceasta a dispărut deja. Acest miliardar este mereu pe prima pagină a ziarelor pentru că vrea să conducă doar el Twitter, ca un Cezar. ONG-crația, presa corporatistă, ”Catedrala” își doresc ca ”fabrica de revoluții Twitter” să fie condusa de fonduri de investiții, de corporații uriașe cu o mulțime de acționari, adică de un algoritm. Musk stârnește dezbateri și lupte în presa de astăzi pentru că nu vrea ca autoritatea să fie mult mai difuză.
Această lume a neofeudalismului tehnologic de la începutul secolului 21 seamănă cu Franța cuprinsă de război civil în toiul războiului de o sută de ani – o metacriză, cum se spune azi. Ca și atunci, patima este uriașă, masacrele pe măsură, credința se schimbă, fiecare își urmează orbește partidul și stăpânii, gloatele asistă exaltate la execuții, iar predicatorii câștigă uriaș. Acum, predicatorii câștigă cu atât mai mult cu cât se prezinta ca fiind singuri împotriva sistemului, precum Musk, și vorbesc despre apocalipsa climatică și sfârșitul democrației pe niște platforme sociale concepute pentru a irosi timp și energii. În trecut, mulți predicatori sfârșeau arși pe rug. Acum, ei sunt antreprenori și sunt arși pe bursă.
Acum, în toiul unui război prin procura între Vest și Est, Statele Unite sunt scindate între tabăra progresistă și cea conservatoare, iar rivalii de la Moscova se împart în războinici și moderați. În Rusia, represiunea păstrează și forma feudală, fără însă ca victimele să aibă parte de public și eșafod decorat pe măsura rangului. În Statele Unite, represiunea se exercită ”neofeudal”, pe bursă, prin anularea contului Facebook sau Twitter.
Elon Musk nu este salvatorul libertății de expresie, el este varianta neofeudală a ”fratelui predicator”. Are propriile sale viziuni și fixații, interesele sale de afaceri. Din păcate, faptul că atât presa americană de mainstream, cât și presa alternativă se concentrează asupra unui miliardar narcisist arată că intrăm de-a dreptul în neofeudalism, căutând eroi salvatori sau nobilii care să pună taxă de trecere pe feuda lor. Nu miliardarii ar trebui să garanteze că nu va fi cenzură pe o platformă socială, ci legea ar trebui să facă asta.
Un comentariu nervos publicat de UnHerd spune că marele serviciu pe care ar putea să-l facă Elon Musk ar fi distrugerea Twitter, pentru a ”elibera jurnalismul și politica din această casă de nebuni”. ”Marele cadou pe care îl poate face civilizației nu este să reformeze Twitter, ci să încarce serverele Twitter pe o rachetă Space X și să le trimită în nucleul Soarelui, pentru a ne obliga să ne delogăm definitiv”.
@Mihăilescu Petre Constantin, nu, nu nu e normal, numai că așa este încă de pe vremea Ramseșilor și a lui Cezar care învârtea talanții ca să-și finanțeze războaiele care erau, la vremea aia, cele mai rentabile investiții.Nu degeaba cuvintele „kaiser”(nu preperatul) și „țar” vin de la „cesar”.Mă bucur c-ai intrat în clubul scepticilor politicii.