Două expoziţii, una la Muzeul “Louvre Lens”, intitulată “Etruscii şi Mediterana”, cealaltă la Muzeul Maioll din Paris, “Etruscii. Un imn închinat vieţii” readuc în interesul publicului una dintre cele mai interesante şi mai puţin cunoscute culturi ale Europei antice, cultura etruscă. Prima va fi deschisă până la 10 martie 2014, cealaltă până în 9 februarie 2014.
Expoziţia de la “Louvre Lens” focalizează interesul în principal asupra cetăţii Cerveteri, urmărind cele 2.000 de ani de istorie a locului.
Sunt etalate peste 400 de obiecte, piesei-far, “Sarcofagul soţilor”, expuse pentru prima dată în afara Parisului, alăturându-i-se obiecte de ceramică diverse, antefixe, bijuterii şi obiecte de uz cotidian, etalate pe o suprafaţă de 1.800 de metri pătraţi.
Sarcofagul soţilor
Piesele sunt împrumuate de la “Muzeul Naţional Etrusc” din “Villa Giulia” din Roma, de la Departamentul de Antichităţi al “Muzeului de Stat” din Berlin, Universitatea Würtzburg, muzeul “Martin-von-Wagner”, “Muzeul Regal de Artă şi Istorie” din Bruxelles, “Ny Carlsberg Glyptotek” din Copenhaga, “Muzeul de Arheologie” din Antibes, Departamentul de cercetări arheologice subacvatice şi submarine şi Muzeul de Istorie din Marsilia, dar şi de la Muzeul Luvru, Muzeul Naţional din Cerveteri, muzee din Roma, Amsterdam, “British Museum” şi muzeul Vaticanului.
Cetatea Cerveteri, numită în antichitate Kaisra, de către etrusci, Caere, de romani şi Agylla, de greci, era considerată drept “cea mai populată şi mai prosperă dintre cetăţile Etruriei”, potrivit istoricului grec Denis din Halicarnas. Emblematică pentru civilizaţia etruscă, ea a ocupat un loc central în Italia şi în Mediterana de-a lungul mileniului I î.Ch., fiind una dintre principalele puteri mediteraneene, cu relaţii în Orient, Grecia şi celelalte culturi ale Italiei. Rivalizând multă vreme cu Roma, a sfârşit prin a fi dominată de aceasta din urmă.
Acrotera cu cal înaripat
Bogatul patrimoniu arheologic, cultural şi artistic, de la Cerveteri, a fost dezvăluit treptat în cursul ultimelor două secole. Descoperirilor din secolul al XIX-lea, care au uimit lumea, li se adaugă rezultatele săpăturilor sistematice din ultimele decenii, atât în centrul oraşului Cerveteri, cât şi în necropolele clasate astăzi în Patrimoniul Mondial UNESCO. Impresionante sunt şi descoperirile de pe epavele etrusce descoperite în largul coastelor franceze.
Expoziţia de la “Louvre Lens” realizează, pentru prima dată, portretul unei cetăţi care a jucat în Mediterana antică un rol comparabil cu cel al Atenei, Cartaginei sau Romei.
Expuse cronologic, piesele acoperă câteva capitole: “Naşterea unei cetăţi” (secolele XII-VIII î. Ch.), “Prinţii din Cerveteri: Etruria, Orientul şi Grecia” (secolul VII î. Ch.), “Apogeul: Cerveteri în epoca arhaică” (secolele VI şi V î.Ch.), “Reînnoirea cetăţii: Cerveteri şi Roma” (din secolul IV până în secolul I î. Ch.)
Braţara din aur cu decor antropomorf
Civilizaţia etruscă s-a dezvolat în centrul peninsulei italiene, pe un teritoriu mărginit la nord de Arno, la est şi sud de Tibru şi la vest de Marea Tireniană, care a şi dat numele etruscilor. La sfârşitul secolului al VI-lea î.Ch., când a cunoscut perioada de maximă înflorire, ea se întindea până la Po şi până în Campania. Bogăţia etruscilor se datora extragerii minereului de fier şi lucrării metalului, care i-au adus posibilitatea unor schimburi economice favorabile.
De la sfârşitul secolului al X-lea, au început să se dezvolte grupuri de sate ai căror locuitori trăiau din agricultură şi creşterea vitelor şi care au fost baza aglomerărilor urbane de mai târziu.
Începând din secolul al VIII-lea, apar piese mai bogat decorate, semn al unei ierarhii sociale: vase, arme, bijuterii şi obiecte importate atât din alte regiuni ale Italiei, dar şi din Grecia şi Orientul Apropiat. Apare, la sfârşitul acestui secol o cultură orientalizantă. Şefii clanurilor, “prinţii”, se îmbogăţesc din schimburile comerciale şi adoptă un mod de viaţă fastuos, amintind de cel oriental.
Caliciu cu cariaide
La începutul secolului al VI-lea, apar pe teritoriul etruscilor cetăţile-stat, asemănătoare cu cele greceşti. Deşi independente, ele sunt legate prin relaţii religioase, politice şi culturale. În veacul următor, care în Grecia însemna epoca de aur, etruscii se confruntă cu o criză, flota lor fiind distrusă de greci la Cumae şi Siracusa. Dar în secolul al IV-lea, are loc o revigorare economică şi culturală, chiar dacă cetăţile trebuie să înfrunte expansiunea Romei. Etruria se romanizează progresiv. Până în seecolul I î.Ch, dispare până şi limba acestei populaţii care adoptă limba latină.
Artizanii etrusci au creat o civilizaţie rafinată. Se disting, în pimul rând, artele metalului, cum ar fi bronzul şi mai ales aurul pentru bijuterii, lucrat în tehnicile filigranului şi granulării. Importantă este şi ceramica. Etruscii au învăţat de la greci tehnica ceramicii fine cu decor pictat, dar şi pe cea a sculpturii în pământ ars. O demonstrează decorurile arhitecturale şi sculptura funerară.
Nu poate fi omisă pictura în care artiştii din Cervetere excelau. S-a creat aici, în secolul al VI-lea, sub influenţă grecească, o adevărată şcoală de pictură, vizibilă nu numai în domeniul funerar, dar şi în decorarea templelor şi a caselor aristocraţiei locului. Imaginile sunt inspirate de epopeea homerică şi de mitologia greacă.
Săpăturile din secolul al XIX-lea au uimit prin frumuseţea pieselor descoperite, care au fost căutate pe piaţa de antichităţi şi au îmbogăţit marile muzee ale Europei. Prinţul Torlonia, care a efectuat săpături pe proprietatea lui sau colecţionari ca Gianpietro Campana au scos la lumină marile morminte aristocratice, dar şi o parte a centrului cetăţii cu sanctuare bogat decorate.
Istoria ceăţii Cerveteri a început în secolele al IX-lea şi VIII-lea î.Ch. Atunci s-au ridicat importante monumente funerare circulare, tumuli, care apar în jurul oraşului. Ei pot atinge 60 de metri în diametru, iar încăperile săpate în stâncă imită arhitectura caselor de locuit.
Bijuteriile, obiectele preţioase şi vasele din aceste morminte dovedesc şi numărul mare de piese importate din Orient şi din Grecia a căror influenţă a dus la dezvoltarea artizanatului local. Importarea modelelor orientale şi greceşti explică şi folosirea scenei banchetului funerar, dar şi importanţa scrierii şi gustul pentru imagini originale.
În secolul al VI-lea, mormintele sunt mai standardizate, iar interesul este centrat mai ales pe marile lucrări de amenajare a cetăţii, pe dezvoltarea sanctuarelor, crearea de ziduri în jurul cetăţii şi construcţia de drumuri.
Impresionaţi de prestigiul cetăţii Cerveteri, romanii îşi vor trimite tinerii să înveţe etrusca, limbă considerată expresie culturală.
În 273 î.Ch. romanii ocupă o parte a teritoriului cetăţii Cerveteri şi formează colonii. Din acel moment cetatea începe să decadă, inscipţiile funerare sunt din ce în ce mai des în limba latină, iar la sfârşitul secolului I ea nu mai este decât o provincie romană.
Romanii păstrează însă amintirea măreţiei trecutului ei. “Eneida” lui Virgiliu îl evocă pe Mezence, regele legendarei Cerveteri.
Din 14 aprilie până în 20 iulie 2014, expoziţia “Etruscii şi Mediterana” va fi itinerată la “Palazzo delle Esposizioni” din Roma.
Cea de a doua expoziţie, de la Muzeul Maioll, are ca fir conducător mai ales arhitectura, prezentând colibe primitive, dar şi interioare rafinate din casele principare şi teracote bogat colorate care decorau templele şi locuinţele nobililor.
250 de piese provenind in marile cetăţi ale Etruriei ilustrează mai multe aspecte ale culturii lor, de la religie la scriere, arme, sport, erotism, pictură, sculptură, artizanat, mai ales orfevrerie, obiecte din bronz şi ceramică. Prezentarea vieţii cotidiene în contextul mediteranean cu un comerţ bogat şi multe infleunţe relevă un popor interesant şi uimitor de modern.
Camera funerară
Vas din alabastru pictat
Statueta de demon cu cap de câine
