Europa, păzea!

O știre năucitoare dă fiori mai reci decît vortexul polar: Laura Codruța Kovesi este cap de listă printre candidații la funcția de Procuror șef al Parchetului European!
Nu cred că există o dovadă mai clară, mai grăitoare, despre lumea întoarsă pe dos, strîmbă și adesea hidoasă în încercarea de a-și forța limitele, în care trăim, lumea în care ascendența tupeului, ticăloșiei și imposturii insultă și pune la colț bunul simț, spiritul de dreptate și preceptele eticii și moralei, sortite să rămînă doar gargara unei retorici ipocrite.

Dacă știrea, în fața căreia nu poți decît să amuțești și să-ți faci cruce, se va materializa, va fi o victorie a celor, nu puțini din păcate, care privesc drepturile și libertățile omului ca fiind un moft perimat și un lux de neîngăduit, dar și dovada unui anume proiect și a îndelungatei complicități a Bruxellesului cu toate anomaliile, abuzurile și falsurile flagrante, grosolane care au deturnat actul de justiție și lupta anticorupție, fie pe tărîmul vendetei politice, fie pe acela al distrugerii capitalului investițional autohton.
Tarată de ambiția parvenirii care îi depășea cu mult știința de carte, scoțîndu-i la lumină gravele vicii de caracter, Kovesi a fost unealta perfectă a triumviratului Băsescu-Macovei- SRI în încercarea, devoalată azi, dar și azi neîncetată, de instaurare a unei autocrații discreționare, aptă să calce în picioare constituții și destine omenești, peste care s-au suprapus intervenții și interese externe care au legitimat-o și glorificat-o în disprețul tuturor evidențelor, tuturor mizeriilor probate cu dovezi.

Dacă nu a posibilităților, sîntem, totuși, țara tuturor paradoxurilor; după ce a ”decapat” și ”paradit” vieți, cariere, destine, după ce a fost coborîtă de Ministrul justiției și CCR de pe un soclu nemeritat, nefiind în situația de a da socoteală pînă la capăt și de a înfunda pușcăria, cum ar fi fost absolut normal, deoarece autoritatea instituțiilor statului se află într-o acută și prelungită criză, Luluța vrea să își ducă statura, năravurile, sufletul și caracterul de torționar și de kapo la un nivel mai înalt în dregătoriile Europei. Asta nu înseamnă că o dată cu venirea ei la Parchetul European va tremura, cumva, fostul președinte al Comisiei Europene, Barroso, pentru trecutul afacerilor pe șest din România, nu!; nu va tremura de frică nici eurodeputatul german Elmar Brok pentru găinăriile sale și nici urmașii țepari ai foștilor finanțatori ai național-socialismului german de la Tissen. Nu! Nu, pentru că în calitate tot de unealtă, dar cu ștaif european, altcineva va trage sforile, alții îi vor dicta obiectivele, țintele și comenzile, doar are experiență, în timp ce va avea mînă liberă să denigreze și să diabolizeze România, să înfiereze cu mînie bruxeleză pe politicienii incomozi, nealiniați, și să continue să facă din fenomenul corupției o plagă supradimensionată, exagerată mult peste nivelul ei.

Poate că euroLuluța, în pofida trecutului său glorios de abuzuri și circ mediatic, nu va reuși să pună pe drapelul Uniunii, ca simbol imagistic, cătușa, atît de dragă ei, poate că îi va trebui mult timp să traducă europenilor versurile din ”La Chilia-n port”, dar însăși nominalizarea și probabila, eventuala ei numire ca șef al Parchetului European ne arată cît de jos și în grea suferință au ajuns standardele, scara de valori europerană. Motiv de îngrijorare și de avertisment( ca acela din titlu) chiar dacă știm că rostirea lui se întîmplă în urechi surde.

Mă gîndesc că sincerii, oneștii împătimiți ai construcției europene, ar avea tot dreptul să-și manifeste uimirea, indignarea și revolta, liberi și îndreptățiți să deplîngă și să considere accederea lui Kovesi într-o asemenea funcție, de se va întîmpla, nu doar inoportună, aberantă, ci și ca pe una din loviturile de grație date credibilității și încrederii în arhitectura scîrțîind din toate balamalele a Uniunii.