În cartea folcloristului Ion Ghinoiu găsim explicaţia obiceiului păgân al „Lăzărelului”, ceremonie din sudul ţării, a cetei de fecioare, structurată pe modelul colindelor, dedicată zeului vegetaţiei cu același nume, în sâmbăta Floriilor. „Lăzăriţa”, îmbrăcată în rochie de mireasă. Se plimbă în pași de dans în interiorul cercului format din suratele ei, pe o melodie simplă, duioasă, povestind drama eroului: plecarea de acasă cu oile sau cu caprele, moartea lui năpraznică după căderea dintr-un copac. Căutarea îndelungată a trupului, găsirea lui, aducerea acasă, învierea și metamorfozarea lui în flori și vegetaţie luxuriantă, marcată de colindătoare printr-o horă veselă. Colindătoarele ating apoi gazdele cu ramuri verzi de salcie. Un ritual ancestral, caracteristic de reînviere a naturii.
În creștinism, Duminica Floriilor, numită şi Duminica Stâlparilor, marchează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim şi este sărbătorită întotdeauna în a şasea duminică a postului mare. După minunea învierii lui Lazăr, în patra zi după moartea acestuia, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej. Arhiereul Caiafa afirmă: „mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul”. Pentru a-şi arăta preţuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii aşterneau în calea lui ramuri, strigând: „Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! …Osana, Fiul lui David!”
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a rânduit ca în această zi să împartă credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate. Ele simbolizează biruinţa asupra morţii prin învierea lui Lazăr şi prevestesc biruinţa asupra morţii prin Învierea lui Hristos. Sfinţirea le transferă calităţi purificatoare, salcia fiind învestită cu sacralitate. Puse la icoană sau în locurile importante din gospodărie, ramura îndoită în cerc devine leac de dragoste sau de sperietură, potrivit credinţei populare. Îndoirea ei în cerc, simbol solar, este tot o reminiscenţă a ritualurilor precreştine. Praznicul intrării Domnului în Ierusalim deschide ciclul sărbătorilor pascale. În duminica Floriilor, Biserica a hotărât dezlegare la peşte. În seara acestei duminici, încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.
Pelerinaje religioase şi evenimente tradiţionale marchează ziua de Florii. Astăzi şi mâine, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” organizează o manifestare tradiţională cu cântece şi obiceiuri tradiţionale, „Floriile cu bucurie”, iar la Muzeul Ţăranului Român s-a deschis Târgul de Florii.
Astăzi, peste 10 mii de persoane sunt aşteptate la Pelerinajul de Florii organizat de Biserica Ortodoxă, care va porni la ora 16 de la Biserica Radu Vodă şi va ajunge, către ora 18, la Catedrala Patriarhală, unde credincioşii vor fi întâmpinaţi de Patriarhul Daniel. Un alt pelerinaj este organizat de Mitrpolia Ardealului în municipiul Sibiu pe un traseu care include mai mule bierici din oraş, slujbe asemănătoare au loc în multe localităţi din ţară.
Mâine, Episcopia Romano-Catolică organizează, începând de la ora 13, o procesiune ce va pleca de la Biserica Franceză şi se va termina la catedrala Sfântul Iosif.
Pelerinajul de Florii practicat în zilele noastre vesteşte, ca şi cărţile de slujbă, legătura duhovnicească dintre Sâmbăta învierii lui Lazăr, urmată de Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, şi Sâmbăta Mare a odihnei Domnului în mormânt, urmată de Duminica Învierii Domnului. Pelerinajul de Florii este, de fapt, o adeverire a biruinţei lui Hristos asupra morţii lui Lazar şi o prevestire a biruinţei lui Hristos asupra păcatului, asupra morţii. El este un semn de credinţă şi speranţă, chemând la un pelerinaj interior, al sufletului.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în predica rostită cu prilejul Sărbătorii Floriilor, zice: „Căci nu dintr-o singură cetate ieşim cei ce întâmpinăm astăzi pe Hristos şi nu numai din Ierusalim, ci din toată lumea cea preaplină de popor a Bisericii din toate parţile ies cei ce întâmpină pe Hristos, purtând şi clătinând nu ramuri de frunze, ci aducând ca dar lui Hristos omenie, virtute, postire, lacrimi, rugăciuni, privegheri şi tot felul de cinstire”.
