Dacă tăcea filozof rămânea. Sau filosof … Recte, Liiceanu! După ce a prestat masiv în sultanatele lui Băsescu la papucul acestuia, renumitul filozof a întors-o ca la Cotroceni, de îndată ce a fost prins cu minciuna la purtător. A crezut că-l împroașcă pe Liviu Dragnea cu mai mult noroi decât au fost în stare slugile americane din justiție. Și l-a pârât pe controversatul lider al PSD, la Înalta Poartă. De la Bruxelles. Cu vorbe nerostite! Demascat, nu a tăcut ci a continuat să se scuze. Într-un mod penibil. Un om, care se crede bărbat, ar fi recunoscut eroarea. Liiceanu a luat o pauză. Mai jos, lamentările penibile ale oglindei DNA și a regimului ticălos Băsescu-Iohannis-DNA-SUA. Era necesară atitudinea lui Liiceanu. A vorbit în fața Bruxellesului precum scriu trepădușii Laurei Kovesi și ai Americii în dosarele prin care fac în așa fel încât să ajungă la închisoare tot ce mișcă în afara frontului. În afara frontului lor.
Gabriel Liiceanu, pe contributors.ro preluat de b1TV: „Lucrul pe care mi-l reproşez este de a fi dat statut de citat (inexact) ideii adevărate care se ascundea în el. Altfel spus, am exprimat un adevăr, dându-i însă, prin folosirea ghilimelelor, pretenţia de exactitate, lucru pe care l-am întărit şi prin folosirea expresiei «declaraţia explicită». Acest lucru mi-l asum în mod public ca pe o eroare. Nu însă ca pe o minciună. N-am avut nici o clipă intenţia de a deforma o realitate ştiind foarte bine că adevărul e în altă parte. În acest caz, şi doar în acesta, aş fi minţit”.
La vremuri noi, tot ei – Gabriel Liiceanu, cu pâra la Parlamentul European
