Fostul lider tunisian Ben Ali a fugit din ţară cu 1,5 tone de aur

Familia preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali a fugit din Tunisia cu 1,5 tone de aur valorând circa 45 de milioane de euro, relatează „Le Monde”, citând surse din cadrul preşedinţiei franceze. Presedintele a încercat să zboare către Franţa, însă autorităţile franceze i-au refuzat accesul in spaţiul aerian. Ben Ali a ales nu întâmplător Franţa.

Tunsia: guvern de uniune naţională şi eliberarea deţinuţilor politici

Parisul a subestimat exasperarea tunisienilor. Franţa îşi face mea culpa

Fostul lider tunisian Ben Ali a fugit din ţară cu 1,5 tone de aur

Familia preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali a fugit din Tunisia cu 1,5 tone de aur valorând circa 45 de milioane de euro, relatează „Le Monde”, citând surse din cadrul preşedinţiei franceze. Presedintele a încercat să zboare către Franţa, însă autorităţile franceze i-au refuzat accesul in spaţiul aerian. Ben Ali a ales nu întâmplător Franţa.

Tunsia: guvern de uniune naţională şi eliberarea deţinuţilor politici

Parisul a subestimat exasperarea tunisienilor. Franţa îşi face mea culpa

Familia preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali a fugit din Tunisia cu 1,5 tone de aur valorând circa 45 de milioane de euro, relatează „Le Monde”, citând surse din cadrul preşedinţiei franceze.

Publicaţia arată că preşedinţia „se bazează pe date furnizate de serviciile de informaţii franceze” care „încearcă să înţeleagă cum s-a încheiat ziua de 14 ianuarie, în care preşedintele şi familia sa au fugit, iar regimul s-a prăbuşit.”

Serviciile secrete franceze arată că prima doamnă a Tunisiei, Leila Trabelsi, a cerut guvernatorului băncii centrale lingourile de aur, însă acesta a refuzat. Guvernatorul a cedat la insistenţele preşedintelui Ben Ali.

Ben Ali a fost preşedinte al Tunisiei începând din 1987, iar alături de a doua sa soţie, Leila Trabelsi, a acaparat bogăţiile ţării, prin intermediul aparatului de stat, al corupţiei şi ameninţărilor, scrie AFP. Membrii clanului Ben Ali sunt acum urmăriţi şi ucişi în Tunisia, mai scrie agenţia franceză.

Ben Ali a încercat să zboare către Franţa, însă, potrivit BBC, autorităţile franceze i-au refuzat accesul in spaţiul aerian, iar fostul preşedinte s-a îndreptat către Arabia Saudită. Ben Ali a ales nu întâmplător Franţa.

Ministrul francez al Culturii, Frederic Mitterand, nepotul fostului presedinte Francois Mitterand, deţine şi cetăţenia tunisiană, acordată chiar de către preşedintele alungat de la putere. El a declarat cu doar câteva zile înainte de fuga acestuia că „a spune că Tunisia este o dictatura mi se pare exagerat”.

În 2008, preşedintele Nicolas Sarkozy accepta să devină cetăţean de onoare al Tunisului şi declara că „unii observatori sunt prea severi cu Tunisia, care promovează deschiderea şi toleranţa”.

Un alt francez, Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, declara în 2008 că Tunisia care „o politică economică sănătoasă, care este cel mai bun mod în care ţările emergente pot supravieţui” crizei.

Europarlamentara franceză Rachida Dati, fost ministru al Justiţiei, a declarat după fuga lui Ben Ali că „preşedintele a jucat un rol mare în cooperarea şi lupta împotriva terorismului. A făcut-o şi pentru a proteja europenii”.

Eric Raoult, deputat al partidului prezidenţial din Franţa, declara, în 2009, după realegerea cu 90% din voturi a lui Ben Ali, că „incontestabil, în Tunisia mulţi oameni îl iubesc pe preşedintele Ben Ali.” Cât despre expulzarea unei ziariste de la „Le Monde”, deputatul a declarat: „Nu se poate scrie într-un ziar că soţia preşedintelui este o… şi că preşedintele este un… „.

Nu în ultimul rând, fostul ministru francez al Imigraţiei şi Identităţii Naţionale, erou în scandalul romilor din Franţa, s-a căsătorit în 2010 cu o tânără tunisiancă, o rudă apropiată a fostului preşedinte Habib Bourguiba, răsturnat de la putere de către Ben Ali, în 1987.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.