Blocarea aderării României la spaţiul Schengen începe să aibă un nume. După toate datele de până acum, el este nimeni altul decât fostul „avocat al României”. Adică Franţa! Vineri, la Bruxelles, reprezentanţii Franţei au anunţat blocarea unui raport tehnic privind implementarea în România a sistemului SIS/SIRENE în baza căruia operează spaţiul Schengen. Surpriză? Nicidecum! Doar cei îndrăgostiţi de Paris şi de Coasta de Azur se pot eventual întreba, oare cum naiba este posibil aşa ceva? Diplomaţii (nu cei de talia teologului şi ambasadorului amorez) ştiu că de mai multă vreme relaţiile dintre Paris şi Bucureşti n-au fost dintre cele mai bune. După mandatul de avocat al României (în preşedinţiile lui Jacques Chirac şi Emil Constantinescu) a urmat un moment şoc. Cel în care noul preşedinte, Traian Băsescu, avea să comită o mitocănie diplomatică de proporţii. Când Jean Pierre Raffarin, premierul Franţei, a sosit în vizită la Bucureşti, Traian Băsescu l-a abordat marinăreşte. „Aţi venit să vă luaţi tainul?” Oricât de modest era premierul francez, oricât de discutabile erau unele dintre contractele perfectate sau pe cale să fie semnate între cele două guverne, o asemenea replică nu cade fără să lase urme adânci. A urmat o altă mitocănie la adresa ambasadorului acestei ţări. Când Philippe Etienne, după un mandat extrem de fructuos în România, s-a prezentat la Palatul Cotroceni pentru a-şi lua rămas-bun, Traian Băsescu s-a purtat ca un miliţian cu un vânzător de blugi. Cei prezenţi la această scurtă întrevedere dintre şeful statului şi ambasadorul Franţei fac trimitere la momente de un penibil cumplit şi la un pui de lacrimă în colţul ochilor unui om extrem de ataşat de România. Trebuie spus că Philippe Etienne este una din piesele importante în diplomaţia franceză. A fost la post la Belgrad şi la Moscova, la Bucureşti şi de mai multe ori la Bruxelles, la Uniunea Europeană. Între 2007 şi 2009 a fost şeful de cabinet al ministrului de Externe Bernard Kouchner. Din 2009, Philippe Etienne este nici mai mult, nici mai puţin decât reprezentantul permanent al Franţei la Uniunea Europeană. Aşadar, reprezentantul permanent al Franţei la UE cunoaşte România la fel de bine ca şi cei care o conduc. Dacă nu, pe alocuri, ceva mai bine. Mai trebuie spus că Etienne, personalitate a politicii externe franceze, şi ministrul pentru Afaceri Interne, Brice Hortefeux, fac parte dintre oamenii cei mai apropiaţi actualului preşedinte Nicolas Sarkozy.
O fi realizat Traian Băsescu în ce stadiu au ajuns relaţiile bilaterale? A intuit el coliziunea cu Sarkozy? Se pare că da, din moment ce l-a invitat la Bucureşti şi o delegaţie numeroasă (din care au făcut parte inclusiv Coana Joiţica şi Adriean Videanu) s-a deplasat în Franţa şi a purtat discuţii despre construirea a două centrale atomo-electrice undeva în centrul României. Ce s-a întâmplat cu proiectul respectiv convenit între Băsescu şi Sarkozy, din 2009 până astăzi, când preşedintele nostru a revenit cu o precizare grosolană, menită a irita şi mai mult diplomaţia franceză. „Aiasta nu se poate”, a spus ţărăneşte reprezentantul Bucureştilor, de parcă el ar fi fost neprihănitul strângător de mărunţiş din Parcul Cişmigiu, iar Sarkozy, un soi de Napoleon venit cu vapoarele să ne ia aurul, grânele şi femeile.
Blocajul anunţat de Franţa nu trădează doar poziţia administraţiei Sarkozy faţă de subiectul Schengen. El trebuie privit ca parte din noua politică franceză faţă de Traian Băsescu. Investiţiile franceze în România, legăturile istorice, interesele regionale ale uneia dintre marile puteri europene, o anume meta-comunicare între cele două popoare mai lasă loc unui anume optimism. În schimb, Traian Băsescu şi pupila sa diplomatică Teodor Baconschi au a se pregăti de zile negre.
Post-scriptum: Coliziunea preşedintelui român cu Franţa este cu mult mai veche, chiar mai veche decât voturile numărate păsăreşte la ambasada noastră de la Paris. Ea poate fi consemnată cu ocazia incendierii portului Rouen, când marinarul a provocat o pagubă de zeci de milioane de dolari. Cu un patriotism de ofiţer, peste ani, în faţa camerelor de luat vederi, el avea să declare, i-am păcălit!
