Franța se pregătește să se cufunde din nou într-o criză politică odată cu căderea așteptată a guvernului condus de Francois Bayrou, luni, în urma unei moțiuni de cenzură în Adunarea Națională (parlament), ceea ce îl pune pe președintele Emmanuel Macron în fața unei dileme: să continue sau să dizolve Adunarea Națională, scrie AFP.
La ora 15:00 (13:00 GMT), premierul Francois Bayrou, care deține acest post de mai puțin de nouă luni, va urca la tribuna Palatului Bourbon pentru a-și asuma răspunderea pentru bugetul de austeritate propus, care vizează limitarea datoriei exponențiale a țării (114% din PIB).
Răspunsul celor 577 de deputați se va materializa printr-un vot care va avea loc mai târziu, luni seară. Dar nu există niciun fel de suspans, comentează AFP: coaliția parlamentară care îl susține pe Emmanuel Macron nu are majoritate, iar partidele de opoziție, de la extrema dreaptă la extrema stângă, au avertizat că vor vota împotrivă.
Guvernul lui Francois Bayrou, al patrulea prim-ministru numit de Emmanuel Macron de la realegerea sa din 2022 și al doilea de la dizolvarea Adunării Naționale în iunie 2024, va cădea. Iar Franța, care se scufundă tot mai adânc pe zi ce trece sub greutatea datoriei publice, se va cufunda într-o criză politică, cu partidele aflate la cuțite și cu ochii ațintiți către următoarele alegeri prezidențiale din 2027.
”Iată partide politice care nu numai că nu se pun de acord asupra a nimic, dar, mult mai rău, sunt într-un război civil deschis între ele (…) Și își unesc forțele pentru a dărâma guvernul”, a acuzat duminică Bayrou, într-o declarație pentru mass-media online Brut.
Emmanuel Macron se confruntă din nou cu o ecuație imposibilă pentru a ieși din impasul parlamentar: negocierea cu anumite partide pentru a conveni asupra unui prim-ministru care să nu fie respins imediat de deputați sau dizolvarea Adunării Naționale și speranța că noua cameră îi va fi mai favorabilă – o provocare descurajantă, având în vedere cât de nepopular este.
Aproximativ 77% dintre oameni dezaprobă acțiunile sale, cea mai slabă evaluare pe care a obținut-o vreodată de la venirea la putere în 2017, potrivit unui sondaj Ifop recent.
Și conform unui sondaj publicat duminică, în cazul unor alegeri parlamentare anticipate, Adunarea Națională (RN, extremă dreaptă) a Marinei Le Pen și aliații săi ar ieși învingători în primul tur cu un procent clar de 33% din voturi, devansând stânga și tabăra prezidențială.
”Numirea unui nou prim-ministru este mai probabilă decât alegerile anticipate”, potrivit cabinetului de analiză american Teneo, dar din moment ce Emmanuel Macron i-a luat prin surprindere pe mulți atunci când a dizolvat Adunarea Națională în iunie 2024, ”o surpriză similară nu poate fi exclusă”.
Confruntat cu o extremă dreaptă care a devenit din ce în ce mai asertivă de-a lungul anilor și al scrutinurilor și cu o stânga radicală extrem de vindicativă (La France Insoumise), Emmanuel Macron trebuie să încerce să-și lărgească blocul central și ar putea încerca să numească un prim-ministru acceptat de Partidul Socialist, având grijă să nu-și înstrăineze propria aripă dreaptă.
”Problema actuală din Franța este că fiecare (partid) are linii roșii, iar aceste linii roșii fac complet imposibilă formarea unei coaliții. Nu există o coaliție majoritară, o coaliție care să poată dura”, a declarat pentru AFP Mathieu Gaillard de la institutul de sondare Ipsos.
Cât despre organizarea de noi alegeri, probabil că acestea nu ar schimba prea multe. ”Nu există majoritate în Franța. Niciunul dintre cele trei blocuri (stânga, centru, extrema dreaptă – n.r.) nu are suficient sprijin electoral pentru a-și asigura o majoritate absolută în Adunarea Națională”, rezumă el.
Pe lângă criza bugetară și marasmul politic, Franța se pregătește pentru o perioadă de tulburări sociale, cu o primă zi de test miercuri.
O mișcare nebuloasă apărută în timpul verii pe rețelele de socializare sub sloganul ”Să blocăm totul”, susținută de unele sindicate și de stânga radicală, a cerut paralizarea țării miercuri, dar adevărata amploare a mobilizării rămâne incertă.
Într-un registru mai tradițional, sindicatele au făcut apel la o zi de grevă pe 18 septembrie pentru a denunța politica guvernului și proiectul bugetar al lui Francois Bayrou care, după toate probabilitățile, nu va mai fi în fruntea guvernului în acea zi.
Dupa doua sute si treizeci si sase de ani de la marea revolutie antimonarhista si anticlericala, Franta cade ca un fruct copt in plasa adevaratilor autori ai rasturnarii de regim.
Toata aceasta viermuiala subterana care a subminat edificiul statului pana in cele mai mici amanunte, juridic, economic, social, asteapta acum, cu misiunea indeplinita, zgomotul detonatorului.
Si nu mai au rabdare, vor sa danseze de bucurie!