Cum n-am mai publicat de ceva timp, am fost întrebat dacă mai sunt în România. Da, pentru o scurtă perioadă mai sunt în țară.
Dar acum, spre sfârșit, voi face o scurtă trecere în revistă a impresiilor pe care mi le-au lăsat aceste luni petrecute aici.
Nu mai simt nevoia să scriu deoarece nu mă mai regăsesc în spațiul românesc alterat de cei care conduc destinele României și pe care nu pot să-i consider că mă reprezintă ca român. Ba, chiar, mă fac să mă rușinez.
Basarabia, parte din trupul țării, se înstrăinează tot mai mult și rămâne pe zi ce trece fără spirit românesc.
Conducerile celor două pământuri naționale despărțite de Prut s-au transformat în simple administrații regionale care fac politica centrală impusă de un Bruxelles cu tendințe totalitar-dictatoriale.
Societatea civică a renunțat la idealuri, devenind o masă amorfă care se complace în actuala situație de decădere pe toate planurile a națiunii.
Aceste câteva zile care mi-au mai rămas de stat pe meleagurile natale le simt din ce în ce mai triste și mai lipsite de speranță pentru viitorul național.
Societatea națională, de la omul simplu până la cei câțiva rari politicieni în care mai curge sânge românesc, a devenit apatică, disperată și dezamăgită.
Dar, mai ales, mai dezbinată ca oricând din cauza unei propagande mincinoase și ticăloase care asmute român împotriva altui român.
România mea, România liberă și puternică pe care am visat-o în Decembrie ’89 și în primii ani de după este lăsată să moară pe un pat de spital prăpădit de provincie, deoarece nici măcar o perfuzie nu i se mai face din lipsă de bani.
Iar averea, câtă i-a mai rămas, trebuie amanetată la cererea imperială pentru supraviețuirea vecinului de la nord.
Și tot sub presiunea Bruxelles-ului, statul nostru național este condamnat să renunțe la promovarea propriilor interese și la suveranitatea proprie.
Voi pleca în câteva zile cu tristețea că anul viitor poate nu voi mai avea unde să mă întorc, țara în care m-am născut, am crescut și am visat încetând să mai fie Țara neamului meu după transformarea într-o provincie periferică a Europei.
@ shush-Pentru mine cuvintul TARA si PATRIE au o semnificatie aparte.Da ma simt PATRIOT aici , pentru ca aici m-am nascut. Si da nu ai de unde sti cite „contre” am avut aici cu”patrioti” care ma combateau in legatura cu ROMANII de pretutindeni. Si mai ales cei oropsiti de niste lifte.Locuiesc in inima tarii si nu-mi este rusine de cine am fost si ce sunt. Natura muncii m-a dus de la Botosani la Turnu-Severin , de la constanta la Oradea , de la tulcea la Oravita.Am” batut” cite un cui in cele patru zari in ROMANIA.Si mai schimba sloganele cu „securismul si totalitarismul” In plus ai citit ceva scris de „libanezul”ala ?E plina tara de „rastalmacitori” precum tu…