În urmă cu un an, National Endowment for Democracy identifica un pericol major venind din partea Rusiei și Chinei – cleptocrația transnațională. Rusia este un stat autocratic care a transformat cleptocrația într-o armă cu care să atace Vestul: rețele de bani murdari, active ascunse la Londra și în alte capitale europene, ultilizarea averilor pentru influență politiiă și destabilizare.
De la anticorupție, la politica globală de tip mafiot
Situația este și mai complicată în cazul Chinei, arăta analiza National Endowment for Democracy. Deși Beijingul utilizează tactici similare — fluxuri financiare ilicite, firme-fantomă, furt de proprietate intelectuală, cumpărare de influență politică — Occidentul a evitat o confruntare directă pe tema cleptocrației. Investițiile și proiectele din Inițiativa Belt and Road, adesea opace și suspectate de corupție, au extins influența Chinei în Africa, Asia și chiar Europa. În ciuda dovezilor privind spionajul economic și influența politică, SUA și UE au tratat problema cu reținere, de teama deteriorării relațiilor economice.
Analiza cu pricina se încheia cu un apel pentru o ”geopolitică a anti-cleptocrației”, o luptă împotriva corupției din statele vestice care să prevină extinderea influenței Chinei și Rusiei.
Trece un an, la Casa Albă vine Donald Trump și încep să se succeadă inițiativele de reduce a finanțării pentru NED. Rațiunea: administrația Trump nu mai dorește ca SUA să finanțeze ONG-uri pro-democrație în străinătate și nici societatea civilă din state socotite autoritare. Este motivul pentru care a fost desființată de facto USAID – Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională, socotită de noua administrație drept un paravan pentru operațiuni de schimbare de regim, la fel ca și NED. Fiind ONG, și nu agenție guvernamentală (cazul USAID), NED a reușit să supraviețuiască, cu susținerea Congresului SUA, care îi aloca cea mai mare parte din buget.
Geo-cleptocrația a înghițit și Statele Unite
S-a schimbat mult și nota analizelor făcute cleptocrației. Într-un interviu pentru Responsible Statecraft, publicația think-tankului Quincy Institute for Responsible Statecraft, Alex de Waal nu vorbește despre ”geopolitica anti-cleptocrației”, ci despre ”geocleptocrație” și ”politica mafiotă globală”. Flagelul nu se mai reduce la Rusia, China și alte puteri autoritare, ci se extinde în întreaga lume, cu un rol important revenind Americii.
Capturarea președintelui Venezuela, pe 3 ianuarie, nu a produs schimbarea de regim anunțată implicit, ci un aranjament impus prin forță. Deși Nicolas Maduro a fost înlăturat, structura de putere a regimului a rămas în mare parte intactă. Oamenii săi pot continua să conducă, cu condiția deschiderii industriei petroliere venezuelene către marile companii americane. Represiunea statală persistă, însă fără liderul devenit incomod.
A doua zi după intervenție, președintele Donald Trump a justificat acțiunea militară prin colapsul industriei petroliere din Venezuela, afirmând că marile companii americane vor investi miliarde pentru a repara infrastructura și a genera profit „pentru țară”. Declarația a fost directă și a confirmat suspiciunile legate de adevărata miză a intervenției: petrolul.
Cleptocrația de bazar se extinde la scară globală
Departe de a fi un act de „pacificare”, așa cum Trump a susținut în al doilea său discurs inaugural, intervenția se înscrie într-un tip de politică pe care cercetătorul Alex de Waal o numește „politici globale de tip mafiot”. Potrivit acestuia, lumea nu mai este guvernată în principal de reguli, alianțe și instituții, ci de tranzacții, coerciție și bani, într-un sistem pe care îl descrie drept „piața politică”.
De Waal, director executiv al World Peace Foundation și expert în Africa de Est, explică faptul că acest model nu este nou. El își are originile în practicile imperiale și în statele fragile, unde puterea a fost mult timp cumpărată și vândută. Acolo exista un ”bazar politic” în care rivalii pot fi cumpărați, iar prietenii sunt ținuți aproape tot cu bani. Experiența sa din Sudan, în special din timpul negocierilor de pace din Darfur, i-a oferit o imagine clară asupra modului în care liderii folosesc bugete politice pentru a cumpăra loialitate, funcții și tăcere. La nivel global, spune el, această logică s-a rafinat, iar miza nu mai este doar controlul politic, ci generarea de averi uriașe pentru elite restrânse.
Două niveluri ale ordinii internaționale bazate pe reguli
Ordinea internațională de după 1945, considerată mult timp „ordinea bazată pe reguli”, a funcționat întotdeauna pe două niveluri: unul formal, aplicat în principal în Europa și America de Nord, și unul informal, rezervat statelor sărace și slabe, tratate ca spații negociabile. După criza financiară globală și retragerea parțială a hegemoniei americane, mai ales în Orientul Mijlociu, acest al doilea nivel a devenit dominant. Statele nu mai pot promite bunăstare cetățenilor, iar puterea se exercită tot mai mult prin bani și forță brută.
Statele Unite sunt parte a acestui sistem. De Waal amintește modul în care Washingtonul a operat în Afganistan, unde fondurile politice au fost distribuite liderilor locali corupți pentru a obține cooperare militară, subminând însă construcția instituțională a statului. Astfel, SUA au contribuit activ la consolidarea ”pieței politice”, pe care acum o domină alți actori.
Venezuela este un exemplu aproape perfect. Sub Maduro, statul a funcționat ca un cartel cleptocratic, bazat pe mită, coerciție și legături cu crima organizată transnațională. Noua formă de „schimbare de regim” nu mai urmărește reforme democratice sau reconstrucție instituțională, ci păstrarea mecanismului existent și înlocuirea liderului de vârf. Structura rămâne, se schimbă doar „șeful”.
Geo-cleptocrația elimină suveranitatea
Riscul major, avertizează de Waal, este dispariția efectivă a ideii de suveranitate, a statului de drept și a drepturilor omului. Sub administrația Trump, ceea ce înainte era mascat de limbaj diplomatic a devenit explicit. Mesajul nu mai este că regulile pot fi încălcate uneori, ci că ele nu există. În acest context, dezbaterile tradiționale despre intervenționism sau reținere devin irelevante. Logica dominantă este „geocleptocrația”: folosirea puterii militare și economice pentru a crea sisteme care produc bogăție pentru elite politico-financiare, nu pentru state sau populații.
”Geocleptocrația a înghițit geostrategia și geopolitica. Ele există încă, însă forța care face ca lucrurile să meargă acum este geocletocrația. Bazarul politic din Sudan s-a extins la scară globală. Tot ce contează este distribuirea „banilor politici”, împreuna cu coerciția, pentru a crea un sistem care să producă bogăție pentru cei de la vârf. Acest vârf nu înseamnă state puternice. Înseamnă în special imperii de afaceri și politice private care uneori sunt asociate cu o anumită țară, iar alteori dețin cu totul o țară, fără a fi însă identice cu statele națiune”, spune de Waal.
Intervenția din Venezuela are și o dimensiune simbolică. Dincolo de calculele economice discutabile, utilizarea forței transmite un mesaj: jaful resurselor poate fi nu doar tolerat, ci și justificat public. Este o revenire la practici din trecut, acum afirmate fără rețineri.
Imaginea de ansamblu este una sumbră. Totuși, de Waal notează că există și semne de rezistență, în special acolo unde mediul de afaceri și societatea civilă se opun transformării politicii într-un mecanism mafiot, considerându-l nesustenabil. Primul pas, spune el, este recunoașterea lucidă a realității.
