Mare trebuie să fie satisfacţia lui George Constantin Păunescu, devenit stăpânul ziarului care i-a scos peri albi prin 1998 şi i-a încurcat o mulţime de aranjamente. Îmi aduc aminte de perioada serialului de articole, urmat de serialul de procese. Atunci, vulpea română pe post de comerciant şi trimis al comerţului comunist în Italia m-a invitat la biroul său de nu ştiu unde ca să-mi arate că nu-i un baubau. L-am refuzat şi l-am invitat în redacţia “Evenimentului zilei”. Disperat, a acceptat să vină într-o duminică dimineaţă. Intenţionat am venit mai târziu şi am ajuns la întâlnirea cu el (aştepta cuminte, fonfănind ceva în secretariat!) împreună cu o colegă, redactor-şef adjunct. Am dat play unui recorder şi am vorbit vrute şi nevrute. Eu acuze şi întrebări, el negaţii şi dezvinovăţiri. Am rămas fiecare cu ale sale. La sfârşit, politicos, l-am condus până la ieşire. În faţa liftului mi-a şoptit câteva cuvinte pe care nu le-am uitat până astăzi: ”Dacă dumitale îţi iese campania, o să ajungi cineva. Pe când mie îmi iau gâtul”. Nu a mai adăugat cine şi de ce! A urmat un lung şir de procese despre care am mai povestit. Le-am câştigat pe toate, învăţând încă un lucru. Cum să lupt şi în sala de tribunal.
După aproape 13 ani (cifra nu cred că are nici o semnificaţie), bătrân, ieşit din jocurile cele mari, mimând un fel de poziţie de curtean economic al Palatului Cotroceni, George Constantin Păunescu se poate considera totuşi fericit. Ziarul care l-a chinuit atâţia ani i-a încăput pe mână. Cel puţin o vreme. Controversatul afacerist al comunismului şi al tranziţiei se poate răzbuna într-un singur fel. Închizându-l! Cel care se socotea un fel de curea de transmisie cu businessul american, deşi în România era un fel de prim model pentru noţiunea de miliardar de carton, nu prea are ce face cu “Evenimentul zilei”. Ca şi grupul elveţian de la care l-a cumpărat! Elveţienii, specialişti în bulevardiere, bârfe şi scandaluri, şi-au tocat banii într-un ziar de referinţă pe care nu l-au putut gestiona. La fel şi cu revista “Capital”! Le-au transferat fratelui Georgică pe o sumă muuuult mai modestă decât cea care circulă prin oraş, scăpată pentru salvarea aparenţei şi spre fudulia familiei Păunescu (trecută de noii îmbogăţiţi între scăpătaţi). Cele două publicaţii vlăguite de prea multe schimbări de direcţie, de format, de echipe redacţionale, de planuri de imagine şi forme de promovare au pierdut mulţi bani şi valorează mult mai puţin.
Ziarul-vedetă al tranziţiei, un fel de copil teribil pe piaţa mass-media, a ajuns acum în faţa celui mai dificil moment. Sub patronajul unui june care a devenit regizor de dragul unei manechine şi al unui jurnalist de televiziune închipuit şi primitiv (l-am numit pe Radu Moraru), nu prea are cum să se relanseze. Cu slugărniciile la adresa puterii, oricât ar fi de susţinut cu banii ministerelor şi ai clienţilor politici, ziarul n-are cum redeveni ce a fost! Conceptul de presă revoluţionară limbistă, aplicat de Horia-Roman Patapievici, de Vladimir Tismăneanu şi Mircea Mihăieş, n-are cum readuce cititorii la paginile acestui ziar care, la apariţie, se smulgea din mâini. Vindea aproape 800.000 de exemplare şi nu avea hârtie să tipărească toate cererile din piaţă. Limbile de toate culorile şi pe toate tonurile nu relansează şi nu salvează o publicaţie de la dezastru! Iar Radu Moraru nu-i Ion Cristoiu şi nici fratele Păunescu un Pamfil Şeicaru, un Stelian Popescu sau un Constantin Banu.
Sigur, pe lângă răzbunarea târzie şi fără rost, clanul Păunescu se mai poate bucura de un lucru. I-a pus la dispoziţie lui Traian Băsescu un ziar care i-a folosit în dorinţa de a deveni preşedintele României.
Nici ghicitorii în stele nu puteau prevedea ce va urma.
