În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2015.
Vandana – o istorie exemplară
(în plină şi maiestuoasă desfăşurare)
- Şi „Disputa boiaua” a luat, în ultimul timp, accente tot mai dramatice
Graniţa dintre Republica Vandana de Sud şi Republica Vandana de Nord datează de peste şaizeci de ani. Gardul cu sârmă electrificată se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă. (Un punct de frontieră calculat la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri.)
Cele trei puncte de trecere sunt mai mereu pustii, doar întotdeauna la şapte luni şi cinci zile, pleacă dintr-o parte în cealaltă delegaţiile oficiale menite să perpetueze frăţia de veacuri dintre cele două popoare. (Două popoare şi nu unul singur, cum afirmă duşmanii înrăiţi din diaspora, dar şi unii trădători din interior!)
În Republica Vandana de Nord, se spune că, datorită factorilor climaterici atât de favorabili, boiaua din ardei dulce este foarte ieftină, spre deosebire de Republica Vandana de Sud, unde doar boiaua din ardei iute se găseşte la preţuri extrem de atractive. Şi aceasta nu este decât una dintre ireconciliabilele deosebiri fundamentale dintre cele două ţări. Una dintre acele deosebiri ce pot da naştere oricând scânteii unei conflagraţii pe care doar politica plină de înţelepciune a celor două guverne o mai amână. Dar câtă vreme se va mai putea stopa o dispută mereu alimentată de scrierile iresponsabile ale unor autori iredentişti? Şi nu este vorba doar despre jurnalişti inconştienţi, ci chiar şi de savanţi de mare notorietate: de pildă, academicianul Ron Becket a publicat un volum cu studii amănunţite asupra avantajelor oferite de boiaua dulce comparativ cu cea iute. Asta în vreme ce în partea cealaltă a graniţei, Academia de Ştiinţe Medicale a dovedit (cu cazuri clinice concrete) efectele terapeutice extraordinare ale consumului de boia iute. Drept urmare, în Republica Vandana de Nord a fost categoric interzisă boiaua iute, iar în Republica Vandana de sud, în urma unui plebiscit, a fost prohibită, sub sancţiuni extrem de severe, boiaua dulce.
În vreme ce Marile Puteri îndeamnă cele două state surori la calm, iar cele două ţări nu fac – deocamdată – decât să dubleze gardul de sârmă electrificată, boiaua dulce a devenit cel mai căutat produs în Sud, precum cea iute în Nord, chiar dacă întreaga contrabandă cu cele două articole a devenit extrem de periculoasă.
Din punct de vedere oficial, la presiunea maselor, Republica Vandana de Nord a închis unilateral unul dintre cele trei puncte de frontieră, în vreme ce Republica Vandana de Sud a răspuns cu aceeaşi monedă, doar că în închis unilateral an alt punct de frontieră. Prin singurul punct de frontieră rămas utilizabil trec întotdeauna la şapte luni şi cinci zile, dintr-o parte în cealaltă, delegaţiile oficiale menite să perpetueze frăţia de veacuri dintre cele două popoare. (Două popoare şi nu unul singur, cum afirmă duşmanii înrăiţi din diaspora, dar şi unii trădători din interior!)
(Se spune – în şoaptă, desigur – că, în acele ocazii solemne, valizele diplomatice sunt burduşite cu pungi cu boia. Dar este jenant să luăm în considerare o bârfă atât de răuvoitoare.)
Aşa se scrie istoria şi, uneori, aşa se şi întâmplă lucrurile.
- Patrioticul gest eminamente bărbătesc
Între cele două republici surori Vandana – Vandana de Sud şi Vandana de Nord – există, cum bine se ştie, un gard lung de trei sute optzeci şi şapte kilometri de sârmă ghimpată electrificată. Pentru a da un aer optimist acestei frumoase împrejmuiri, au fost plantaţi trandafiri agăţători dintr-o specie căreia curentul de înaltă tensiune nu numai că nu-i dăunează, ci chiar o stimulează. Gardul dintre cele două republici surori Vandana este superb şi împrăştie în jur într-o armonie perfectă – şi spre Republica Vandana de Nord, şi spre Republica Vandana de Sud – un miros încântător.
Aşa că nu e de mirare că, neputând rezista ispitei, domnişoara Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga s-a agăţat de îmbătătorii trandafiri şi, electrocutată, a rămas pe veci suspendată printre flori. Unde lumea îi admiră cadavrul rămas parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrâneşte şi el. Nu peste mulţi ani, ne va privi o domnişoară bătrână din mijlocul trandafirilor atât de parfumaţi. Şi cine va mai şti că aceea va fi tot frumoasa Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga?)
Printre trandafiri şi printre ochii de sârmă ai gardului lung de trei sute optzeci şi şapte kilometri, au rămas mici ferestre – să nu le spunem „găuri”! – prin care se poate vedea din Republica Soră Vandana de Nord în Republica Soră Vandana de Sud, precum şi din Republica Soră Vandana de Sud în Republica Soră Vandana de Nord. Facilitatea aceasta este exploatată şi de contrabandişti, dar şi de patrioţi. Contrabandiştii, folosindu-se de praştii electronice, aruncă din Republica Soră Vandana de Nord în Republica Soră Vandana de Sud boia iute, precum şi din Republica Soră Vandana de Sud în Republica Soră Vandana de Nord boia dulce, în vreme ce patrioţii urinează la ţintă dintr-o republică în cealaltă, prin ferestrele frumosului gard. Acesta este un gest patriotic eminamente bărbătesc, pe care nici măcar cele mai înfocate feministe nu şi-l pot asuma.
- Cum a fost conceput Marele Gard
Aşadar, între cele două republici surori Vandana – Vandana de Sud şi Vandana de Nord – există, cum bine se ştie – un gard lung de trei sute optzeci şi şapte kilometri de sârmă ghimpată electrificată. Pentru a da un aer optimist acestei frumoase împrejmuiri, au fost plantaţi trandafiri agăţători dintr-o specie căreia curentul de înaltă tensiune nu numai că nu-i dăunează, ci chiar o stimulează. Gardul dintre cele două republici surori Vandana este superb şi împrăştie în jur într-o armonie perfectă – şi spre Republica Vandana de Nord, şi spre Republica Vandana de Sud – un miros încântător.
Vă veţi întreba, poate, cum a luat fiinţă gardul dintre cele două republici surori Vandana – Vandana de Sud şi Vandana de Nord -, Marele Gard. Întrebarea ar fi legitimă şi ar necesita un răspuns pe măsură. Iată-l:
La data de 16 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), Marile Puteri s-au aşezat la masa negocierilor şi au hotărât ca, după abolirea monarhiei de tristă amintire din Regatul Vandana, noul stat să devină republică şi, fiindcă atât gruparea condusă de Robert B. J. Krach, cât şi cea condusă de Paul Mark Boom, la fel ca şi cea a naşului Aurel Collentino, au fost decisive în răsturnarea mult dorită a ultimului suveran, trebuia să se găsească urgent o soluţie prin care aceşti importanţi oameni, adevăraţi eroi ai naţiunii, să fie recompensaţi. Iniţial, Marile Puteri au sugerat să se formeze un triumvirat care să conducă noul stat. Însă doar auzind despre aceasta, eroii naţiunii au început să se lupte între ei. Atunci, în marea lor înţelepciune, Marile Puteri au decis să împartă ţara în trei şi să sprijine dorinţa de nezdruncinat a populaţiei ca fiecare stat nou, astfel constituit, să fie condus de câte unul dintre eroii naţiunii. Prea târziu: Grupările lui Robert B. J. Krach şi cea a lui Paul Mark Boom au năvălit în tabăra grupării naşului Aurel Collentino, au măcelărit mercenarii, iau luat lui Collentino titlul de „erou al naţiunii” şi, în consecinţă, l-au executat.
La 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma şi următorul măcel, Marile Puteri au decis[1] să se nască două noi state Vandana: Vandana de Sud şi Vandana de Nord. Mai rămânea doar trasatul graniţelor, misiune încredinţată Celei mai Mici dintre Marile Puteri. Apoi, summitul s-a încheiat şi a urmat banchetul. Unde se ştie că se iau Marile Decizii – fapt de notorietate. Aşa că, pentru a nu pierde oportunitatea, Cea mai Mică dintre Marile Puteri a terminat în mai puţin de opt minute trasarea hotarului dintre Republica Vandana de Sud şi Republica Vandana de Nord. Drept consecinţă firească, guvernele din cele două republici surori au purces pe dată să ridice un gard lung de trei sute optzeci şi şapte kilometri de sârmă ghimpată electrificată. Iar, în marea sărbătoare ce a urmat, s-a dat un aer optimist acestei frumoase împrejmuiri, au fost plantaţi trandafiri agăţători dintr-o specie căreia curentul de înaltă tensiune nu numai că nu-i dăunează, ci chiar o stimulează, o specie împrăştiind un miros încântător.
Acesta este răspunsul: aşa a fost conceput frumosul gard lung de trei sute optzeci şi şapte kilometri de sârmă ghimpată electrificată la data de 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008).
- Zilele Naţionale sunt cu totul diferite şi în cele două republici surori
Nici sărbătorile naţionale din cele două republici surori, Vandana de Sud şi Vandana de Nord, nu coincid. Deloc!
Vă veţi întreba, poate, „De ce?” Întrebarea legitimă, necesitând un răspuns pe măsură. Iată-l: în Vandana de Nord se sărbătoreşte ziua de 16 septembrie, ziua abolirii monarhiei (de tristă amintire) şi naşterea Republicii Vandana. În Vandana de Sud se sărbătoreşte ziua de 24 septembrie, ziua când – între două recomandări importante pentru toate statele lumii, două recomandări ce au necesitat 14 (paisprezece) ani de dificile dezbateri şi dureroase compromisuri – s-a stabilit ca fostul Regat Vandana (de tristă amintire) să fie împărţit în două republici surori suverane şi independente. (A doua sărbătoare, ca importanţă, este ziua de 31 octombrie, data când Cea mai Mică dintre Marile Puteri a trasat graniţa dintre cele două noi entităţi statale.)
În Republica Vandana de Nord, ziua de 16 Septembrie, sărbătoarea naţională, toate activităţile publice sunt suspendate şi o paradă militară fastuoasă marchează grandiosul eveniment.
În Vandana de Sud, este sărbătorită cum se cuvine ziua de 24 septembrie, sărbătoarea naţională, când toate activităţile publice sunt întrerupte şi o solemnă paradă militară marchează grandiosul eveniment.
În Republica Vandana de Nord, ziua de 24 septembrie a fost declarată Z.M.I.î.P (Ziua Marilor Izbânzi în Producţie), aşa că, în vreme ce cei din Sud pierd timp şi bani în sărbătoriri propagandistice, în Nord se bat noi şi noi recorduri în producţie.
În Vandana de Sud, ziua de 16 septembrie a fost declarată Z.A.A. (Ziua Aducerii Aminte), când întreaga populaţie poartă doliu după Marii Eroi ai Neamului, căzuţi pentru libertatea şi propăşirea patriei. Aşa că, în vreme ce din Sud bubuie marşurile triumfale în ritmul cărora defilează tancurile, purtătoarele de rachete, avioanele, majoretele[2], celebrele detaşamente ale poliţiei călare, preoţii şi bucătarii de campanie, în Nord megafoanele risipesc asupra ţării cântece mobilizatoare pentru harnicii concurenţi ai Festivalului Naţional al Recordurilor în Producţie.
În Vandana de Nord, în ziua de 24 septembrie are loc Campionatul Naţional de Dirtracks. Motocicletele puternice – ambalate la maximum – acoperă marşurile triumfale în ritmul cărora defilează în Sud tancurile, purtătoarele de rachete, avioanele, însoţitoarele speciale[3], celebrele detaşamente ale poliţiei călare, preoţii şi bucătarii de campanie.
Ar mai fi de adăugat că trădători din ambele ţări folosesc aceste zile solemne pentru a-şi duce la îndeplinire mârşavele lor activităţi: atât vigilenta poliţie din Republica Vandana de Nord, cât şi nu mai puţin vigilenta poliţie din Republica soră Vandana de Sud ştiu că datele de 16 şi respectiv 24 septembrie sunt zilele când, la umbra marilor sărbători, au loc cele mai multe delicte de contrabandă cu boia. Totuşi, aceste infracţiuni au scăzut, conform datelor oficiale, cu 12,62% în ultimul an.
Actualmente, aeasta este situaţia.
[1] Cu trei voturi la unu. Cele trei voturi au fost pentru a lăsa lucrurile să curgă normal, adică una dintre cele două grupări rămase să o nimicească pe cealaltă şi, astfel, o pace binecuvântată să se aştearnă peste o Republică Vandana Reunificată. Însă acel unic vot contra a considerat că o Republică Vandana Reunificată ar fi prea puternică. Şi, cum o ştie toată lumea, acel vot contra provenea de la Marea Supraputere, aşa că Republica Vandana Reunificată a rămas, deocamdată, doar un vis iredentist.
[2] Titlul oficial al vivandierelor care acompaniază trupele Vandanei de Nord. Sunt admise doar fete blonde.
[3] Titlul oficial al vivandierelor care acompaniază trupele Vandanei de Sud. Sunt admise doar fete cu părul negru.
