I-am rămas dator lui Ilie Balaci cu un răspuns: cine i-a aruncat familia în stradă?

Puțini sînt cei care știu că Ilie Balaci, unul dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile, își începea fiecare zi citind ziarele, fie ele în formă tipărită, fie în formă electronică. Mi-a spus-o chiar el în urmă cu trei ani, cînd mi-a adresat o rugăminte: „Te rog să-mi afli și mie, cu toate mijloacele pe care le ai la dispoziție ca jurnalist, cine a fost judecătorul care a decis ca familia mea să fie scoasă în stradă, într-un proces în care nici măcar nu am fost citat! Nu vreau decît să-l privesc în ochi pe judecător și să-l rog să-mi spună doar atît: cine a dat ordinul acela în 1986-1987!”.

Ilie mi-a spus că el încercase să afle cine a judecat acel dosar, dar că nimeni nu a reușit să afle nici măcar dacă dosarul mai există. I-am promis că voi face o investigație amplă și că îl voi ajuta să afle tot ce s-a întîmplat atunci. În zilele următoare am bătut la toate ușile, am încercat să aflu amănunte de la arhiva Judecătoriei Craiova, dar „Dosarul Ilie Balaci” parcă intrase în pămînt! I-am povestit lui Ilie toată aventura acestei căutări, iar el, cu o tristețe formidabilă pe chip, mi-a spus: „Ce dracu’ o fi în dosarul ăla, din moment ce se fac atîtea eforturi ca eu să nu ajung să-l văd? În fond este vorba despre mine, ca parte în proces. Te rog să nu abandonezi căutarea, ar însemna enorm pentru mine să aflu acele răspunsuri pe care le aștept de 30 de ani!”.

Este inutil să vă spun că i-am promis că voi continua investigațiile, dar, din păcate, n-am făcut tot ce trebuia să fac, limitîndu-mă la cîteva demersuri care au rămas fără efect. Nu știam însă că moartea avea să-l răpească pe Ilie Balaci atît de repede și că el va pleca fără să afle răspunsurile pe care le-a dorit cu atîta patimă!

„Cei de la Craiova au aruncat-o pe nevastă-mea și pe copii în stradă”

Era vorba despre anul 1986, cînd Ilie Balaci, după accidentul care, în final, avea să pună capăt prematur carierei sale, a plecat la Dinamo București de la FC Scornicești. Totul începuse însă în 1985, cînd Ilie Balaci a plecat de la Craiova la FC Scornicești, „obligat”, cum spune chiar el într-un interviu realizat de Victor Ciutacu pentru Antena 3. De altfel, cel mai potrivit ar fi să reproduc chiar destăinuirea lui Ilie Balaci despre această plecare, mai ales că atunci a povestit și episodul cu scoaterea familiei sale în stradă, deci și despre acel dosar pe care mă rugase să-l găsesc:

„Ilie Balaci: Eu am plecat de la Craiova obligat, cînd am plecat la Scornicești. Am stat în cantonament, am jucat în Cupa UEFA la Craiova cu Olympiacos, am jucat în campionat și urma returul la Pireu. Am plecat de la cantonament la aeroport și acolo mi s-a spus că eu nu am viză! Și atunci am plecat plîngînd. Mi s-a întîmplat de foarte puține ori în viața mea să plîng. Seara, nea Titi Deliu (pe timpul ăla era președinte la Scornicești) a venit și mi-a zis dacă mă interesează să plec la Scornicești ca antrenor și jucător. Am zis «da». Era marți, iar vineri am avut drept de joc [pentru Scornicești, n.n.]. Și acum vin și vă întreb: n-am avut viză sau intenționat am fost lăsat acasă, ca să plec?

Rep.: Ți-a dat cineva vreo explicație?

Ilie Balaci: Nici măcar n-am cerut-o. Eu bănuiesc cam cine a aranjat, dar bănuiesc că va veni o vreme cînd le voi spune pe toate… Am plecat la Scornicești și de la Scornicești am avut ofertă să plec la Dinamo. Aveam probleme la școală (eram student la ISE în anul doi la Craiova). Cei de la Dinamo mi-au pus la dispoziție un apartament de serviciu pînă îmi găseam o casă. Cei de la Craiova au aruncat-o pe nevastă-mea și pe copii în stradă!

Rep.: Asta a făcut Craiova pentru Ilie Balaci?

Ilie Balaci: Da, asta a făcut Craiova pentru Ilie Balaci: l-au dat afară, l-au aruncat în stradă! Era vorba despre un apartament dat cu repartiție, cu contract. Am fost dat în judecată fără ca vreodată să fiu chemat, să spun ce și cum!

Rep.: E prima dată cînd aud chestia asta. Deci te-au dat afară din casă?

Ilie Balaci: Nu m-au dat afară, mi-au aruncat nevasta și copiii în stradă! Eu eram la București! Cînd am venit la Craiova să-mi iau transferul la ASE în București, mi l-au dat cu mențiunea «exmatriculat»”!

„Dacă mă veți întreba ce am eu de la Craiova, vă voi arăta cicatricile!”

„Ilie Balaci: Eram antrenor la Severin și, vrînd-nevrînd, treceam prin Craiova. La un moment dat, mă întîlnesc cu niște prieteni și unul dintre ei, înnebunit după Craiova și împotriva lui Dinamo pînă în pînzele albe, mă întreabă: «Cum, mă, cum ai ajuns tu să joci la Dinamo, cînd toată viața te-ai pi… pe ei?». Și, zic: «Da, mă, e adevărat, dar numai că acum e altfel: Craiova s-a pi… pe mine, iar Dinamo mi-a dat tot ce aveam nevoie!». Eu și acum am casa pe care am primit-o de la Dinamo! Probabil că urmează să mă întrebi: de ce nu m-am întors acasă?

Rep.: Venea, în ordine logică…

Ilie Balaci: Pentru că la timpul acela, cînd trebuia să mă întorc acasă, la Craiova, nu aveam unde, nu aveam casă. De asemenea, copiii mei plecaseră pe drumul lor, se duceau la școală, își creaseră prietenii lor în București. Ar fi fost aiurea să-i duc la Craiova, doar de dragul de a mă simți eu bine. Așa am rămas la București și abia tîrziu mi-am cumpărat un apartament la Craiova. Dar, dacă mă veți întreba ce am eu de la Craiova, vă pot arăta cicatricile! Că astea sînt tot ce mi-a rămas de la Craiova! Și, de ce să mănînc ce nu trebuie, acolo mi-am făcut numele!”

Astăzi, cînd Craiova se pregătește să-și conducă idolul pe ultimul drum, cînd zeci de mii de craioveni vor veni să-și ia adio de la cel care a fost „Minunea blondă”, nu trebuie uitat acest episod dureros care l-a obsedat pe Ilie Balaci peste trei decenii!

Ilie Balaci a iubit Craiova, a iubit nemărginit spiritul „Universității” Craiova, pe care, în bună măsură, chiar el l-a creat, a iubit fără limite suporterii echipei, cei de ieri și de azi, care l-au păstrat mereu în sufletul lor pe cel care a pus Universitatea Craiova pe harta Europei.

Dar toată această iubire a fost umbrită de acel episod din anii 1986-1987, cînd Ilie Balaci a fost izgonit din Craiova, familia i-a fost scoasă în stradă și a fost împiedicat să-și continue facultatea! Trei decenii a așteptat Ilie Balaci răspuns la întrebarea: Cine au fost cei care l-au batjocorit?

La această întrebare mă rugase Ilie Balaci să-i aduc un răspuns și, din păcate, n-am reușit să-i risipesc umbrele care l-au întristat atît de mult! Aveam această obligație în numele celor aproape cinci decenii de cînd ne cunoșteam, căci întîmplarea a făcut să facem parte din aceeași generație (Ilie fiind mai mic decît mine cu doar o lună), să fim juniori la aceeași categorie de vîrstă (el la Universitatea, eu la Școala sportivă). Timp de cinci decenii ne-am îmbrățișat la fiecare întîlnire, Ilie făcîndu-mi onoarea să-i fiu prieten.

În numele acestei prietenii, ar fi trebuit să-i dau acel răspuns pe care-l aștepta. Iartă-mă, Ilie Balaci, că nu am făcut mai mult pentru a-l afla! Nu-mi rămîne acum, la despărțirea definitivă, decît să-ți promit că voi scoate acel dosar din arhivă, pentru ca măcar de acolo, din cer, sufletul să-ți fie mai liniștit!